Trăim într-o ţară în care la ora actuală nu poţi face legal homeschooling dacă copilul are peste vârsta de 6 ani. Până la această vârstă învăţământul nu este obligatoriu, aşa că e treaba noastră unde îl educăm.
Asociaţia Home Schooling România încearcă să legalizeze un model de educaţie acasă similar celui ceh, denumit „metodă de învăţământ autodidact”, care este mai controlat de stat decât modelul american (şi mai potrivit ţărilor est-europene).
În momentul în care va deveni o opţiune şi un drept reglementat, puţini dintre cei care doresc să facă educaţie acasă vor avea resursele financiare necesare pentru a-l pune în aplicare. Şi chiar dacă vor avea resurse, poate că unii nu se vor încumeta din cauza neîncrederii că sunt în stare sau că vor şi reuşi.
Totuşi, orice părinte poate face în România, fie şi parţial (sub formă de after-school, să zicem), educaţie acasă şi în cele ce urmează vom vedea împreună şi cum.
Ce înseamnă educaţia acasă sau homeschooling?
Voi da un răspuns care trece dincolo de definirea strictă a unui termen, căci încerc să cuprind şi ceea ce implică educaţia acasă:
- Înseamnă că eu, părinte (sau tutore legal), gestionez autonom instruirea copilului meu perfect sănătos sau copilului meu cu nevoi speciale, în armonie cu valorile etice şi/sau culturale specifice familiei mele şi în armonie cu sensibilitatea şi înclinaţiile acestuia.
- Înseamnă că eu şi copilul participăm împreună la instruirea lui. Fac alegeri împreună cu el (desigur şi în funcţie de vârstă, capacitate de înţelegere etc.) şi iau deciziile în funcţie de ce este mai bine pentru copil.
- Înseamnă că mă pot folosi de orice ocazie (fie în casă, fie în afara acesteia, când gătesc sau fac curăţenie, la plimbare în aer liber, cursuri de dans, antrenamente sportive, mers la munte, la bunici etc.) să-i ofer copilului nu doar instruire ci şi posibilitatea de a se dezvolta şi creşte din punct de vedere fizic, psihic, emoţional, social, spiritual etc.
- Înseamnă şi să-i ofer un mediu în care să-şi dezvolte caracterul, să înveţe să se descurce în viaţă, să-şi formeze aptitudini, să-şi dezvolte şi mai mult înclinaţiile şi să compenseze sau să lucreze mai mult acolo unde nu are talent dar este necesar să aibă măcar cunoaştere, dacă nu pricepere.
- Înseamnă să-mi cunosc copilul şi să-mi asum creşterea şi educarea lui, ajutându-l să-şi construiască un viitor.
După cum vedeţi, sunt aspecte care se regăsesc în educaţia pe care orice copil o primeşte sau o poate primi acasă, fie că e dat la şcoală, fie că nu.
Cine poate face educaţie acasă?
În primul rând, orice părinte sau tutore legal care are cel puţin o pregătire echivalentă cu liceul. Spun „echivalentă” pentru că nu este exclus să existe şi adulţi autodidacţi (care nu au terminat liceul sau au terminat dar s-au instruit singuri în diverse domenii, căci au avut dorinţa şi ambiţia să o facă) sau chiar adulţi care au fost educaţi acasă (în SUA sau alte ţări în care homeschooling-ul se face de mulţi ani). Nu ai nevoie deci, de pregătire pedagogică.
În al doilea rând, cei care au posibilitatea financiară să o facă. Şi aici nu mai dau detalii, căci ştim toţi că ai nevoie de o sursă de venit ca să întreţii familia şi ai nevoie şi de bani pentru materiale, cursuri, poate chiar pregătiri (dacă vrei să plăteşti un tutore pentru o anumită materie).
O poate face unul din părinţi sau, mai rar la noi, altcineva din familie se poate ocupa de educaţia copilului. Sau poate participa întreaga familie, părinţi, bunici, unchi, în funcţie de talentul pe care îl are fiecare. De exemplu, de limbi străine se poate ocupa mătuşa care este traducătoare.
Cum spuneam şi mai sus, poţi apela şi la un tutore sau un profesor.
Ce metode şi materiale am la dispoziţie ca să fac educaţie acasă?
Cei care aleg să îşi educe copiii acasă au la dispoziţie o gamă variată de metode şi materiale, în fapt filozofii educaţionale, cum ar fi:
– studii făcute în ansamblu, n.tr. (“unit studies”, în engleză),
– educaţia clasică (Trivium, Quadrivium),
– educaţia Charlottle Mason,
– metoda Montessori,
– teoria inteligenţelor multiple,
– unschooling,
– unschooling-ul radical,
– educaţia Waldorf …… şi multe altele.
(Montessori şi Waldorf, în România, se pot întâlni şi în şcoli, după cum se ştie.)
Putem alege doar una din aceste metode educaţionale sau putem lua câte ceva din fiecare (abordare eclectică), în funcţie de ce anume observăm că dă rezultate mai bune la copilul sau tânărul nostru.
Pe Internet există o mulţime de informaţii şi resurse legate de educaţia acasă (cărţi, forumuri de discuţii, articole, materiale diverse, lecţii gata făcute, sfaturi, îndrumări etc.). Sub anumite şcoli-umbrelă sau de la anumite surse online se poate achiziţiona chiar programa întreagă, pentru fiecare an sau ciclu de studiu.
La ora actuală avem la dispoziţie (în principal în engleză, ce-i drept) lecţii sau programe foarte bune sub formă de materiale imprimate, digitale, audio, multimedia, online sau CD-uri ori DVD-uri, chiar şi interactive, adaptate sau făcute pentru diferite profiluri de învăţare (auditiv, vizual etc.), pentru orice subiect, orice domeniu şi orice nivel de învăţare.
În funcţie de subiectul studiat, de anotimp etc. există lecţii care se pot face urmărind pe viu (cum omida se transformă în fluture, cum din sămânţă iese floarea etc.) sau experimente care necesită un minim de echipament şi exemplele pot continua.
