„Am descoperit întâmplător această carte şi mi-am dorit imediat să o citesc, intrigată de titlu.
„De ce se îmbolnăvesc oamenii?” este nu doar titlul unei cărti ci şi, cu siguranţă, o întrebare pe care mulţi dintre noi ne-am pus-o, mai ales atunci când sănătatea noastră a avut de suferit.
Este o lectură ce necesită ceva răbdare, deoarece conţine din abundenţă studii ştiinţifice şi exemple concrete. Teoriile expuse de cei doi autori folosesc modelul psihanalitic pentru a explica relaţia de comunicare ce există între minte şi trup în planul inconştient şi cum aceasta influenţează starea de sănătate a unui individ.
Este posibil ca gândurile şi sentimentele să joace un rol în îmbolnăvirea organismului?
Cei doi autori consideră că da; când nu putem să exprimăm ceea ce simţim, prin vorbit, scris sau altă manifestare directă, corpul nostru preia această misiune şi exteriorizează sentimentele prin boală. Afecţiunile cu care ne confruntăm sunt, de multe ori, semne ale mesajelor pe care noi nu reuşim să le transmitem celorlalţi.
„Conflictele, tulburările şi dezamăgirile care apar în cadrul relaţiilor cu ceilalţi pot avea efecte reale asupra organismului nostru.”
Potrivit noilor cercetări, creierul se află într-un dialog constant cu sistemul imunitar, acesta din urmă putând fi afectat nu doar de infecţii, dar şi de anumiţi oameni sau evenimente. Dacă, de exemplu, cineva simte ură faţă de o persoană, este posibil ca în prezenţa ei să manifeste la nivelul pielii iritaţii, erupţii sau alte simptome.
Bolile grave nu sunt însă provocate exclusiv de minte; aceasta poate crea predispoziţii ce accentuează sau uşurează calea factorilor patologici. În perioadele de separare sau pierdere, corpul este mai predispus la boli, aşa că va fi mai probabil să întâmpinăm probleme de sănătate, dar nu înseamnă ca ne vom îmbolnăvi neapărat.
Cartea critică abordarea din medicina convenţională, care ignoră legăturile dintre minte şi corp, bazându-se exclusiv pe principiul cauză-efect. Cei doi autori nu neagă beneficiile medicinei clasice, dar sunt de părere că aceasta ar fi mai eficientă dacă ar lucra în colaborare cu psihanaliza.
„Ideile psihanalitice pot fi de folos pentru înţelegerea detaliilor referitoare la motivul pentru care se îmbolnăveşte cineva, dar nu psihanaliza este cea care va vindeca boala. Mai degrabă, ar putea lucra într-o asociere cu tratamentele medicale adaptate, care dau atenţie dialogului şi recunoaşterii umane”.
Ca răspuns la boli, autorii propun un mix între tratamentele medicale convenţionale şi cele care provin din psihologie. O mai bună ascultare, un dialog real între medic şi pacient completează remediile clasice şi ar oferi mai multe şanse de vindecare.
„Practicile medicale pot avea şi mai mult succes atunci când sunt efectuate în contextul mult mai larg al dialogului. Fragmentarea şi alienarea impusă pacienţilor în climatul medical actual acţionează împotriva acestuia”.
O problemă spinoasă asupra căreia autorii nu se sfiesc să insiste este sistemul medical, acaparat de interesele economice ale companiilor farmaceutice. Acestea urmăresc să-şi vândă medicamentele, deci sunt avantajate de abordarea clasică de tipul cauză-efect şi de existenţa a cât mai multor boli, astfel că fac lobby pentru extinderea simptomelor şi a problemelor comportamentului uman şi transformarea lor în maladii. În schimb, tratamentele bazate pe ascultarea pacienţilor nu sunt profitabile pentru aceste companii, motiv pentru care nu sunt încurajate.
„În prezent, companiile farmaceutice susţin financiar 2/3 din studiile clinice, iar revistele de specialitate au devenit din ce în ce mai mult dispozitive de publicitate pentru noile produse şi diagnostice”.
Concluzii
- Cu cât manifestăm mai multe probleme în a reuşi să ne exprimăm sentimentele, cu atât mai mult există riscul de a ne îmbolnăvi. Să învăţăm deci „să nu băgăm gunoiul sub preş”, ci să ne spunem of-urile şi să găsim soluţii de a ne manifesta emoţiile.
- Bolile ar trebui să fie un mesaj şi pentru noi, nu doar pentru ceilalţi, să ne pună pe gânduri şi, eventual, să determine o schimbare în modul în care ne trăim viaţa.
- Medicamentele sunt necesare, în unele cazuri, însă mai eficiente se dovedesc a fi tratamentele care acordă atenţie şi aspectului psihologic, fără ca medicii să neglijeze partea de ascultare a pacientului şi dialogul.”
Recenzia cărţii este făcută de Andra care a acceptat invitaţia pe care v-am adresat-o de a povesti ce cărţi aţi mai citit în ultimul timp.
„Schimbarea în viaţa mea a apărut acum vreo 3 ani, mi-a spus Andra, când am început să fiu mai preocupată de alimentaţie, mişcare şi sănătate. Coincidenţă sau nu, am devenit mai optimistă, iar acum savurez cu poftă fiecare zi, într-un echilibru pe care nu mi l-aş fi imaginat niciodată atât de plăcut. În rest, ador ceaiul, plimbările şi momentele trăite alături de oamenii dragi. Despre lucrurile care îmi aduc zâmbetul pe buze scriu cu drag pe blogul personal zâmbetşisănătate.”
stii…cartea aceasta imi aminteste mult de ceea ce imi spunea bunica mea: nu tine in tine ca te imbolnavesti 😉
interesanta recenzie,multumim ca ne-ai impartasit-o si noua!
Un sfat înţelept 🙂
Cu plăcere! Sper să fie de folos!