„Ce aş fi eu fără tine”
autor Guillaume Musso
publicat la Editura All
(pret 29,90 ron)
„Ce-aş fi eu fără tine?„, cartea scrisă de autorul francez Guillaume Musso, am primit-o cadou de sărbători de la Antoaneta, căreia îi mulţumesc acum de două ori. O dată pentru faptul că am primit acest frumos cadou de la ea şi a doua oară pentru faptul că având-o în bibliotecă pot să particip la campania vAlluntar despre care vă povesteam vinerea trecută şi în cadrul căreia am posibilitatea să contribui şi cu ajutorul vostru, la plantarea unui anumit număr de copaci în funcţie de câte comentarii va avea recenzia.
Cartea scriitorului francez a fost primul roman pe care l-am citit după o pauză în care parcă şi uitasem că a citi beletristică e o îndeletnicire foarte frumoasă şi plăcută şi lectura acesteia nu m-a dezamăgit. Din contra, ceea ce părea a fi, după cum începe, o banală şi siropoasă poveste de dragoste, este de fapt un roman cu mai multa profunzime.
Dar înainte de a începe să vă povestesc pe scurt despre subiectul cărţii, o să vă spun câteva cuvinte şi despre autorul acesteia. Guillaume Musso este de origine franceză, născut în 1974 în Antibes (Alpii Maritimi) şi de mic a fost fascinat de cărţi şi a visat ca atunci când va creşte să se faca şi el scriitor. La vârsta de 19 ani acesta pleacă în Statele Unite unde pentru ceva vreme şi-a câştigat existenţa ca vânzător de îngheţată, iar dacă o să citiţi cărţi scrise de el o să observaţi foarte uşor influenţa acelor zile petrecute acolo. Odată întors în Franţa, îşi ia diploma în economie şi lucrează ca profesor de liceu; publică în anul 2001 primul roman, un thriller, intitulat „Skidamarink„, în care este vorba despre furtul celebrului tablou „Mona Lisa”. În 2009 Guillaume Musso a fost considerat ca fiind al doilea cel mai bine vândut autor din Franţa, iar în 2011, conform unui studiu Edistat, s-a situat pe locul al treilea pe lista autorilor care au vândut cele mai multe cărţi în Franţa din 2008; acum are 11 milioane de copii ale romanelor sale vândute în întreaga lume şi traduse în 34 de limbi.
„Que serais-je sans toi ?” (titlul original) este scrisă în anul 2009 şi este publicată şi la noi doi ani mai târziu, în 2011, la editura ALL, sub titlul „Ce aş fi eu fără tine?„. Ea este descrisă de cotidianul „Le Figaro Littéraire” ca fiind „în acelaşi timp o poveste de iubire pasională, un excelent scenariu de film poliţist, o călătorie fantastică şi un roman iniţiatic„, iar descrierea aceasta mi se pare foarte aproape de adevăr sau mai bine spus aşa am perceput-o şi eu :).
După cum începe cartea, ai putea să spui că este vorba despre un roman de dragoste. Gabrielle, o studentă de origine americană în vârstă de 20 de ani şi Martin, un francez de 21 de ani care tocmai şi-a luat licenţa în drept la Sorbona şi care era venit în vizită în SUA pentru a îşi perfecţiona cunostinţele de limba engleză, se întâlnesc în vara anului 1995 în San Francisco, California, se cunosc şi se îndragostesc unul de altul. Destinul însă, sau mai degrabă propriile lor hotărâri, îi despart şi fiecare îşi urmează propria viaţă departe unul de celalalt: Gabrielle în SUA iar Martin în ţara lui de natală, Franţa.
Dacă în capitolul introductiv, Guillaume Musso ne lasă impresia că romanul e unul de dragoste, în celelalte capitole acesta schimbă stilul şi acum avem de-a face cu un roman poliţist. Acţiunea se mută câţiva ani mai târziu, în Franţa, unde vom întalni un Martin Beaumont matur, mai încercat de viaţă şi având o meserie periculoasă, aceea de poliţist. El este acum căpitan în poliţia franceză, în cadrul Biroului central de luptă împotriva traficului de bunuri culturale şi îl urmareşte pe cel mai celebru hoţ de tablouri al epocii moderne, Archibald McLean, care încearcă să fure de la Muzeul Orsay din Paris, celebrul autoportret al lui Vincent Van Gogh.
Cum Martin nu reuşeste să îl prindă pe Archibald, în partea a doua a cărţii acţiunea se mută la San Francisco unde, un miliardar american scoate la licitaţie un celebru giuvaer, numit „Cheia Paradisului” care era de fapt un diamant blestemat, înconjurat de mister şi care aducea doar necazuri celor care îl deţineau şi pe care Archibald va încerca să îl fure.
Reîntâlnirea cu Archibald pe tărâm american îi oferă ocazia lui Martin să afle că acesta este tatăl lui Gabrielle, marea lui iubire din tinereţe, pe care o revede după atâta timp.
Nu o să vă povestesc acum toate detaliile povestirii, a reîntâlnirii dintre cei doi îndrăgostiţi, a urmăririi dintre cei doi duşmani de moarte, Martin şi Archibald, sau a regăsirii dintre tată şi fiică (nici Gabrielle nu ştia cine îi este tatăl şi află abia acum).
O să vă mai spun doar că spre final cartea trece în alt registru, îşi schimbă stilul şi avem de a face cu un fel de roman iniţiatic, cu experienţe care au loc la limita dintre viaţă şi moarte, dar şi cu o poveste de dragoste aflată mereu în plan secund şi căreia abia acum, la final îi aflăm secretul.
Ei, ce ziceţi, v-am făcut curioşi să citiţi cartea?