Pentru noi, ca români, recomand şi studiul materialelor destinate cadrelor didactice. Personal, pentru pregătirea preşcolară, am găsit destule materiale foarte utile de acest gen.
Care sunt beneficiile educaţiei acasă?
Beneficii sunt multiple şi sunt legate de dezvoltarea per ansamblu a unui individ (academice, sociale, emoţionale, spirituale) şi de familia din care acesta face parte. Mai jos expun beneficiile care au reieşit din experienţele familiilor în care se face homeschooling. În listă se regăsesc şi motivele pentru care sunt părinţi care aleg acest tip de educaţie:
a) Legate de siguranţa copilului, căci le putem oferi un mediu sigur.
b) Expunere redusă la alcool şi droguri.
c) Emoţionale, datorită unui mediu în care copilul este respectat, apreciat, ascultat.
d) Întăreşte legăturile familiale, căci copiii se dezvoltă mult mai bine, părinţii îşi cunosc copiii cu adevărat, iar fraţii se ajută mai mult între ei.
e) Pregătire mai bună pentru lumea reală. Aceasta se realizează prin implicarea în activităţile zilnice ale familiei, în activităţi în comunitate, dacă există (voluntariat în diverse acţiuni, implicare proiecte pe teme culturale, etc.), în grupuri de vârste diferite, lucrând la proiecte reale.
f) Cel mai bun mediu pentru un antrenament spiritual. Principiile morale şi spirituale pe care le are părintele (oricare ar fi acestea, creştine, new age sau altele) se reflectă în tot ceea ce face acesta şi copilul învaţă urmărindu-l în viaţa de zi cu zi.
În loc de concluzie
Un părinte iubitor şi responsabil îşi cunoaşte cel mai bine copilul. Dacă are încredere în sine şi îşi iubeşte copilul, cu informare reuşeşte să-i ofere acestuia instruirea şi educaţia necesare.
Se spune că cel mai greu când te apuci de homeschooling sau educaţia acasă este primul an.
Din proprie experienţă, spun că provocări sunt mereu, căci copilul este în schimbare, viaţa familiei poate trece prin mari schimbări, şi este nevoie să te adaptezi. Dar, dacă ţi-ai ales o filozofie anume sau ceea ce ţi-a plăcut din mai multe metode educaţionale, poţi să îţi faci un plan de lecţie sau plan de studiu cu zile, săptămâni sau luni înainte. Alteori sau de multe ori, o faci spontan, în funcţie de activitatea în care îl poţi implica şi pe copil sau în funcţie de locul în care vă aflaţi în acel moment.
Autoarea articolului este Andrea care ne spune despre ea: „Sunt un părinte cu pregătire economică (studii universitare), nu pedagogică. Sunt un autodidact, îmi place să mă instruiesc legat de tot ce mă pasionează (învăţ şi eu pian odată cu copilul meu, de exemplu). Până ca băiatul cel mare să împlinească 4 ani l-am educat singură, acasă. Am pus bazele limbilor străine, matematicii, muzicii (este pasiunea lui – cântă vocal şi la pian) etc. Continui să fac acest lucru şi chiar cu mai mult spor, de când a intrat la grădiniţă (mai ales că iau tot mai mult în seamă homeschooling-ul ca variantă de a-l educa în continuare). Urmăresc bloguri pe această temă, şi româneşti şi străine, şi mă inspir din lecţiile pe care le fac alţii, nu doar din metodele educaţionale care mă atrag. Învăţ odată cu el şi amândoi ne bucurăm de aceste momente. Mai multe despre noi şi activităţile noastre puteti citi aici”
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi dă un like&share ca să afle şi ei.
pitici, dar voinici a zis
un articol interesant
Andreea a zis
Visez la ziua in care se va legaliza homeschoolingul, imi doresc din tot sufletul ca toti copiii mei sa nu ajunga in scolile de azi… desi sunt slabe sansele… Visez!
Oare nu putem lua atitudine? Nu am putea face o petitie cu un nr de semnaturi care sa ajunga la Parlament?
Adina a zis
Hai sa facem. Asociatia de homeschooling mai face demersuri pentru legalizare? In ce faza sunt?
Andrea a zis
AHSR a incercat asta. Sa urmarim ce mai fac ei si ce mai zic si sa ii ajutam acolo unde se poate. Urmeaza sa aiba o revista (poate a si aparut), deja exista o carte pe care o putem achizitiona si prin ei, putem urmari inregistrarile de la conferinta din 2012: http://homeschoolingromania.blogspot.ro/
Cum spuneam si in alte comentarii, va dau vesti cand apar.
Claudia a zis
Eu nu am intervenit pana acum in comentarii pentru ca stiu putine lucruri referitoare la acest concept.
Sunt insa bucuroasa si vrea sa iti multumesc, Andrea, pentru ca ai acceptat sa scrii aceasta postare si pentru ca vrei sa ne ajuti in continuare cu alte informatii pentru a putea sa intelegem mai bine conceptul de homeschooling care dupa parerea mea este prost inteles si judecat 🙂
Multumesc mult, Andrea 🙂
Adina a zis
Multumim pentru articol, sumarizeaza foarte bine ce inseamna homeschooling-ul si ce benefiii aduce.
Andrea a zis
Adina, despre AHSR vom afla curand, voi pune si aici noutati, pe masura ce apar.
Catalina Chingaru a zis
Am auzit de acest sistem, dar nu sunt familiarizata cu tot ce presupune. Pentru recunoasterea studiilor se da examene? Pana la ce varsta se face? Am inteles ca le noi nu este legea, dar in State cum se face? Multumesc
pitici, dar voinici a zis
Claudia,sper sa nu te superi, voi incerca sa raspund eu prin acest articol scris mai demult
http://piticidarvoinici.wordpress.com/2012/01/03/homeschooling-totaly-or-partial/
Dar importante sunt comentariile de la articol – o mamica care face homeschooling explica in detaliu acest mod de educatie a copiilor.
Andrea a zis
Legat de Romania voi veni cu detalii cand voi aduna toate datele, caci vreau sa dau mai departe informatii corecte. Tinem legatura, daca doresti. Si am sa scriu si aici.
