„Ma sinucid alta data”
autor Kerstin Gier
editura All, pret 29,90
Fiecare are momentele lui mai bune sau mai rele în viaţă. Sunt momente în care crezi că nimic nu mai merge bine, în care te gândeşti cu tristeţe la trecut sau cu îngrijorare la viitor şi chiar momente în care eşti trist fără să ştii de ce. Ce ai zice dacă în aceste momente de slăbiciune ţi-aş recomanda să citeşti o carte, ”Mă sinucid altă dată”?
Stai puţin, nu te revolta, departe de mine gandul de a-ţi adânci starea pe care o ai. Din contra, dacă vei citi cartea îţi vei da seama că mai degrabă te va scoate din acea stare prin umorul uşor sarcastic, dar şi prin mesajul acesteia. Viaţa e un dar şi trebuie preţuit la adevărata lui valoare pentru că nu vei putea niciodată să ştii dacă ziua de mâine nu îţi va aduce mai mult soare.
Cartea despre care o să vă vorbesc astăzi, “Ma sinucid altă dată”, este o lectură plăcută care te binedispune prin umorul care se găseşte atât în replici cât şi în descrierea evenimentelor şi a propriei persoane, putând fi încadrat în genul „click lit”, iar lectura ei te duce cu gândul la peripeţiile deja celebrei Bridget Jones. Scrisă de scriitoarea de origine germana Kerstin Gier, cartea a fost tradusă în peste 20 de ţări şi publicată în peste 500000 exemplare.
Nascută în anul 1966, Kerstin Gier cu studii neterminate de germanistică, muzicologie şi anglistică, în final îşi ia diploma în pedagogie şi psihologia comunicării. Se apucă de scris în 1995 şi debutează un an mai târziu cu romanul „Bărbaţi şi alte catastrofe” publicat şi la noi la editura ALLFA în 2010. În total a publicat peste 30 de romane, multe dintre ele fiind declarate „cartea anului” în Germania.
Personajul principal al cărţii, Gerda Thaler, sau Gerri cum îi spun apropiaţii, este cea mai mică dintre copii familiei Thaler. Tina, Lulu şi Rika sunt celelate surori ale lui Gerri, toate patru având prenume un pic ciudate datorate faptului că părinţii lor şi-ar fi dorit ca ele să fie băieţi aşa că au adaptat nume de băieţi şi şi-au botezat fetele un pic mai neobişnuit.
Toate surorile ei sunt blonde. Gerry în schimb e brunetă!
Toate surorile ei au locuri de munca “onorabile”, Gerri face de râs familia prin faptul că este doar o scriitoare de romane în foileton.
Toate surorile ei sunt căsătorite sau cel puţin pe cale să se căsătorească. Gerri e singură de ceva vreme. Ultima relaţie avută cu un barbat a fost în urmă cu patru ani.
Aşa că Gerri, singură şi nefericita îşi caută dragostea în anunţurile de la mica publicitate sau pe reţelele de socializare unde din păcate, o femeie de peste 25 de ani, neblondă şi cu marimea A la cupele sutienului nu prea are succes. Iar atunci când totuşi bărbaţii răspund la anunţul ei se dovedesc a fi toţi bărbaţi nepotriviţi pentru ea. Se lasă chiar cuplată cu fostul coleg de şcoală al soţului unei prietene. Degeba însă. Gerri nu reuşeşte să-şi găsească jumatatea şi viaţa ei amoroasă este deci un dezastru total.
Gerri e nascută în zodia fecioarei. Iar cei din aceasta zodie sunt “firi practice, oameni ordonaţi, de nădejde iar dacă avem probleme obişnuim să ne păstrăm calmul urmărind sistematic găsirea unei soluţii.” Aşa că Gerri găseste o soluţie la problemele ei – “aşezate ordonat aşa cum este felul zodiei fecioarei “- în trei domenii mari şi late: viaţa amoroasă, viaţa profesională, alte zone ale vieţii”. Iar această soluţie credea ea că este renunţarea la viaţă!
Ar mai fi totuşi un lucru cât de cât bun în viaţa ei: pasiunea pentru scris. Asta îi aducea o oarecare satisfacţie. Scrie romane în foileton din categoria „romance” şi trăieşte deja din scris de zece ani. La fiecare două săptămâni indiferent că este în concediu sau chiar bolnavă, tipareşte manuscrisul la imprimantă, îl bagă în plic şi îl trimite la editură. Deşi semnează cărţile cu pseudonim e bucuroasă să-şi vadă creaţiile la chioşcurile de ziare.
Dar iată că până şi ultima ei speranţă se dărâmă: editura este vândută şi seria la care lucra ea este anulată aşa că Gerri rămâne şi fără muncă, sau va trebui să accepte să scrie o serie de romane cu femei vampiri, lucru inadmisibil pentru ea.
Minuţioasă cum e caută pe net informaţii despre depresii şi îşi pune singură diagnosticul de nevrotică depresivă şi investighează chiar şi ce mod de sinucidere i s-ar potrivi. În nici un caz unul violent. Şi iată că într-o duminică când era în vizită la părinţi, mama ei o roagă să ducă la farmacie o cutie în care sunt adunate o mulţime de medicamente, mai exact spus… somnifere. Un soi de voie a sorţii? Gerri aşa o consideră.
