Un pic de sare pentru sănătate

Sarea este unul dintre cele mai vechi şi mai cunoscute condimente din lume. Homer o considera „substanţă divină”, africanii şi exploratorii europeni schimbau o uncie de sare pe o uncie de aur.

Vechii egipteni, grecii şi romanii o includeau în sacrificiile şi ofrandele pe care le făceau în cadrul ceremoniilor religioase iar musulmanii credeau ca îi protejează de privirile rele.

Pe vremea romanilor sarea era folosită ca monedă pentru plata soldaţilor şi de aici şi provenienţa cuvântului „salariu”. Hipocrate, considerat părintele medicinii moderne prescria băi de sare ca remediu pentru diferite boli iar vechii egipteni foloseau sare din Marea Moartă datorită beneficiilor pe care le aducea sănătăţii, chiar din anii 3150 ÎC.

Sarea este un antibiotic natural cu o mare putere de distrugere a bacteriilor şi microbilor şi de aceea strămoşii noştri o foloseau în trecut la păstrarea cărnii, a peştelui şi a altor alimente pentru un timp îndelungat fie prin conservarea acestora direct în sare sau saramură (soluţie salină), fie prin fermentarea lor.

Deşi în trecut sarea valora cât greutatea ei în aur, acum suntem sfătuiţi să o evităm spre binele nostru. În zilele noastre, sarea, zahărul şi uleiul au devenit prezenţe obligatorii pe masa fiecăruia dintre noi.

Dar dacă fără zahăr şi ulei putem trăi, ele fiind chiar dăunătoare sănătăţii, fără sare nu am putea supravieţui. Este adevărat că excesul de sare poate dăuna sănătăţii şi poate duce la apariţia bolilor de inimă, la creşterea tensiunii arteriale, însă alături de apă şi aer, sarea este esenţială pentru existenţa vieţii.

Importanţa sării pentru organism

Sarea, în stare naturală, nerafinată, este importantă pentru multe dintre procesele biologice care au loc în corpul nostru. Este o componentă majoră a plasmei din sânge, a lichidului limfatic, a lichidului extracelular şi chiar al lichidului amniotic, transportă nutrienţii din şi în afara celulelor, reglează presiunea sângelui, ajută creierul să comunice cu muşchii prin schimbul dintre ionii de sodiu şi potasiu şi astfel ne putem mişca.

Sarea are un rol important în creşterea numărului celulelor gliale din creierul nostru, celule care au rolul de susținere a neuronilor, de hrănire a acestora, de transmitere a influxului nervos şi care sunt responsabile de gândirea creativă şi planificarea pe termen lung.

Corpul nostru în interior este ca un mare ocean sărat în care fără sare, miile de reacţii chimice care susţin funcţiile enzimatice, producţia de energie, de hormoni, transportul de proteine şi multe alte procese biochimice, nu ar funcţiona.

Toate aceste procese naturale pentru a putea avea loc care în corpul nostru, cer existenta unei anumite concentraţii de sare constante. Dacă corpul nu are suficientă sare, mecanismul hormonal compensează acest fapt reducând eliminarea sării prin urină şi transpiraţie.

Dar organismul nu poate reduce complet această eliminare. În cazul unei diete normale cu sare, corpul pierde încet mici cantităţi de sare prin rinichi şi glandele sudoripare, în funcţie de  activitatea fizica desfăşurată şi încearcă să ajusteze această pierdere prin accelerarea secreţiei de apă aşa încât concentraţia de sare să se menţină la un nivel vital, lucru care în final poate duce la o deshidratare graduală a organismului şi în final chiar moartea acestuia. Cu alte cuvinte organismul practic moare de sete.

Ce găsim în sare

Sarea furnizează două elemente esenţiale pentru viaţa şi sănătatea umană: sodiul şi ionii de clor, două elemente pe care corpul nu le poate produce şi pe care trebuie să şi le ia cu ajutorul alimentaţiei.

Sodiul este un mineral care joacă un rol important în fiziologia corpului uman. Cam 40 la sută din conţinutul de sodiu din corp se găseşte în oase, 55 la sută în plasma sanguină şi lichidul extracelular şi o mică parte în organe şi celule. El controlează volumul de lichide din corp, ajută la menţinerea în limite normale a raportului acid-bază din corp, ajută la reglarea pH-ului soluţiilor din corp şi a presiunii osmotice. Sodiul are un rol important în buna conductibilitatea nervoasă, ajută la trecerea diferiţilor nutrienţi în celulă şi la menţinerea presiunii sanguine.

Ionii de clor ajută de asemenea la menţinerea normală a volumului de sânge şi a pH-ului din lichidele corpului, ajută sângele să transporte dioxidul de carbon, ajută la absorbţia potasiului, ajută în procesele de digestie.

Clorul, cel mai mare anion extracelular, contribuie la îndeplinirea mai multor funcţii ale corpului, inclusiv menţinerea presiunii sanguine, a echilibrului acido-bazic, a activităţii musculare, ajută la reglarea nivelului de apă din celule, a nivelului nutrienţilor şi a produselor secundare de metabolism, uşurează absorbţia altor nutrienţi în intestinul subţire, etc. În timp ce sodiul mai este prezent şi în alte alimente, clorul nu poate fi luat decât din sare.

ce am citit:

lectura 1 , lectura 2