In SUA legislatia difera de la stat la stat. Si diferentele sunt destul de mari. Am sa incerc sa dau un raspuns in care sa ne facem o idee, dar este imposibil sa cuprind ceea ce gasim pe http://www.hslda.org, site-ul cu informatii legislative legat de homeschooling din toata lumea.
In principiu se poate face homeschool pana la intrarea in facultate.
In SUA, parintii, in general, trebuie sa anunte in scris cel putin o autoritate ca fac educatie acasa copiilor.
Unele state cer sa fie testati, alte state nu, si ramane la latitudinea parintilor daca ii testeaza sau nu in fiecare an. Testele pot fi facute de parinti autorizati sa testeze, acolo unde legislatia (cere autorizare) sau poate fi facuta in scoli publice, laolalta cu copiii din scoala sau o poate face parintele neautorizat (daca i se permite, si daca vrea). Depinde si daca copilul este inscris la o scoala privata (scoala-umbrela) sau nu – daca este inscris, nu se cere sa fie testat.
La admiterea in facultate, in functie de cerintele facultatii respective, este sau nu este necesara o foaie matricola cu ce a studiat pe perioada „liceului”.
Legat de copiii educati acasa in SUA pana la facultate este un articol foarte bun aici: http://theinnovativeeducator.blogspot.ro/2011/12/15-key-facts-about-homeschool-kids-in.html
Cum spuneam, legislatia in SUA trebuie studiata privitor la Statul unde copilul va invata. Caci sunt reglementari de care trebuie tinut cont altfel are dificultati la angajare dupa temrinarea „studiilor”. Pana la varsta de 18 ani parintii sunt cei care se ocupa de birocratie (si ar trebui sa o faca cum trebuie, sa cunoasca bine legile privitoare la HS) 🙂
A.T. a zis
NU peste tot in SUA trebuie sa anunti autoritatile. Depinde de la stat la stat. Sunt state foarte pro homeschooling si state ……nu asa pro . 🙂 In Unele state , cum ar fi Texas sau Michigan sau Illinois de exemplu, n-au absolut nici o treaba autoritatile, nu trebuie sa anunti nimic, nimanui ( am prietene care is scolesc copiii acasa si nu au trebuit sa faca absolut nimica; ba chiar una dintre ele imi povestea ca s-a dus la DMV cu fata sa isi ia permit-ul pt driver’s license si nu au gasit-o in sistem ,pt ca nu era inscrisa nici unde, la nici o institutie de stat. hehehe ) .
In alte state , cum ar fi California, trebuie sa depui o cererea de scoala privata ( sa te declari tu private school, cu alte cuvinte, daca vrei sa nu te verifice nimeni ) sau sa mergi la scoli umbrela…In New York sau Philadeplhia , situatia e cam crunta, statul reguleaza tot si este oarecum dificil sa homeschool.
Alexandra a zis
pare interesant, dar nu sint de acord cu ideea ca parintele nu trebuie sa aiba o minima pregatire pedagogica. fiecare copil invata la virste diferite, in mod diferit, si trebuie sa poti intelege lucrul acesta si sa te adaptezi specificului virstei lui. sunt destui profesori lipsiti de tact pedagogic, iar un parinte lipsit de asa ceva nu ar fi cu nimic mai bun decit un profesor.
mai departe, ce parinte isi permite sa stea acasa pentru a asigura educatia copilului sau? sau cind anume o face? dupa ce se intoarce de la slujba?
intr-o tara in care abandonul scolar este atit de mare, homeschooling-ul ar ajunge sa fie exploatat exact de cei care nu au chef sa-si trimita copilul la scoala.
in State e mai complicat putin. am cunoscut parinti care se grupau in mici grupe in care fiecare parinte preda disciplinele pe care le cunostea bine, in care de obicei avea un „degree”, deci nu dupa ureche sau dupa internet. pe net sunt multe, dar daca nu te pricepi foarte bine cum evaluezi o lectie?? acolo. erau mai multe familii care asigurau cursurile prin rotatie si o faceau profesionist. ma tem ca la noi e mai mult o utopie. si realitatea din scolile romanesti nu e chiar atit de neagra ca la tv. puteti sa incercati sa va informati la mai multe scoli, sa vorbiti cu profesorii, directorii, exista scoli private, etc. cel putin acolo teoretic este certificata calitatea invatarii.
Andrea a zis
Draga Alexandra, articolul este facut pentru toti parintii romani, si am mentionat aspectul financiar si pe cel legislativ – ca in tara la noi nu e legal peste 6 ani…
Pana nu intra sub incidenta legii romanesti, care sa faca niste norme minime de respectat de catre parinti, nici eu nu sunt de acord sa se faca HS la noi in tara.
Legat de pregatirea pedagogica, este un aspect. In SUA exista manuale, cursuri etc. pentru parinti care pot fi sau nu obligatorii, in functie de legislatia din Statul respectiv.
Educatia acasa este educatia facuta de parinti sau tutori. Si da, ai nevoie de cunostinte de psihologie, pedagogie etc, dar asta nu inseamna o educatie FORMALA psihologica, pedagogica. Nimeni nu cere nu stiu ce studii de genul asta in SUA sau alte tari in care se face HS legal, deci daca ei au gasit o solutie si nu o cer, la noi de ce ar fi altfel?
Mentionez ca acele caiete de lucru care se dau la materiile de studiat prin HS sau educatia acasa contin si sfaturi de predare, deci parintele va sti cum sa predea fiindca sunt manuale special facute (repet, in SUA, unde HS e legal)!
Andrea a zis
Fac o mentiune, SUNT de acord sa se faca HS in Romania asa cum au facut pana acum anumite familii:
Cei care fac cu succes HS in Romania sub scoli-umbrela intra sub o alta categorie.
In acest caz copilul este inscris la o scoala privata (scoala-umbrela), tie (parinte sau tutore) iti da libertate sa te mulezi, in predare, dupa copil, iar copilul sa invete in ritmul lui, iar scoala respectiva iti ofera la final de an sau de ciclu de studiu o foaie matricola si actele necesare care sa te ajute din punct de vedere legal si birocratic ca studiile sa fie echivalate.