Dacă doriţi să o cumpăraţi o puteţi găsi în librarii sau o puteţi comanda de pe net, de la librăriile virtuale cum ar de exemplu libris.ro.
Eu am citit cartea, Musso mi-a placut de la prima carte citita (nu mai stiu care era), mai ales ca eram fan Marc Levy care e cam pe acelasi stil. Finalul m-a cam nedumerit si pe mine, trecerea aceea in registrul spiritual a fost cam brusca, dar, iarasi, stiam de la Marc Levy ca e posibil si nu mi-a displacut. Recomand cartea, e o placere s-o citesti!
sunt niste treceri interesante prin diferite registre, care m-au facut curioasa. inca n-am citit nimic de el, insa cartile recenzate pana acum, m-au facut sa-l urmaresc cu interes. multumesc!
Am citit asta si inca una de Musso, dar la asta nu m-a incantat deloc finalul, a fost foarte nerealist.
Am citit cartea si-mi place Musso, desi n-as zice ca e tocmai una din preferatele mele de la el. Insa e o carte placuta pe care merita sa o citesti.
Am citit-o și eu și mi-a plăcut muuult, ca toate cărțile lui Musso de altfel 😀 Sper să mai fie traduse și la noi cărți de-ale lui, scrie foarte frumos 🙂
Recenzia ta este convingatoare, imi plac mult alternarile planurilor narative, iar finalul hmmm. mi-ar placea sa nu fie nerealist, dar nici previzibil! Cate pretentii!
Nu am citit cartea , dar pare interesanta… oricum sunt oricand pentru plantarea unui copac 🙂
finalul m-a surprins si pe mine; iti recomand inca o carte de Musso – „Chemarea ingerului”
ma bucur ca iti place cartea 🙂
Am citit doar Chemarea ingerului care mi-a placut, iar pe asta am trecut-o pe lista.
Nu am mai citit de mult un roman poliţist. Şi după recenzia ta, curiozitatea mea s-a cam trezit din somn. 😀 O pun pe listă!
P.S: Spor la strâns comentarii!
Nu am citit aceasta carte, dar pare interesanta 🙂
stiu ca o carte de musso cerusem anul trecut pentru valluntar, dar nu mai aveau 😀 intre timp am uitat complet de el :)) la urmatoarea campanie 😀
Nu stiu daca m-ar tenta genul acesta de lectura, insa clar, recenzia este super convingatoare! Spor la recenzat, te sustin cu drag!
Da, la cum ai prezentat cartea, m-ai facut sa vreau sa o citesc, multumesc! Trecerea asta printre atatea registre face sa fie mai atragatoare. Musso pare sa fie un autor de neuitat dupa ce ajungi sa ii citesti cel putin o lucrare 🙂 Sincer, daca ti-a placut tie, care nu te lasi atrasa usor in orice fel de lecturi, inseamna ca imi va place si mie.
Si eu vreau sa o citesc. Recenzia e super. SI spor la plantat 😛
Multumesc tuturor pentru comentarii 🙂
Nu o sa raspund fiecaruia in parte pentru a ii usura munca Loredanei de la editura All.
Asa ii va fi mai usor sa valideze cele 15 comentarii care s-au strans pana acum.
Asa ca impreuna am reusit sa plantam un copac 😉
Urmeaza sa mai fac in curand o alta recenzie si va astept cu un comentariu si acolo.
Pana la urma plantam o padurice 😉
ai dezvaluit atat cat trebuie pentru a deschide apetitul pentru lectura
Chestiile siropoase nu mă prea încântă, dar de cum ai menţionat „(scenariu de film) poliţist”, mi s-au aprins beculeţele :))
Autorul acesta are numai cărţi minunate din câte observ, sper să apuc să pun mâna şi pe această carte, sunt sigură că o să-mi placă la fel de mult cum mi-a plăcut Chemarea îngerilor.
cred ca e singura carte a lui Musso pe care nu am citit-o. e cazul sa remediez situatia:)
Un autor tanar foarte interesant, nu ma dau in vant dupa cartile politiste, dar mai multe planuri intr-o carte ma incanta
Nu prea ma mai atrag cartile politiste. Probabil am citit prea multe candva… Poate ca as incerca totusi sa o frunzaresc, sa vad daca ma poate pacali. :))
Mi se pare interesanta:D
La cati mai multi copacei plantati:)
Multumesc 🙂
Chiar imi place subiectul. Pare a fi o lectura pe cinste!
Are un titlu ca o melodie si pare interesant subiectul, cred ca mi-ar placea! Te astept pe la mine sa vezi ce carte am ales.
Am vrut sa te vizitez dar nu mi-ai lasat decat adresa de email:(
Ce bine îmi pare când dau peste cărți pe care le-am citit și care se pare că le-au plăcut și altora. A fost o carte deosebită, dar tot ce scrie Musso e așa special și cu puțină magie presărată pe ici pe colo.
Spor la citit și plantat copăcei!
N-am citit nimic de Musso si poate ar trebui sa ii dau o sansa!Cartea pare interesanta!
Se pare ca doar asta ar fi tradusa si la noi!Chemarea ingerului nu o gasesc!
Nu este pe stoc la All si nici la libris?
Eu am vazut cartea in mai multe librarii online.
Sunt mai multe carti scrise de Musso si traduse la noi, nu numai astea doua.
Ma refeream la noi in America.Pe amazon am gasit doar Ce-as fi eu fara tine in engleza.
cartea nu este genul meu, dar sunt aici pentru sustinere!
Numai lucruri bune aud despre autorul acesta. Nu sunt fana romanelor polițiste, dar mă tentează.
Imi doresc foarte mult cartea, deabea astept sa o cumpar.
Guillaume Musso este unul din autorii mei preferati. Ador felul cum scrie.