Zahărul, otrava din cămară

Zahărul, otrava din cămară

Auzi mereu că trebuie să reduci consumul de zahăr şi nu înţelegi de ce. Doar, îţi dă doar energie şi chiar îţi ridică moralul. Crezi chiar că nu consumi mult, că  e doar nevinovata linguriţă cu zahar pe care o pui în cafeaua de dimineaţă.

Din păcate însă, zaharul ştie să se camufleze foarte bine şi e prezent în aproape tot ce tu consumi peste zi, de la fructe la procesatele produse alimentare.

Îl găseşti în băuturile răcoritoare, în bomboane, siropuri cu arome, produse de cofetărie, dulciuri industriale, snacks-uri dulci, topping-uri, îngheţată, produse fine de brutărie-patiserie, biscuiţi, creme, dulceţuri, compoturi şi lista poate continua. E şi în salata de fructe pe care poate o consumi la prânz. În mărul pe care îl mănânci seara.

Hai să încercăm împreună să înţelegem ce este de fapt dincolo de ceea ce noi generic numim „zahăr” şi mai ales cum şi de ce, ne poate face el rău. Hai să vedem dacă ne e prieten sau duşman.

„Zahăr” e de fapt denumirea unei clase de substanţe compuse din carbon, oxigen şi hidrogen şi care dă gust dulce mâncărurilor. El e un carbohidrat, aşa cum e şi amidonul şi ambele se găsesc, în cantităţi mai mari sau mai mici, în plante.

Zahărul e prezent în fructe sub formă de glucoză şi fructoză, îl găseşti în lapte sub formă de lactoză, în zahărul de masa sub formă de zaharoză (sucroză), în orez şi orz formă de maltoză sau malţ.

Glucoza, fructoza şi galactoza sunt formele simple de zahăr, numite, monozaharide iar sucroza (zahărul de masă), maltoza, şi lactoza forme complexe de zahăr numite polizaharide, formate din combinaţia, în procente diferite a două monozaharide.

Zaharoza (sucroza), numită generic „zahăr de masă”, de exemplu, e „formată” din glucoză şi fructoză, în procente egale. Sistemul digestiv al omului, prin acţiunea enzimelor si a apei,  „sparge” zaharoza în componentele sale mai simple şi acestea sunt apoi metabolizate diferit. Modul în care acestea sunt metabolizate transformă zahărul din prieten în duşman şi din substanţă hrănitoare îl face să devină o toxină.

Dar nu doar diferenţa în modul de metabolizare al glucozei şi fructozei face ca zahărul să devină o otravă pentru corpul nostru ci şi cantităţile uriaşe în care el este consumat.

Cu secole in urmă, consumam zahăr în cantităţi mici, în principal din fructe, care conţin fibre ce încetinesc absorbţia şi se consumă mai lent din cauza texturii iar înainte de secolul 18 zahărul era un considerat un lux. El a devenit popular un secol mai târziu când am început să îl  considerăm deja o necesitate şi aşa am ajuns ca anul trecut să producem aproximativ 168 milioane de tone de zahăr, o persoană obişnuită consumând cam 24 kg de zahăr în fiecare an.

În cantităţile în care este consumat astăzi, zahărul nu mai este o plăcere nevinovată ci devine o  toxina ce stă la baza multor afecţiuni şi care ucide un număr foarte mare de oameni. Aceasta este concluzia la care a ajuns, în urma a numeroase studii efectuate în ultimii ani, dr. Robert Lustig, profesor la Şcoala de Medicină a Universităţii din California (una dintre cele mai prestigioase şcoli de medicină din SUA) şi specialist în endocrinologie şi obezitate infantilă.

O să încerc să vă povestesc acum , pe scurt, despre modul diferit de metabolizare a glucozei si fructozei care rezultă în urma digestiei zahărului în organismul uman.

Glucoza este „combustibilul” de care are nevoie fiecare organism viu pentru a funcţiona, de la simpla celula la om. În urma procesului de digestie din intestinul subţire, glucoza intră în sânge şi furnizează energie acolo unde corpul are nevoie: pentru buna funcţionare a celulei, pentru a gândi sau pentru a putea mişca o mână sau un picior.

Dacă, de exemplu, mâncăm la o masa 100 grame de pâine, 80 la suta din glucoza existenta este folosită de organism imediat pentru buna lui funcţionare. Restul de 20 la suta ajunge în ficat unde este transformata în glicogen, un fel de pachet de rezerva în caz de nevoie, când ai rămas fără energie.

Creşterea nivelului de glucoză din sânge determină pancreasul să secrete insulina care ajută glucoza să intre în celula. Insulina este deci ca un fel de cheiţă care deschide portiţa de intrare a glucozei în celulă furnizându-i acesteia energia necesară pentru a funcţiona.

Dacă ai citit până aici, cu siguranţă vei spune că zahărul iţi e prieten şi că ai nevoie de el. Dar, cum spuneam la început zaharul pe care îl consumam noi nu e doar glucoză ci şi fructoză.

Hai să încercăm acum să înţelegem ce se întâmplă cu fructoza. Partea de fructoză din linguriţa ta de zahăr pusă în cafeaua de dimineaţă merge în proporţie de 100 %, direct la ficat unde urmează să fie metabolizată. Acest lucru suprasolicită ficatul şi astfel fructoza din zahar devine o hepatotoxină, metabolismul fructozei având astfel diferite efecte adverse.

Ajunsă în ficat fructoza se transformă imediat sub acţiunea unei enzime specifice în fructoză-1-fosfat, această transformare având consecinţe asupra întregului organism. Acest proces „goleşte” ficatul de fosfaţi şi produce deşeuri sub formă de acid uric care la rândul lui blochează producerea oxidului nitric, substanţă care are rolul de a regla tensiunea arterială, ceea ce duce la apariţia hipertensiunii şi dăunează rinichilor. De asemenea creşterea nivelului de acid uric poate duce la apariţia gutei, la inflamarea cronica a vaselor de sânge, şi poate duce apoi la infarct sau atac cerebral.

Pe lângă toate acestea, fructoza joacă un rol important şi în apariţia obezităţii. În procesul de metabolizare al glucozei, pancreasul, cum spuneam mai sus, secretă insulina. Acest hormon, la rândul lui are un rol important în reglarea secreţiei altor doi hormoni: hormonul foamei, „grelina” şi hormonul saţietăţii, „leptina”.

Spre deosebire de glucoză, fructoza nu determina pancreasul să secrete insulina şi astfel apare un dezechilibru între cei doi hormoni despre care vă spuneam mai sus. Ajungi astfel să mănânci mai mult, să devii obez, şi să dezvolţi rezistenţa la insulină. Iar rezistenţa la insulină e primul pas spre diabet, afecţiuni cardiace şi chiar cancer!

Consumul de fructoza duce la creşterea în greutate, la depunerea de grăsime în jurul taliei, la creşterea tensiunii arteriale, la scăderea colesterolului bun (HDL) si creşterea celui rău (LDL) , creşte trigliceridele şi nivelul de zahăr din sânge. Şi lista poate continua.

Nancy Appleton, cunoscut medic nutriţionist din Statele Unite, a găsit nici mai mult, nici mai puţin de 143 de motive pentru care nu ar trebui sa consumăm zahar şi le-a trecut pe toate în cartea ei, „Lick the sugar habbit”.

Poate nu vom reuşi să renunţăm de tot la consumul de zahăr dar putem măcar sa fim atenţi la ce cantităţi consumăm, să citim cu atenţie etichetele produselor pe care le cumparam şi pe cât posibil să încercăm ca în loc de zahăr să folosim înlocuitori ai acestuia. Astfel nu vom perturba echilibrul dinamic din acest „mecanism” minunat care este corpul uman şi vom fi mult mai sănatoşi.

Dar, pentru că mai sunt încă multe de spus, despre acest subiect vă voi mai povesti şi în alte postări…..