Augustin a zis
Fain articol! Cu două aspecte însă nu sunt de acord:
(1) Cum că modelul cehesc de educat acasă ar fi mai potrivit țărilor est-europene decât cel american. De ce ar fi așa? Articolul nu oferă nici o justificare. În plus, nu există un „model american”. SUA au 50 de state, fiecare dintre ele având dreptul de a legifera după cum consideră de cuviință ceea ce e legat de educație. Ca atare, există variații de la stat la stat (american) în ceea ce privește condițiile în care se practică homeschooling-ul. (De remarcat că toate 50 permit, deci în nicicare din ele nu se regăsește situația actuală din România.)
Tot legat de aspectul acesta, de ce n-ar fi –de exemplu– modelul britanic mai potrivit României decât cel din Cehia? Eu simpatizez modelul britanic pentru că statuează dintr-un bun început un lucru extrem de simplu de-nțeles: părinții sunt responsabili de educația copiilor lor. (Deci nu școala, nu Statul, nu popoarele vecine și prietene.) Și cum o asemenea responsabilitate atrage după sine dreptul de a decide (vizavi de opțiunile educaționale ale copilului) se stabilește implicit un raport corect, în opinia mea, între familie și Stat în acest domeniu. (Momentan, în România, acest raport e răsturnat – Statul decide când și cum este educat copilul oricărei familii, nu părintele.)
(2) Cum că doar cineva cu o pregătire echivalentă cu liceul și-ar putea școli copilul acasă. Asta mi se pare o afirmație total inoportună. Pe de o parte, pot foarte bine să existe oameni care nu au nici o diplomă de absolvire liceu/bacalaureat și care să aibă o experiență de viață din care mulți copii ar putea-nvăța multe. Exemplul clasic sunt bunicii. Pe de altă parte, sunt atâția și atâția oameni care AU o diplomă de absolvit liceu/bacalaureat (ba chiar și facultă) și o au degeaba, pentru că le-au obținut la vrăjeală (după cum întâiul plagiator al țării o exemplifică atât de bine). Una peste alta, nu există nici un fel de implicație între pregătirea academică / numărul de diplome al unei persoane și capacitatea acestuia de a fi un model/educator de succes pentru copilul său (sau al altcuiva).
În rest, numai de bine. 🙂
Andrea a zis
Mi se pare ca nu ati citit bine articolul, la aspectul al doilea, caci am mentionat ca pot fi si parinti autodidacti sau scoliti acasa…
Iar la prima parte am spus ceea ce AHSR incearca sa faca… deci cei de la AHSR sunt mai in masura sa raspunda de ce modelul ceh e mai potrivit…
Augustin a zis
Am citit, cred eu, bine articolul. Și am remarcat și acoladele de la afirmația cu cerința ca părinții (tutorii) să aibă o pregătire echivalentă cu liceul. Continui să cred că e o cerință inutilă. De altfel, nu ați argumentat-o în nici un fel. Poate o faceți acum?
De ce e necesară o astfel de pregătire echivalentă? Și ce înseamnă această echivalență? (De exenplu: dacă X știe tot ce e de știut despre crescutul albinelor, dar nu prea le nimerește cu inversatul matricelor, este asta sau nu o pregătire echivalentă cu liceul?)
Idem și cu afirmația referitoare la modelul cehesc care s-ar potrivi mai bine țărilor est-europene – lipsește argumentația. Că e propunerea AHSR-ului nu cred că e o motivație suficientă (decât dacă ne spuneți și ce i-a făcut s-o îmbrățișeze). Eu v-am spus de ce cred că modelul britanic ar fi mai potrivit.
Andrea a zis
In primul rand, ajutati-ma sa inteleg, ca sa stiu de pe ce pozitii discutam online:
In ce calitate va intereseaza homeschooling? Viitor parinte interesat sa aplice HS? Parinte interesat sa aplice HS? Parinte care face HS in Romania sau in alta tara? Profesor?
Pe mine ma pasioneaza ca parinte (de doi copii prescolari carora le fac educatie timpurie) care intentioneaza in viitorul foarte apropiat sa aplice homeschooling, abordarea eclectica, la noi in tara.
Dvs.?
In al doilea rand, repet, nu ati citit bine articolul.
Citez din afirmatiile mele:
„Cine poate face educaţie acasă?
În primul rând, orice părinte sau tutore legal care are cel puţin o pregătire echivalentă cu liceul. Spun „echivalentă” pentru că nu este exclus să existe şi adulţi autodidacţi (care nu au terminat liceul sau au terminat dar s-au instruit singuri în diverse domenii, căci au avut dorinţa şi ambiţia să o facă) sau chiar adulţi care au fost educaţi acasă (în SUA sau alte ţări în care homeschooling-ul se face de mulţi ani). ”
In al treilea rand, articolul fiind doar un ghid foarte scurt, nu putea cuprinde si argumente legislative care oricum nu tin de mine ci de cei care fac demersuri legale pentru introducerea homeschoolingului in legislatia romaneasca, adica AHSR. De aceea am spus doar ce afirmau si dansii intr-un email. Si de aceea am adaugat in comentarii ca in masura in care aflu informatii verificate de la sursa, le dau mai departe.
In al patrulea rand, cine este cu adevarat interesat sa afle ce inseamna modelul ceh si care sunt posibilele argumente care il recomanda ca model si pentru tara noastra, si care sunt caracteristicile poate gasi multe informatii, inclusiv studii facute de oameni avizati.
Dorinta, placerea si interesul meu este sa informez in masura in care aflu informatii de la surse de incredere.
Augustin a zis
HS (în general) mă interesează de pe poziția cuiva care e profund dezamăgit de IS (institutionalized schooling). Plus a cuiva care-l practică, ca părinte.
HS în România mă interesează de pe poziția cuiva care e de părere că interzicerea lui e echivalent cu o încălcare a drepturilor familiei. Plus a unui părinte care s-ar putea s-ajungă cândva a-l practica-n România.
