Green smoothie şi oxalaţii

Este un lucru ştiut de multă lume, nu există dietă raw vegan fără deja faimosul “green smoothie”. Pare chiar o băutură miraculoasă pentru sănătatea noastră. Doar e apă, legume şi fructe verzi. Ce poate fi mai sănătos?

Şi cum acum e la “modă” dieta raw vegan, toată lumea vorbeşte despre beneficiile acestei băuturi miraculoase adusă în atenţia tuturor, în urma cu câţiva ani de către Victoria Boutenko, o foarte cunoscută adeptă a acestui stil de viaţă.

Smoothie-ul verde întăreşte sistemul imunitar, ajută memoria, ajută la pierderea în greutate, echilibrează pH-ul, normalizează nivelul zahărului din sânge, reduce insomnia, îmbunătăţeşte vederea, reduce acneea, poate face cancerul să dispară, şi lista beneficiilor pe care acesta le poate aduce sănătăţii poate continua.

Ca să prepari un smoothie în general îţi trebuie frunze de spanac, brocoli, salată, kale, leurdă, pătrunjel, ridiche, varză, etc. Se poate folosi tot ce e frunză verde şi orice fruct, în funcţie de gustul fiecăruia, combinaţia dintre acestea fiind de obicei 60 % fructe şi 40 % legume (în general cele cu frunză verde). Gustul frunzelor verzi este anihilat de cel al fructelor şi astfel, pe lângă faptul că este hrănitor, el devine o băutură uşor de consumat, plăcută chiar şi de copii.

Totul pare atât de frumos încât puţini se întreabă dacă starea lor de sănătate le permite totuşi să consume pe termen lung aceasta băutură miraculoasă.

Având o problemă de sănătate la rinichi şi ştiind că frunzele verzi conţin în proporţie mare acid oxalic am vrut să văd şi cealaltă “faţă” a smoothie-ului. Am încercat astfel să aflu mai multe despre atât de dăunătorul acid oxalic care se găseşte în plante şi ce consecinţe are consumul a mari cantităţi de oxalaţi pentru organism.

Oxalaţii şi prezenţa acestora în organism

Acidul oxalic este un compus organic solubil în apă şi puţin stabil la temperaturi mari. El este cel mai “tare” acid carboxilic existent, dacă e să ne referim la duritatea cristalelor. La temperatura mediului el se prezintă sub formă de cristale solide albe, inodore sau sub formă de cristale transparente incolore.

Oxalaţii sunt săruri ale acidului oxalic. Ei se formează prin reacţia acestuia cu minerale precum calciul, magneziul, fierul, sodiul sau potasiul. Acţiunea toxică principală a acidului oxalic constă în cuplarea acestuia cu ionii de Ca şi transformarea acestuia în oxalat de Ca care este insolubil şi care formează cristale aciculare cu efect iritant mecanic, atât asupra mucoaselor digestive cât şi a rinichilor. Cea mai comună piatră de rinichi este alcătuită din oxalat de calciu.

Din păcate oxalaţii se pot forma în orice ţesut al corpului, de la rinichi şi până la creier. Îi putem găsi şi în muşchii inimii, în muşchii scheletici provocând fibromialgia, în ţesutul din tiroidă conducând la boli ale acesteia. Pot provoca artrită, dând dureri articulare, precum şi cistită, iar dacă se acumulează în oase pot duce  la anemie şi osteoporoză.

De ce unele persoane au probleme in ce priveşte acumularea oxalaţilor in corp?

Alimentele bogate în oxalaţi nu sunt singura sursă care poate duce la creştea nivelul de oxalaţi din celulele si sângele nostru. În anumite condiţii corpul uman produce el însuşi oxalaţi mai ales atunci când ne lipsesc anumite enzime din cauza unor deficiente genetice, lipsa de vitamina B6 sau magneziu, sau chiar si atunci când nivelul de vitamina C din corp este ridicat sau atunci când se consumă mari cantităţi de fructoză.

Existenţa anumitor defectele genetice poate cauza boli precum hiperoxaluria de tip I si II, boli cauzate de lipsa unei enzime din ficat sau de funcţionarea defectuoasă a acesteia, determinând corpul să producă mari cantităţi de oxalaţi.

