Delicii in bucatarie – partea 4 – Mexic, Caraibe si America de Sud

Clasificate drept “latine” datorita colonizarii in trecut de catre mari puteri europene ca Spania si Portugalia, tarile din America Centrala si de Sud au o bucatarie, cum este de asteptat, cu influente din bucataria latina a batranului continent.

Descierea principalelor caracteristici gstronomice ale acestora precum si o serie de retete traditonale le puteti gasi in continutul volumului 19, „Delicii in bucatarie – retete traditionale din Mexic, Caraibe si America de Sud”, volum cu a carui recenzie inchei seria dedicata bucatariilor lumii din aceasta colectie.

In gastronomia din Mexic predomina influentele bucatriei iberice ca urmare a invaziei spaniole din secolul al XVI-lea. Trebuie mentionat insa si faptul ca din acea perioada, din Mexic au plecat catre batranul continent foarte multe produse care astazi se foloses des in bucataria europeana, cum ar fi: cartofii, ardeii, rosiile, ardeii iuti, fasolea, ciocolata, vanilia etc.

Gusturile specifice si intense si abundenta mirodeniilor si condimentelor sunt doua din trasaturile specifice acestei bucatarii, care este un mix intre bucataria precolumbiana si cea adusa de conchistadorii europeni in aceasta regiune a lumii. Astfel vom gasi aici mancaruri pe baza de porumb, mirodenii si condimente, elemente specifice bucatariei localnicilor, in amestec cu orez, ceapa, usturoi, vin, carne de pasare si porc, ca influente spaniole.

In sec al XIX-lea ajung in Mexic si celebrele paste specifice bucatariei italiene, dar de data asta aici pastele sunt prajite si nu fierte in apa cu sare ca in Italia. Ca preparate specifice sunt de mentionat faimoasele burritos, tacos si tortillas precum si exoticul sos guacamole, iar ca bauturi locale celebra, tequilla. “Mole poblano” care este un sos picant facut cu ardei iute si care este amestecat cu carne de curcan si cu ciocolata, este un alt preparat national care a devenit emblema gastronomiei mexicane. De existenta acestui sos este legata o povestioara, care poate fi atat reala cat si legenda, poveste pe care o veti gasi mentionata in capitolul introductiv al volumului.

Columbia, un “creuzet de etnii si rase”, de la Africa la Spania si pana la civilizatia precolumbiana, are o bucatarie care se bazeaza pe materiile prime locale, din cauza saraciei unor parti ale acestei tari. In zonele sarace din partile muntoase se folosesc cu precadere materiile prime locale care se afla la indemana, cum ar fi carnea de pasare si porc, una din cele mai cunoscute mancaruri columbiene fiind “ajitaco”, o supa pe baza de carne de pui si cartofi si “sanchoco” care este o tocana din carne si legume.. In regiunile de coasta insa, sunt raspandite mancarurile pe baza de peste, care este gatit in zeci de feluri, chiar si cu lapte de cocos, iar la sfarsitul mesei localnicii obisnuiesc sa bea “Aguardiente” care este un fel de lichior pe baza de anason.

In bucataria peruana in afara de amestecul dintre cele doua culturi, cea indigena si cea spaniola mai gasim si influente din multe alte zone, din Franta, Anglia, Italia si chiar China si Japonia. Ca tara, Peru are o clima variata, se poate spune chiar ca se gasesc cam toate tipurile climatice ale Terrei, ceea ce face ca pamantul acestei tari sa fie foarte bogat si sa existe o abundenta de roade, de la legume la verdeturi si fructe exotice care se folosesc din belsug in preparatele specifice locale.