Eu totuși cred c-am citit bine paragraful cu pricina. La întrebarea „cine poate face HS?” oferiți răspunsul „[cineva] care are cel puțin o pregătire echivalentă cu liceul”. În mod normal, consecința logică ar fi că cine nu are o astfel de echivalență nu poate face HS. (Ceea ce ar fi fals.)
E drept, explicațiile imediat următoare „înmoaie” cerința cu echivalența liceului, adăugând –în opinia mea– confuzie. Dac-ar fi să fac o paralelă, e ca și cum eu aș zice:
„Cine se poate înscrie la maraton? Oricine poate alerga echivalentul a 100 ture de teren. Okay, poate nu 100, e de-ajuns și 80, sau 60, sau 40, sau chiar să meargă la pas repejor, fără să alerge.”
Și-acu’, bazându-vă pe paragraful de mai sus, vă-ntreb: cine se poate înscrie la maraton? 🙂 (Probabil că oricine, ne-mai-rămânând mare lucru din afirmația-mi inițială cu alergatul celor 100 de ture.)
În plus, o diplomă (de orice nivel) nu (mai) garantează niște cunoștințe/abilități. (România fiind o țară în care plagiatul e un fel de sport național, practicat de o bună parte din cei care se afirmă pe scena politică. Probabil nu doar de ei.) Acesta ar fi un alt argument împotriva cerinței cu echivalența liceului.
În sfârșit, treaba cu modelul ceh de HS. Citind articolul, am rămas cu impresia că AHSR propune acest model, și că Dvs. vă asumați propunerea lor considerând modelul mai potrivit țărilor est-europene (decât un ipotetic model american). Dar chiar dacă AHSR e cel care-l consideră mai potrivit, lipsește argumentația care să explice acest favoritism.
În opinia mea, modelul ceh e mai „subțire” decât ce se practică prin UK, majoritatea Canadei și USA, și ca atare nu-l consider mai potrivit țărilor est-europene. Este, desigur, mai mult decât zero (ce e acum în România), dar e departe de ceea ce cred c-ar fi ideal (i.e. recunoașterea părinților ca principali responsabili, și decidenți, în materie de educație a copiilor).
Modelul cehesc presupune o colaborare între familiile care vor să practice HS și școlile de care aparțin (i.e. care acoperă zona lor de rezidență), plasând controlul în mâna școlilor, nu a părinților. La modul practic, asta trebuie că-nseamnă că depinzi de cât de deschisă e conducerea școlii de care se-ntâmplă să aparții la ideea de HS. Dacă ai noroc de o școală cu profesori inteligenți, probabil că-i okay; dacă nu, te epuizezi în lupte cu morile de vânt. Mie-mi seamănă a ruletă, și parcă n-aș lăsa educația copilului sub un astfel de spectru.
Apropo, unde se găsesc acele informații/studii care spuneți c-ar recomanda modelul cehesc pentru România? Eu chiar am căutat să dau peste așa ceva (acu’ vreun an sau doi când am auzit prima oară că AHSR îl propune) și nu am putut să dau peste aproape nimic. Doar un studiu care trecea-n revistă stadiul HS în Europa de Est (nu-mi mai amintesc autorul), dar care nu făcea absolut nici o paralelă între modelul ceh și România. Deci, unde pot să citesc mai mult?
Andrea a zis
Presupun ca dvs. nu ati ajuns sa aveti o educatie formala care sa includa liceul si bacalaureatul, altfel nu vad de ce o asemenea fraza v-ar face sa ii dedicati atat de mult timp, avand in vedere ca am explicat de doua ori ce am vrut sa spun prin ea.
Este laudabil, daca asa stau lucrurile, ca v-ati facut o preocupare din a va educa copiii acasa.
Dar, in marea majoritate a cazurilor, parintii care la vremea respectiva nu au avut interesul de a termina liceul ma indoiesc ca vor fi atat de interesati si implicati in educatia copiilor lor incat sa isi asume scolirea lor acasa.
De asemenea, in conditiile in care homeschooling nu s-a facut inca la noi, si unii parinti ar putea profita de aceasta optiune si nu si-ar mai trimite copiii la scoala (pentru a-i trimite, de pilda, la cersit), un anume control din partea statului ar fi necesar, ca in modelul ceh, pentru ca nu suntem atat de avansati ca natie in privinta responsabilitatii incat sa ne asumam potentiala nenorocire a multor copii.
Despre homeschoolingul din Cehia voi face un alt articol, detaliat, pe alt blog. Cu siguranta veti fi prezent si acolo. Va voi anunta imediat ce apare.
Andrea a zis
Claudia, iti multumesc pentru propunere si colaborare! 🙂
Alexandra a zis
Am citit si ce scria pe blogul pitici dar voinici si sunt de acord cu autoarea blogului. Copiii au nevoie de socializare. Iar sa compari performantele unui sistem de HS cu unul public mi se pare riscant statistic vorbind, pentru ca numarul de copii inscrisi intr-un sistem de HS este mic, iar diversitatea acelor copii nu e asa de mare cu cea din sistemul public. Pentru a fi valabila comparatia, ar trebui comparate performantele lotului de copii scoliti in sistem HS cu un esantion similar selectat din copiii scoliti in sistemul public.
Eu cred ca sistemul public e perfectibil, ca parintii pot (daca vor) sa se implice si in educatia din sistemul public si ca daca vor sa le ofere o educatie suplimentara copiilor acasa, pot si e chiar de dorit sa o faca. Suplimentara, dar nu exclusiva.
Oricum, la noi din cite am inteles exista parinti care fac HS la limita legii – isi inscriu copiii intr-un sistem similar dintr-o tara vecina si le predau acasa, iar apoi echivaleaza studiile respective in sistemul romanesc. Sunt convinsa ca ei vor binele copiilor lor, dar ma gindesc cit de OK e pentru copiii lor sa fie educati in mod „clandestin”..