Deficienţa de vitamina B6 duce la creşterea cantităţii de oxalaţi din corp la persoanele care au o asemenea problemă. Deficienţa acestei vitamine poate proveni din mai multe cauze: un defect genetic, o dieta săracă în vitamina B6, o proasta absorbţie  a acesteia în intestine, consumul de pilulele contraceptive, sarcina şi alăptarea, interacţiunea cu diferite medicamente, cancerul etc.

Şi nu în ultimul rând proasta funcţionare a intestinului este un factor de creştere a nivelului oxalaţilor în corp. Un intestin sănătos constituie o barieră în calea absorbţiei excesului de oxalaţi din dieta noastră. Din păcate multe lucruri pot influenta negativ funcţionarea intestinului: inflamaţia acestuia, dereglarea florei intestinale, de cele mai multe ori ca o consecinţă a consumului de antibiotice, sindromul intestinului permeabil, colita ulcerativă, boala celiacă etc.

În mod normal, flora bacteriana din intestine este formată din bacterii bune care au rolul de a „digera” oxalaţii şi a-i transforma în alte substanţe care nu sunt atât de iritante şi dăunătoare pentru organism. Aceasta floră, se ştie, poate fi foarte uşor dereglată de consumul antibioticelor.

Atât de cunoscuta bacterie probiotică, Lactobacillus acidophilus poate fi distrusă de prezenta unei mari cantităţi de oxalaţi ceea ce explica de ce unele persoane, în ciuda consumului de probiotice nu reuşesc să normalizeze valorile acesteia la nivelul intestinului.

Principala bacterie responsabilă de digerarea oxalaţilor, oxalobacter formigenes se pare ca nu este prezentă în laptele de mamă ceea ce face ca cei mici să fie mai expuşi la formarea de oxalaţi chiar daca nu li se administrează de mici antibiotice.

Poate puţine persoane ştiu însă că oxalaţii se pot forma şi în condiţiile existentei unei mari cantităţi de mucegai şi ciuperci. Aspergillus, o ciupercă pe care o găsim de obicei în mucegaiul ce se formează în băi dar care cauzează şi infecţii la oameni poate produce, de asemenea oxalaţi. Cantităţi mari de oxalaţi au fost găsite în plămânii unor persoane infectate cu aceasta ciupercă.

Oxalaţii se pot forma şi în prezenţa candidei albicans. Studii făcute au arătat prezenţa unor mari cantităţi de oxalaţi la copii bolnavi de autism, ştiut fiind ca aceşti micuţi au mari probleme cu această ciupercă. Persoanele bolnave de vulvodinia precum şi cele care au flora intestinală dereglată din cauza consumului mare de antibiotice dezvoltă candida şi sunt expuse riscului acumulării de oxalaţi în corp.

Consumul de legume şi fructe în stare crudă nu trebuie să lipsească din alimentaţia nimănui. Totuşi unele legume ar trebui sa fie consumate cu moderaţie şi după ce au fost preparate termic. Spanacul de exemplu e mai bine sa fie consumat gătit, la aburi sau fiert, iar apa în care acesta a fiert să fie aruncată fiind „îmbogăţită” cu oxalaţi. Găsiţi aici o lista cu legumele bogate în oxalaţi precum şi valorile acestora.

Este ştiut că medicii recomandă persoanelor sănătoase să consume cu moderaţie alimente bogate în oxalaţi  iar celor care suferă de tulburări ale rinichilor, gută, artrită reumatoidă etc, li se recomandă evitarea consumului acestora concomitent cu ţinerea unui regim adecvat bolii. Cei care au probleme cu formarea pietrelor la rinichi pot găsi aici câteva sfaturi pe care ar trebui să le urmeze dacă vor să îşi rezolve problemele de sanatate.

Din nefericire însă, sunt multe persoane, adepte ale dietei raw vegan sau doar vegetariene, care ignoră atenţionările medicilor şi nu vor să ţină cont de o realitate tristă: aceea că mulţi dintre noi avem probleme digestive sau boli de rinichi, recomandând cu tărie consumul exclusiv de hrană crudă, vegetariană, fără să tină cont că un consum exagerat de alimente bogate în oxalaţi poate duce mai degrabă la o înrăutăţire a stării de sănătate decât la o îmbunătăţire a acesteia.

Cred că trebui să fim ceva mai receptivi şi să nu uitam că suntem unici, că suntem diferiţi şi că o dietă care mie îmi poate face bine altuia îi poate face rău. Anticii spuneau ca omul este măsura tuturor lucrurilor iar noi trebuie să folosim totul cu măsură…

ce am citit: