Dacă ai fi întrebat ce ştii despre vitamina D, probabil te-ai gândi automat la legătura pe care o are aceasta cu metabolismul calciului, cu sănătatea oaselor, cu osteoporoza.
Puţini dintre noi ştim însă că de fapt vitamina D este de o importanţă vitală pentru organismul uman deoarece ajută la buna funcţionare a sistemului imunitar.
Despre metabolismul vitaminei D
Vitamina D este produsă de formele vii de mai bine de 750 milioane de ani. Fitoplanctonul, zooplanctonul şi aproape toate animalele care se expun la soare au capacitatea de a produce vitamina D. La oameni însă, vitamina D este de o importantă majoră în dezvoltare, creştere şi în menţinerea sănătăţii corpului, începând din pântecul mamei şi până la sfârşitul vieţii.
Practic termenul de vitamina D se referă la unul sau mai mulţi membri ai unui grup de molecule steroide. În plante o să găsim vitamina D sub formă de vitamina D2 cunoscută şi sub numele de ergocalciferol. Vitamina D3 însa, cunoscută şi sub numele de colecalciferol, este produsă la suprafaţa pielii animalelor atunci când energia soarelui este absorbită de piele. Ea este de fapt unul dintre cei mai puternici hormoni din corp care reglează mai multe gene şi funcţii ale corpului.
Vitamina D, fie ea sub forma vitaminei D3 sau D2 trebuie să fie metabolizată de organism şi convertită în forma hormonală activă a acesteia, numita 1,25-dihydroxycolecalciferol, transformare care se face cu ajutorul a două organe importante din organism, anume rinichii şi ficatul. Fiind o vitamina hidrofobă ea este transportata de sânge prin legături formate cu proteine transportatoare specifice DBP (proteina care leagă vitamina D). Timpul de viaţă al vitaminei D în organism poate dura de la câteva ore şi până la câteva săptămâni, în funcţie de felul în care aceasta a fost sintetizată.
Vitamina D şi rolul ei în organism
Organismul foloseşte calciferolul la repararea daunelor celulare, inclusiv al acelora asociate cu celulele canceroase şi tumorale. Ea ajută corpul să producă mai bine de 200 de peptide antimicrobiene indispensabile în lupta cu un număr mare de infecţii, printre care se numără si proteina numita Peptida Antimicrobiană Catelicidina (CAMP) care este o componentă importantă a sistemului nostru imunitar, cunoscută pentru rolul său în prevenirea infecţiilor. Vitamina D devine astfel o vitamină indispensabilă pentru sănătatea noastră, putând fi descrisă chiar ca un „nutrient miraculos” pentru sistemul imunitar.
Studii epidemiologice au demonstrat faptul că menţinerea unui nivel adecvat de vitamina D în sânge duce la scăderea incidentei apariţiei cancerului de colon, de sân, de prostată dar şi a altor tipuri de cancere. Însă receptori ai vitaminei D au fost găsiţi aproape peste tot în corp.
Genomul uman are mai bine de 2700 de locuri de intrare pentru calcitriol, locuri care se găsesc lângă gene implicate în aproape orice boală majoră a omului. Există de exemplu, receptori ai vitaminei D în celulele pancreatice implicate în secreţia de insulină. S-a constat că niveluri joase de vitamina D sunt asociate cu diabetul de tip 1 şi 2, administrarea acesteia îmbunătăţind nivelul glucozei sanguine la diabetici.
Vitamina D joacă un rol important şi în prevenirea bolilor de inimă prin capacitatea ei de a reduce presiunea sanguina, este implicată în metabolismul creierului, deficienţa acesteia fiind legată de apariţia depresiei şi joacă un rol important în prevenirea bolilor autoimune. Niveluri scăzute de vitamina D s-au găsit şi la pacienţii bolnavi de fibromialgie, administrarea de vitamina D3 ducând la ameliorarea simptomelor bolii.