“Torrone di Dona Pepa”, o nuga facuta din faina, oua melasa si un lichior preparat din struguri, numit “Pisco” este unul din simbolurile nationale peruane. Considerata de catre mayasi a fi “mama tuturor granelor”, quinoa este originara din muntii Anzi si este o pseudocereala bogata in proteine saruri minerale, amidon si zaharuri, avand deci o mare capacitate nutritiva. Ea este gatita sub forma de supa de quinoa dar si transformata in faina din care se fac mai apoi diverse aluaturi. “Lomo saltado” din carne de vita, cartofi si legume este un alt preparat specific acestei zone.

De la vechii portughezi, sclavii africani pe care acestia i-au adus in vremea colonizarii si rudimentarii indieni bastinasi, a caror numar se estimeaza ca ar fi fost 5 milioane inaintea colonizarii, s-au pastrat pana astazi influentele in gastronomia din Brazilia. In partea de nord a Braziliei carnea se condimenteaza cu nuca si lapte de cocos, semn al influentei africane, care se regaseste si in preparatul numit “feijoada”, o combinatie de fasole si bucati inferioare de carne de porc, la care in prezent se mai adauga usturoi, diverse mirodenii si ardei iute.

“Feijao e arroz” este o alta mancare traditionala, care este o combinatie de fasole si orez, asa cum ne spune si numele. Peste proaspat, sos de arahide, nuci caju, lapte de cocos, faina, ulei de palmier, sunt ingredientele regasite in traditionalul “vatapa”, care se serveste cu ganitura de pilaf.

Legumele si fructele indigene proaspete, pestele si carnea de vita in mod special, sunt printre ingredientele cele mai des intalnite in bucataria din Chile, in care de asemenea gasim influente eropene, mai exact franceze si engleze. Placintele prajite, numite “empanadas”, servite ca si garnitura la anumite preparate, dar si ca gustari, preparate la gratar, cum e “parillada”, care este de fapt un amestec de diferite tipuri de carne fripte pe gratar impreuna cu organele de animale, inclusiv intestinele, sunt doar doua dintre preparatele simbol national al chilienilor. Si nu in ultimul rand mai trebuie amintite celebrele vinuri chiliene, care sunt printre cele mai bune din America de Sud.

Argentina, una dintre cele mai mari producatoare de carne de vita din lume, are o bucatarie in care se simt puternic influentele spaniole si italiene si mai putin cele indigene, deoarece la momentul colonizarii populatia nativa era la un scazut nivel de civilizatie. Asupra gastronomiei argentiniene o puternica influenta au avut-o obiceiurile si modul de a trai al crescatorilor de vite argentinienni, numiti gauchos.

Dintre preparatele traditionale mai cunoscute sunt “puchero”, o tocana preparata din amestecuri de carne si legume, friptura la protap sau gratar, mai cunoscut fiind “asado con cuero”, preparata dintr-un vitel intreg, desfacut pe burta si curatat de maruntaie, care se frige pe jar cu piele cu tot, “chimichurri”, un sos preparat din ulei de masline, otet, lamaie si condimente si care de obicei insoteste acest gen de friptura.

Totillas din faina de porumb, tartar de avocado si ton, orez in stil mexican, supa de ciuperci, pui cu ananas, taco, burritos cu legume, cilli con carne, guacamole, perle picante de cocos, ciocolata si rom precum si celebra bautura margarita, sunt doar cateva dintre preparatele mexicane ale caror retete le veti gasi in acest volum.

Pe langa acestea se mai gasesc si retete din celelalte tari amintite, cum ar fi: carne desmechada, cornuri columbiene cu branza, focaccia cu vinete, creveti cu porumb, pui cu orez, quinoa cu rosii si castraveti, fursecuri cu caramel, tocana de peste, friptura de porc cu farofa, trufe de ciocolata si cocos, fritura de vita,  rulada din carne de vita, peste cu stafide si seminte de pin, supa de crab, ardei si menta.

La fel ca si celelalte volume din seria „Delicii in bucatarie”, ale caror recenzii le puteti gasi in meniul „Recenzii personale” si acest volum poate constitui o sursa de inspiratie culinara pentru masa de Revelion.