Consultaţia homeopată

O consultaţie la un medic specializat în homeopatie nu se desfăsoară aşa cum suntem noi obişnuiţi când mergem la medicul de familie sau la medicul specialist din medicina alopată (aşa cum este numită medicina tradiţională). Consultaţia poate că vă va surprinde pe de o parte, prin asemănarea sa mai mult cu consultul la un psiholog, cât şi prin durata mult mai mare, care poate fi de 60 sau chiar de 90 de minute.

Deşi este o consultaţie “ghidată” de medic, pacientul este lăsat să se exprime spontan, să vorbească liber despre ceea ce se întâmplă în corpul şi în mintea sa, să rememoreze evenimente importante din viaţa şi sănătatea lui de până atunci şi astfel medicul poate să facă un portret complet al simptomelor, care îl vor conduce apoi la găsirea remediului homeopatic care să îl poată vindeca.

Consultaţia homeopată seamănă deci mai mult cu o combinaţie între anamneza medicală obişnuită şi o consultaţie psihologică, fiind în acelaşi timp o experienţă unică pentru pacient.

În cabinetul medicului homeopat nu vei vedea un stetoscop sau un ecograf, ci mai degrabă cărţi, sau un computer pe care el îl consultă destul de des. El se foloseşte în munca sa de “Repertoarul homeopatic” care conţine o listă de simptome şi de remedii care descriu simptomele respective şi de “Materia medica” care conţine o descriere în detaliu a tuturor simptomelor care sunt reprezentate de remediile homeopatice.

Aceste remedii au la bază cercetări din domeniul fizicii, chimiei, microbiologiei etc. şi au fost făcute pe parcursul a mai bine de 200 de ani şi actualizate permanent. Munca medicului homeopat nu este una uşoară, deoarece el trebuie să găsească, să aleagă din cele mai bine de 2600 de remedii existente, pe cel care se potriveşte cel mai bine bolii şi caracteristicilor persoanei aflate la consultaţie.

Ai să fii de asemenea surprins nu numai de mulţimea de întrebări pe care ţi le va adresa ci şi de felul acestora. Te poate întreba dacă îţi este cald sau frig, dacă te deranjează vremea uscată sau umedă, dacă îţi e teama de animale, de întuneric, de moarte, de spaţii închise, de înălţime etc.

Sau dacă eşti o persoană anxioasă şi dacă da, în ce privinţă (propria sănătate, sănătatea altora), dacă eşti afectat de muzică, dacă îţi place în mod deosebit sau ai o aversiune faţă de o anumită mâncare, cum dormi, în ce poziţie, ce părţi ale corpului preferi să le înveleşti etc. Va vrea de asemenea să ştie ce boli au fost în familia ta dar şi de ce boli ai suferit şi tu până la momentul consultaţiei.

Scopul final al vizitei la homeopat nu este acela de a trata boala pe care o ai în acel moment, ci echilibrarea forţei vitale a organismului care se exprima prin totalitatea simptomelor pe care pacientul le are în momentul consultaţiei. Cunoaşterea simptomelor caracteristice remediilor sau altfel spus a puterii lor curative pe de o parte şi cunoaşterea totalităţii simptomelor fiecărui bolnav pe de alta parte constituie unica şi adevărata misiune a medicului homeopat şi esenţa artei vindecării homeopate.

Pornind de la principiile homeopate, de-a lungul timpului s-au structurat diferite modalităţi de tratare a bolnavului în funcţie de diferitele stări sau suferinţe ale acestuia, mai mult sau mai puţin localizate. Astfel, în cadrul acesteia au apărut şcoli sau curente, cum sunt homeopatia unicistă, pluralistă, complexistă sau homotoxicologică.

De exemplu, în homeopatia clasica, unicistă individul este privit în ansamblul său iar medicul prescrie din multitudinea de remedii homeopate, pe cel care are în proprietăţile lui curative toate simptomele fizice, emotive şi mentale din momentul consultaţiei.