Cum putem corecta deficienţa de vitamina D
Printre categoriile de persoane care sunt cele mai expuse riscului de deficienţă de vitamina D se numără:
– persoanele cu pielea închisă la culoare din cauza faptului că pielea lor conţine o cantitate mare de melanină care blochează producerea de vitamina D;
– bătrânii, din cauza lipsei de mişcare şi a faptului că pielea lor e mai puţin capabilă să capteze razele ultraviolete;
– mamele care alăptează cât şi copii acestora prin faptul că acestea au nevoie de cantităţi mari de vitamină care să ajungă atât pentru ele cat şi pentru copilul lor;
– persoanele obeze deoarece vitamina D fiind liposolubila este stocată în ţesutul adipos împiedicându-se astfel metabolizarea şi utilizarea ei de către corp pentru buna funcţionare a celulelor.
Pentru a ne asigura necesarul zilnic de vitamina D şi a corecta o eventuală deficienţă a acesteia avem la îndemână trei posibilităţi: expunerea la razele ultraviolete ale soarelui, consumarea de alimente bogate in vitamina D şi folosirea suplimentelor cu vitamina D.
Vitamina D mai este supranumită şi „vitamina soarelui” deoarece corpul uman produce vitamina D3 din colesterol, în prezenţa soarelui. Unii medici susţin că putem obţine toată vitamina D de care avem nevoie doar petrecând în aer liber o parte din timp în fiecare zi.
Se spune că nu am avea nevoie să stăm la soare decât de 5-10 minute zilnic, între orele 10 şi 14, pentru ca să acumulăm întreaga cantitate de vitamina D necesară. Totuşi acest lucru depinde de mai mulţi factori dintre care tipul de piele pe care îl avem şi care contează cel mai mult.
O persoană cu pielea mai închisă la culoare de exemplu, poate avea nevoie de mai mult timp ca să acumuleze cantitatea de vitamina D necesară, acesteia putându-i fi necesară chiar o oră de expunere la razele soarelui.
De asemenea este important ca şi suprafaţa corpului expusă la soare să fie cât mai mare şi pe cât posibil expunerea să fie făcută la mijlocul zilei când razele ultraviolete sunt mai puternice. Şi nu în ultimul rând expunerea să fie făcută fără să ne protejăm folosind creme de protecţie solară.
De obicei suntem sfătuiţi să folosim cremele de protecţie solară pentru a ne proteja pielea de o eventuală apariţie a cancerului de piele. Acestea sunt foarte bune pentru a prevenii arsurile solare însă folosirea lor blochează producerea de vitamina D şi de aceea este important să renunţăm pentru scurt timp la folosirea lor dar în acelaşi timp să fim atenţi să nu facem arsuri ale pielii.
Expunerea regulată şi pentru perioade scurte de timp nu poate duce la apariţia cancerului ci arsurile pielii care au loc după expuneri prelungite la razele soarelui.
Deşi mulţi medici susţin că necesarul de vitamina D poate fi luat cu precădere doar prin expunerea la soare, unele studii au demonstrat că strămoşilor noştri aveau o dietă bogată în vitamina D. Ei consumau alimente bogate în această vitamină cum ar fi: unt, ouă, ficat, organe de animale, untură de porc, gâscă, raţă, uleiuri din peşte şi fructe de mare, în special creveţi şi crabi, alimente care spre deosebire de cele din zilele noastre erau puţin prelucrate şi conţineau toţi nutrienţii necesari pentru absorbţia vitaminei.
Dacă nici una din cele două modalităţi de obţinere a acestei vitaminei nu este suficientă, este necesar să apelăm şi la administrarea de suplimente de vitamina D3 pe care le găsim sub formă de ulei (pe bază de ulei din ficat de peşte, adică vitamina D liposolubilă – sub formă de picături sau capsule gel) şi sub formă de pudră (pe bază de lanolină, adică vitamina D hidrosolubilă – care include capsule sau tablete). Ambele sunt la fel de bine absorbite şi metabolizate în corp.
Unii specialişti recomandă administrarea de până la 5000 IU de vitamina D pe zi în perioadele în care nu puteam sta la soare în mod regulat, cantitatea acesteia putând chiar să se dubleze în cazul în care ne-am îmbolnăvit.
Hmm, interesant!