Se spune că venirea pe lume a unui copil îţi schimbă viaţa. Pentru mine, cel putin, aşa a fost. Venirea pe lume a lui Cris mi-a schimbat nu numai stilul de viaţă de până atunci ci şi perspectiva asupra ei. Iar dintre multele schimbări, cea mai radicală transformare s-a produs în ceea ce priveşte modul de alimentaţie, nutriţia.
Nu am fost niciodată o mare amatoare de Coca Cola, snacks-uri sau shaorma dar odată cu începutul diversificării la Cris, nevoită fiind să caut mai multe informaţii privind introducerea alimentelor solide la un sugar am început sa dau mai multă atenţie şi la ceea ce mâncam noi.
Aşa am aflat că suntem, în ultimă instanţă, ceea ce mâncăm şi că hrana noastră cea de toate zilele ne poate face chiar mai mult rău, ne poate îmbolnavi.
Aşa am ajuns să înteleg că majoritatea informaţiilor cu care suntem zilnic bombardaţi de catre mass media prin reclame sunt doar imagini frumoase şi reci strategii de vânzare ale marilor companii din domeniul alimentar.
Aşa am aflat de ce zahărul e duşmanul ascuns din bucataria noastra, şi de ce făina albă pe care o găsim în majoritatea bunătaţilor pe care le consumăm zilnic e de fapt o “iluzie nutritivă” care nu ne hrăneşte ci doar alungă senzaţia de foame.
În ziua de azi, a găsi informaţii nu mai este greu, însa devine din ce în ce mai dificil să filtrezi aceste informaţii, să faci o selecţie şi să încerci să iei doar ce e mai bun din ele.
Câteva luni bune am cochetat cu idea de raw-vegan şi am trăit cu regretul de a nu avea puterea sa urmez acest stil de viaţă dar, în căutarile mele am avut norocul să dau peste site-ul Simonei , de unde am aflat, cu uimire, la început, că grăsimile animale, atât de puse la zid şi de care am fost învaţaţi să ne temem şi să le excludem din alimentaţie ne sunt de fapt indispensabile pentru o viaţă sănătoasă. Iar asta m-a făcut sa caut mai departe.
Adevaratul nostru duşman, când vine vorba de o alimentaţie sănătoasă, e însă dieta formată din produse procesate, hrana bogată în zaharuri şi grăsimi nocive. Şi din nefericire, copii noştri, prost hraniţi de o astfel de dietă, cresc devenind supraponderali sau obezi ceea ce pe viitor duce la o serie de multe probleme, multe alte boli.
Poate lipsa noastra de interes, poate lipsa unei educatii în ceea ce priveşte nutriţia sau poate comoditatea a facut ca din 1980 numarul obezilor din lume să se dubleze şi numărul copiilor sub cinci ani, obezi sau supraponderali să ajungă azi la 4,2 milioane.
Din nefericire o educatie în ceea ce priveşte nutriţia, la noi în tară, nu prea se face. Şi chiar şi aşa sunt multe informaţii din acest domeniu care nu ajung la mulţi dintre noi. Viaţa agitată, lipsa de timp pentru lectură şi informare ne fac vulnerabili în faţa frumoaselor şi înşelătoarelor reclame care ne îmbie ademenitor cu produse, de fapt, nu tocmai sănătoase.
De ce blog si de ce „lecturi de mămică”? Ideea mi-a venit întâmplător, după o conversaţie cu o buna prietenă, mămică şi ea a unui baietel de cinci anişori şi care mă ruga să îi fac o sinteză a ceea ce eu tocmai citisem pentru că ei nu ii mai ajunge timpul. Ca ea poate ca sunt încă multe mămici, şi nu numai, pentru care timpul pentru lectură şi informare e limitat dar care ar dori în acelaşi timp să schimbe ceva în viaţa micuţilor şi a familiilor lor.
Nu sunt specialist în nutriţie sau sănătate ci doar o mămică dornică să împărtăşească cu voi o frântură din ceea ce ea citeste zilnic şi poate vom reuşi împreună sa schimbăm ceva în modul nostru de viaţă.
Horia a zis
Interesant articolul! Bravo. Poate in urmatorul incepi sa postezi si ceva retete raw-vegan.
Claudia a zis
Cu siguranta voi vorbi si despre raw vegan. Deocamdata sper sa iti placa sa citesti despre ghimbir 🙂
Dana Lalici a zis
Uite ca m-am lamurit si de unde vine titlul blogului tau. La „mamica” ma prinsesem, nu intelegeam fosrte bine de unde vin „lecturile”. Acum se leaga totul altfel. Sa iti traisca puiul de om, cred ca e cea mai mare realizare pe care o poate avea cineva.
Claudia a zis
Da, sa stii ca asa este. E cea mai mare realizare si de cand il am pe el totul e …altfel 🙂