In plus, parintele va avea mereu un punct de vedere propriu, in mod inevitabil partial, pe care il va impune copilului, indiferent de ce scrie in programa. Autoritatea parintilor e mult mai mare decit a profesorilor, pentru ca acei copii depind in toate aspectele de parinti. Daca parintele e rasist sau misogin isi va educa in acest mod copilul. Nu spun ca nu exista astfel de persoane si in scoli, din pacate, dar macar acolo exista variatie si copiii sunt expusi unor puncte de vedere diferite. Nu stiu cum isi pot educa pe termen lung spiritul critic respectivii copii daca vor fi expusi mereu unui singur mod de a vedea lucrurile..
Andrea a zis
Exista astfel de comparatii de care spuneti dvs., numai ca nu au cum sa fie facute cu copii romani, dar exista facute in SUA. Cautati pe internet si veti gasi. Chiar intr-unul din linkurile date de mine intr-un comentariu mai sus mentioneaza ceva pe aceasta tema. Copiii scoliti acasa SUNT CAUTATI.
Asa este, unii parinti pot ingusta orizontul copiilor, dar acelasi lucru l-am vazut si in scoala. Scoala nu este neaparat un loc unde inveti sa ai viziune largita si sa gandesti diferit, sa cercetezi, sa cauti. In clasa, profesorul dicteaza. Si cu cat copilul este mai mic ca varsta, cu atat este mai influentabil. Este valabil si acasa, si la scoala, partea cu a fi influentabil.
In plus, inevitabil, copilul educat acasa invata sa aiba orizonturi mai largi, sa caute pe cont propriu, sa cerceteze, sa experimente, sa fie autodidact etc. – acestea sunt lucruri care, din cate am vazut din informatiile si articolele despre HS, sunt intrinsece educatiei acasa: copilul invata sa invete, este si indrumat, dar i se da si libertate in studiu. Nu cred ca putem spune ca parintii pot avea o influenta prea mare sau prea indelungata. Personalitatea copilului va iesi la iveala, nu poate fi controlat la orice varsta, oricum isi va spune cuvantul, punctul de vedere, oricum va face ce doreste.
Home school nu este educatie IN casa, ci educatie IN lume, si acasa, si pe strada, si la teatru, si in biblioteca, si prin ateliere etc. NU E PUSCARIE.
Copiii educati la scoli umbrela nu sunt educati „clandestin”, doar diferit. Acei parinti romani care s-au implicat in HS in modul acesta, sub scoli private, stiau de la inceput ca nu se stie cand va fi legalizat HS in Romania si ca alegerea pe care o fac trebuie sa ia in considerare si aceasta situatie. Cu siguranta vom avea informatii si de la cei care isi educa copiii de peste 8 ani si deja au prins unul sau chiar doua „cicluri de invatamant” prin educatie acasa.
Chestia cu socializarea nu e doar un mit, este un contraargument prea des intalnit si care nu tine. Dovada stau mii si mii de povesti reale despre copii cu o dezvoltare emotionala si sociala foarte buna, care chiar da clasa celor scoliti in sistemul de invatamant public (nu doar american, exista chiar relatarea unui parinte roman care a vazut cum se comporta copilul sau in societate, in grupuri de copii, la diferite evenimente pt copii).
traian a zis
Multe comentarii si multe pareri de asemenea… Daca va fi legiferat, sistemul homeschooling va da rezultate, fara indoiala. Pentru ca si in alte tari s-a dovedit a fi util. Si rezultatele se vor vedea cu siguranta la testele nationale (fie ca se numesc teste, bacalaureat sau admitere la facultate). Ca si in cazul pedagogiilor alternative (Waldorf, Montessori etc.), nu se poate spune din start care este mai buna. Exista o multitudine de situatii concrete in care un sistem sau altul poate fi mai potrivit. In orice caz, eu personal sunt de acord cu sistemul homeschooling, sunt de acord cu ideea ca parintii trebuie sa decida ce este mai bine pentru copilul lor (in cazul in care parintii sunt capabili sa decida…). Ce voi face cu baietelul meu care are acum doi ani? El este privilegiat din punct de vedere al educatiei, deoarece sunt profesor, asa incat voi impleti invatamantul traditional cu sistemul homeschooling. Va merge si la scoala, va fi pregatit si acasa…
Andrea a zis
Pe orice tema parerile sunt impartite. Cei care vor sa faca HS, indiferent sub ce pedagogie, trebuie sa aiba dreptul sa o faca – respectand drepturile copilului -, asa cum au dreptul sa decida asupra vietii si sanatatii acestuia in cazuri de probleme de sanatate, iar cei care nu vor sa faca HS, au dreptul sa nu faca HS. Apropo, chiar nu inteleg inversunarea unor oameni pe care nu-i intereseaza HS deloc pentru copiii lor… Si eu zic ca nu trebuie sa lasi pe oricine sa faca orice, dar poti sa te asiguri ca ii sunt respectate drepturile copilului, prin niste norme legislative clare…
Legat de pedagogii, exista un aspect care este ignorat in discutii:
Fondatorul pedagogiei a creat-o, construit-o si a notat reguli, principii etc.
Cei care aplica pedagogia o pot face identic asa cum a facut-o fondatorul sau se pot abate total sau partial sau care pot chiar rastalmaci principiile dupa buna placere.
Am aflat ca in toata lumea s-au creat gradinite, scoli, licee private sub denumirea consacrata a unei pedagogii sau alteia FARA sa urmeze princpiile, regulile, etapele etc. mentionate si publicate de fondatorul pedagogiei. Parintii care isi lasa copiii acolo cu bucuria ca vor avea parte de o educatie „ca la cartea” fondatorului au avut parte de mari dezamagiri. Stiu parinti din tara noastra, din SUA, din China etc. Pur si simplu, din cauza goanei dupa profit se pierde din valoare si nu se doreste a se aplica o pedagogie de calitate. Metoda Montessori este un astfel de exemplu…
In situatia in care ne intereseaza includerea copilului intr-un sistem de invatamant alternativ este mai bine sa aflam ce a vrut fondatorul si cum a procedat, si apoi sa comparam cu ce este in zilele noastre sau la institutia de invatamant care afirma ca aplica aceasta metoda pedagogica.