Fiecare individ are o caracteristică personală, originală, unică iar simptomele psihice si fizice sunt expresii ale acestei caracteristici care corespund unui remediu homeopat unic, numit remediul Simillium. Homeopatia clasică este fără dubii, forma cea mai pură dar şi cea mai dificilă de tratament homeopatic şi a fost practicată de către Hahnemann în ultima perioada a vieţii sale.

Pe timpul consultaţiei, homeopatul unicist, bun cunoscător al materiei medicale homeopate, nu ia în considerare doar simptomele actuale pe care bolnavul i le descrie ci şi totalitatea caracteristicilor exprimate de bolnav în decursul vieţii sale.

Pentru tratarea pacientului el se foloseşte de un sigur remediu homeopat potrivit caracteristicilor existente în acel moment şi a cărui administrare poate să inducă faimoasa înrăutăţire iniţială a stării de sănătate a pacientului, care prefigurează  însă depăşirea unei stări de conflictualitate profundă a bolnavului. Altfel spus, medicul unicist, trebuie să găsească şi să prescrie pacientului remediul potrivit la momentul potrivit.

Mai mult decât tratarea fizică, remediul Simillium ţinteşte o întărire a forţei vitale şi o modificare radicală a atitudinii faţă de viaţa a bolnavului, scopul final fiind îmbunătăţirea în ansamblu a calităţii vieţii pacientului. Homeopatia trebuie înţeleasă din perspectiva holistică şi nu alopată, neexistând organ bolnav ci organism dezechilibrat.

Pe de altă parte însă, sunt medici homeopaţi care încă gândesc alopat şi care, după consultaţie prescriu mai multe remedii pe aceeaşi reţetă, care în final nu duc decât la o ameliorare provizorie şi de moment a sănătăţii şi nu la o rezolvare în ansamblu a problemelor pe care le are pacientul. La fel se întâmplă şi cu faimoasele remedii homeopate care se găsesc în farmacii şi care promit că tratează o anumita boală, sau cu unele cărţi de homeopatie publicate la noi şi care îţi spun că te poţi trata singur deoarece nu exista efecte secundare în cazul administrării remediilor şi chiar cu unele bloguri de unde poţi afla cât de bune sunt unele remedii pentru tratamentul unei anumite boli.

Tratamentul homeopat ţi-l poate prescrie doar medicul homeopat iar dacă vrei într-adevăr o îmbunătăţire a stării de sănătate în ansamblu şi nu doar o ameliorare a bolii, cel mai indicat ar fi să apelezi la un medic homeopat unicist care foloseşte metoda terapeutică clasică.

„Dacă medicul înţelege corect ce anume trebuie vindecat în cazul unei boli, adică în fiecare caz de boală în parte (cunoaşterea bolilor), dacă înţelege corect ce anume este curativ într-un remediu, de fapt ce este curativ în fiecare remediu luat separat (cunoaşterea puterilor medicinale) şi dacă ştie cum să adapteze conform unor principii bine definite, ce anume este curativ la un remediu cu acel ceva pe care el l-a descoperit a fi patologic în cazul unui pacient astfel încât să aibă loc vindecarea, el va trebui să adapteze toate acestea atât în ceea ce priveşte alegerea cea mai potrivită a unui remediu pentru cazul din faţa sa (alegerea remediului, a medicamentului potrivit), cât şi în ce priveşte modul de preparare şi cantitatea exactă a acestuia (doza potrivită) şi perioada potrivită pentru repetarea dozei. În sfârşit, dacă el cunoaşte obstacolele ce stau în calea vindecării şi ştie cum să le îndepărteze astfel încât vindecarea să fie permanentă, atunci el ştie cu adevărat cum să vindece temeinic şi raţional şi este un adevărat practician al artei de a vindeca.”, ne spune – Samuel Hahnemann în al său ORGANON al medicinei.

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi dă un like&share ca să afle şi ei.