Apoi, in Romania nu exista CONTINUARE, CONSISTENTA. Scoli Waldorf candva deschise, se inchid… si elevii educati acolo nu mai au unde sa se duca decat in sistemul traditional. Este aiurea! Si normal ca nu vedem rezultate prea bune la acesti elevi daca ii zapacim!
Si, mai este un punct de vedere si va rog sa imi spuneti daca la acesta va refereati: unii copii invata mai bine cu o metoda, altii cu alta. Aici s-ar putea sa fie adevarat, caci fiecare copil are un profil de invatare.
In schimb EFICIENTA metodelor pedagogice este dovedita, ele chiar dau rezultate.
De exemplu, metoda Montessori, nu stiu daca ati citit cartea de aici http://www.montessori-science.org/, „The Science Behind THe Genius”. Pana sa o citesc am zis ca Dna Montessori a fost o femeie de exceptie care a creat o metoda de exceptie dar inca nu aveam incredere in metoda ei si nu intelegeam complet DE CE functioneaza metoda.
Iertati-mi comentariul atat de lung. Caut de cativa ani o metoda pedagogica potrivita pentru copilul meu si am fost dezamagita ca exista institutii in care afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul, plus ca e si foarte scump leopardul asta… Asa ca am preferat sa invat despre o metoda care imi place si simt ca i se potriveste copilului si sa o aplic, in ce masura pot, la noi acasa.
traian a zis
Am citit recent „Mintea absorbanta” de Maria Montessori. Cu ceva ani in urma am citit si despre pedagogia Waldorf. Sunt metode educative interesante, dar trebuie sa ne raspundem in primul rand la intrebarea „unde doresc sa ajung cu copilul meu?”. Apoi sa gasim ce i se potriveste. Si de asemenea sa ii si placa. Sa vrea si el. Desi cand e mic, noi decidem. Si pedagogia clasica are partile ei bune, nu o putem inlocui definitiv. De exemplu, eu as face ingineri, ofiteri, piloti de avioane si de nave maritime etc. prin metodele clasice. Trebuie in aceste domenii oameni disciplinati, rationali, sa stie sa faca exact ceea ce trebuie si cand trebuie. Artisti, designeri, creatori de moda si de publicitate etc. prin pedagogia Montessori. Mesteri pasionati de meserie, muncitori buni si productivi, prin Waldorf… Am exagerat putin, stiu, dar am vrut sa fiu mai bine inteles… Fiecare sistem are si avantaje, si dezavantaje. Cine crede ca detine metoda ideala, reteta perfecta, formula universala… e nebun…
Adina a zis
Referitor la comentariul de mai sus, sunt perfect de acord ca nu orice metoda este potrivita tututor copiilor. As adauga totusi ca pedagogia Montessori are toate sansele sa scoata ingineri, piloti si orice nesecita disciplina, pentru ca este o metoda foarte rationala, coerenta, bine pusa la punct, care necesita multa disciplina pentru a fi respectata. Intr-adevar, cartea ‘Mintea Absorbanta’ este scris pe un ton filozofic, insa metoda in sine e foarte precisa, totul este se face cu un rost. Iar cei mici invata matematica foarte devreme, prin metode diferite de cele clasice, insa invata intelegand tot. Pentru exemplificare, un film care arata cum se invata progresiv conceptele matematice in Montessori. http://www.youtube.com/watch?v=wKSRCeyR5Ck
Au fost chiar discutii ca metoda Montessori este prea rigida, prea structurata, ca blocheaza imaginatia si creativitatea copilului.
Pe de alte parte, sistemul Waldorf incurajeaza foarte mult creatia si exprimarea artistica, deci de acolo vom avea mai degraba creatorii de moda 🙂
Eu cel putin asa am inteles, poate ma insel 🙂
Andrea a zis
Ca si legat de homeschooling, partea proasta este ca la noi in Romania nu exista surse de informare multe si multe de calitate. Cele mai multe materiale, carti, articole despre homeschooling, metoda Montessori, metoda Waldorf, Unschooling etc. sunt in engleza si greu accesibile, daca vorbim de carti (costa, nu toata lumea isi permite, si nu toate sunt sub forma descarcabila online…)
Din acest motiv oricare dintre noi poate o viziune incompleta asupra lucrurilor. Nici eu nu am citit toate materialele care pot fi citite. Mi-a luat si inca imi mai ia timp sa ma documentez.
Spre exemplu, metoda Maria Montessori se ocupa si de creativitate, de imaginatie, de abilitatile muzicale, nu doar de cele matematice, logice. Si asta am inceput sa descopar mai bine de curand. Si, culmea – si aici abia astept sa apara partea a doua a unui articol facut de Montessori Administrators Association (MAA) http://mariamontessori.com/mm/?p=1396 – are o viziune interesanta si sustinuta stiintific, despre imaginatie. Abia astept sa aflu mai multe…
Revenind la homeschooling, un parinte cu mintea deschisa poate sa ii ofere copilului orizont largit, prin urmare oportunitati de invatare, studiu, autocunoastere.
Homeschoolingul nu este inteles cum trebuie, fiindca nu este studiat destul inainte sa fie criticat si fiindca mai sunt de publicat informatii in limba noastra, mai este nevoie de experiente si povesti ale unor parinti si chiar elevi scoliti acasa, exemple mai aproape de noi, de realitatea noastra.
Inca exista multa, prea multa tacere din partea celor care aplica… Pe de o parte ii inteleg. Cine isi dezvaluie identitatea risca sa fie „muscat” repede… Nu se stie cui ii vine ideea nastrusnica sa „denunte” un parinte de buna credinta la DGASPC sau mai stiu eu unde si sa ii sara parintelui in cap, sa ii faca probleme inutile si fara baza.
Pe de alta parte, se poate folosi si pseudonim… anumite informatii pot fi ascunse, si altele dezvaluite…
Andrea a zis
Cu permisiunea dvs., si aici imi cer iertare ca repet, recomand cu caldura acea carte despre stiinta din spatele metodei Montessori. Si pe langa ea sunt si alte carti DESPRE metoda Montessori.
Metoda Montessori in sine, prin lectiile ordonate, materialele prin care copilul se auto-controleaza, prin principiile de prezentare si utilizare a materialelor ii invata pe copii, fara vorbe ci prin fapte, aplicand, folosind materialele:
– sa fie ordonati
– sa fie disciplinati
– sa respecte colegul
– sa respecte materialul educativ
– sa invete matematica logic, sa pipaie matematica, sa deosebeasca vizual matematica, sa isi imagineze matematica, pot spune, fara sa-mi fie frica de contracarari verbale, ca te invata o matematica asa cum ar trebui sa invete orice elev IN SCOALA.
Lectiile sunt structurate in functie de nivelul de dezvoltare al copilului, si de varsta.
Apeleaza la TOATE simturile noastre, astfel ca indiferent de profilul de invatare (auditiv, kinestetic etc.), fiecare copil va pricepe si aplica, caci conceptele se regasesc in mai multe materiale educative.
Nu stiu de metode pedagogice alternative folosite dupa liceu. Dupa mine, facultatile au rolul lor. Si daca au si o legatura foarte buna cu realitatea, fac internship, lectii practice multe, experimente avansate, au laboratoare dotate etc. sunt si mai bune.
Dupa mine, cu orice metoda pedagogica alternativa un elev poate sa isi descopere talentele si aptitudinile lui pot fi ajutate. Cat timp parintii sunt atenti, ii ofera oportunitati sa-si descopere aptitudinile si ii extind sfera experientelor si cunoasterii, acel copil are nu doar sansa sa afle ce i se potriveste, dar daca parintii isi permit sa il ajute mai mult, chiar va merge pe drumul potrivit, isi va croi, poate chiar mai devreme decat in mod normal, un viitor.
pitici, dar voinici a zis
Reblogged this on pitici dar voinici.
Liana Nicolae a zis
Eu am vazut din proprie experienta ca nu se poate ca scoala Waldorf singura sa educe PERFECT un copil daca parintele acasa nu citeste si nu se intruieste pe cont propriu despre pedagogia Waldorf. Apoi se pot aplica metode Waldorf in HS dar cred ca un copil cu parinti cu serviciu, care au obligatii peste zi, cum suntem 70% din populatia planetei, nu putem sa ne gandim la varianta HS ca fiind una vandabila. Un pedagog foarte bun e rar pentru ca pedagogia buna nu implica sa fii as intr-o materie ci sa fii in primul rand un om echilibrat, intelept, moral caci copilul preia nu numai cunoasterea profesorului ci si moralitatea lui. Ce sa fac eu cu un copil geniu si talentat daca el nu creste cu sufletul echilibrat si daca nu a invatat valorile morale de undeva? O scoala nu are nevoie sa creeze piloti, meseriasi, artisti ci oameni care sa se descurce singuri si sa aiba o gandire morala in primul rand. Asta doreste Waldorf. Lumea nu duce lipsa de genii ci de oameni morali: si acasa, si pe strada, si in politica. Un om intreg inseamna sa fie si pilot in reactii si gandire, si artist cand isi mangaie iubita sau copilul, si meserias cand isi face o mancare sau isi repara masina si politician cand judeca o situatie diplomatica sau economica. Asta trebuie sa cultive o pedagogie. Omul complet din copiii nostri si nu un talent cu care deja acesta nascut.
Andrea a zis
Ah, Liana, mesajul asta l-as adauga la comentarii in multe locuri pe netul asta! In multe locuri in care unii din parinti inca mai cred ca nu trebuie sa facem educatie (morala) copiilor ba chiar ca profesorii trebuie sa o faca, sau ca nici profesorii nu trebuie sa ia deloc masuri daca elevul ii jigneste sau are o atitudine agresiva chiar (ma refer la faptul ca unii parinti nu sunt de acord nici cu masurile bune, fara agresiuni sau violenta verbala sau fizica, si chiar zic ca profesorii sunt cei care isi atrag astfel de atitudini…)
Ai spus multe lucruri care nu prea sunt spuse in discutiile despre educatie.
Liana Nicolae a zis
Daca s-a vazut din exterior ca pedagogia W scoate numai artiisti este din cauza ca parintele respectiv nu a citit mai nimic pe cont proprie despre aceasta pedagogie. Nu a incercat sa ii inteleaga filozofiile si sa i le combata argumentat. Eu as incerca inainte de a alege ceva pentru copilul meu sa citesc o carte de la un capat la altul si sa discut cu cineva avizat apoi despre acea acera carte si implicit despre acea pedagogie. Cine, ce carte a citit despre pedagogia W inainte de a trage concluzia ca ped W scoate numai artisti?
Andrea a zis
Un articol nou, care ne spune si cu e cu HS in Romania si Ministerul Educatiei: http://www.familiaortodoxa.ro/2013/03/25/scoala-de-massa-ori-scoala-de-acasa/
Andrea a zis
Saptamana aceasta este programata Conferinta Home Schooling Romania (pe 25 mai stiam eu). Scrieti pe adresa de email a asociatiei, curcubetg[at]gmail.com sau sunati la 0266210211, dl Gabriel Curcubet. Am urmarit inregistrarile de la conferinta de anul trecut si se merita, cum am scris si pe blogul meu, anul acesta nu pot merge personal.
Claudia a zis
Multumim pentru noile informatii, Andrea 🙂
Andrea a zis
Imi cer scuze, conferinta s-a amanat, am aflat tarziu dar nu exista deocamdata o data exacta. Cei interesati sa tine legatura cu Dl. Gabriel Curcubet.
Andrea a zis
Maine va avea loc conferinta “EDUCATIA ACASA”, la Cluj: https://www.facebook.com/events/375308102580938/
Trebuie sa va inscrieti acolo pe Facebook sau sa le scrieti organizatorilor ca vreti online.
Conferinta se poate urmari LIVE, ON LINE, GRATUIT
la adresa: http://teofania.ro/live
Link-ul se poate accesa in data de 15 iunie, intre orele 15.00 – 20.00 si veti putea viziona conferinta si pune intrebari online pentru sesiunea de intrebari si raspunsuri. Daca doriti, puteti inregistra direct intreaga transmisie.
Copilul mamei a zis
Reblogged this on Copilul mamei.