Aşa că acum că avea şi cu ce să o facă, se hotărăşte: se va sinucide. Începe să îşi facă curaţenie în casă, aruncă tot ce considera ea că ar strica imaginii pe care o va lăsa în urmă, îşi închiriază o camera la un hotel de lux din localitate, scrie fiecarui membru al familiei sau cunoscut câte o scrisoare de adio, îşi cumpară vodcă pentru a avea curaj să ia pastilele, o frumoasă dar costisitoare rochie roşie şi nişte săndăluţe la fel de elegante, se duce la coafor şi îşi aranjează părul, trimite plicurile destinatarilor şi se duce în camera de hotel pregătită să se sinucidă.
În ultimul moment însă, când se vede în oglindă cât de bine arată îmbrăcată cu rochia roşie, se hotărăşte să îşi ia adio de la viaţă după ce iese în holul hotelului ca să fie admirată măcar în ultimele momente ale vieţii. Ei bine, această scurtă escapadă îi schimbă cursul vieţii şi din tânara nefericită şi cu gânduri de sinucidere, Gerri devine o persoană a cărei viaţă este plină de evenimente fericite, care îi arată că merită să trăiască: se mută într-o locuinţă mai bună, încheie cu noua editură un contract care îi aduce beneficii materiale mai mari decat atunci cand scria romane siropoase şi nu în ultimul rând îşi găseşte dragostea.
Stilul în care scrie Kerstin Gier cartea te face să o citesti pe nerăsuflate,, dorind să afli ce se va întâmpla cu Gerri, dacă se va sinucide şi apoi dacă va reuşi să se descurce în noua situaţie luând în considerare faptul că trimisese tuturor rudelor şi cunoscuţilor acele scrisori de adio pline de sinceritate.
Iar ca să vedeţi şi voi un pic din farmecul literar al cărţii o sa vă sugerez să citiţi câteva pagini din carte aici. Cartea o puteţi achiziţiona de pe site-ul editurii All sau de la .
Foarte interesanta carticica, o am pe lista le lecturi!
Spor la plantat copacei!
Multumesc, Bianca! Te vei distra cand o vei citi:)
Pare interesanta cartea, sper sa o ajung sa o citesc si eu! Bafta in continuare!
Multumesc, Natalia. Sa o citesti daca poti. Poate chiar in original daca stii germana;)
Salut! Si eu o am pe lista, am citit de aceiasi autoare „Ce sa fac cu mostenirea?” si acum termin Gem trilogy. Imi place tare stilul ei :). Te bine dispune, intorsaturi de situatie care te fac sa vezi si partea plina a paharului. O lectura faina, absolut. Autoarea are ceva cu zodia fecioarei:)) vad ca apare in mai multe carti 😛
Nu am citit „Ce sa fac cu mostenirea” dar am auzit ca e draguta.Sper sa o citesc si eu candva 🙂
Poate Kerstin Gier e chiar ea nascuta in zodia fecioarei;)
Si eu vreau sa o citesc!
Nenorocirea este relativă zice la un moment data in carte si da, întotdeauna o să existe oameni cărora le merge mai prost decât nouă. Asta înseamnă oare ca noi să zburdăm pe câmpii cu flori de fericire şi să fim recunoscători că nu ne merge mai rău şi că avem ce mânca şi ce bea şi unde locui? Oare doar la asta se rezumă fericirea şi mulţumirea în viaţă? Să ai ce mânca şi unde să pui capul pe pernă noaptea? Probabil că pentru cine nu le are… la asta se rezumă. Doar că atunci când ai mijloacele minime de trai, creierul şi inima încep să ţeasă alte poveşti şi alte fericiri pe care şi le doreşte. Acum ar trebui să ne simţim vinovaţi că ne dorim mai mult şi mai multe în viaţă? La urma urmei ce viaţa ar mai fi aia în care nu ne-am mai dori nimic?
Am savurat aceasta carte si o recomand cu drag 🙂
Interesantă recenzia şi m-am dus pe link-ul dat spre editura ALL, dar cartea nu mai e în stoc. O trec pe lista mea de citit şi lista se tot lungeste. Ai o rămurică şi din partea mea.
Gata, am remediat problema;)
Am scris si de unde se poate cumpara 🙂
Nu știu dacă e genul de carte care m-ar atrage pe mine dar cu siguranță povestea e una de aflat. Avem prea multe momente în viață când simțim că nu mai are rost, că nu mai avem ce face, etc, și ne pierdem printre hățișuri… descrierea poveștii, făcută de tine, e chiar atrăgătoare și pune pe gânduri… avem nevoie de clipe de-astea limită ca ceva să se schimbe în viața noastră?
Multă baftă și felicitări pentru recenzie! 🙂
Uite, campania vALLuntar, pe lângă că plantează copaci, îndeamnă oamenii la citit… creeează și legături, ne-ajută să descoperim alți oameni. Frumos.
Titlul sigur e incitant. Daca are si doza necesara de umor, promite sa fie o lectura placuta.
Nu am mai citit de foarte mult timp chick lit dar parca uneori sunt bune si astea. 🙂
Anul trecut pe vremea asta sau poate putin mai spre martie-aprilie, luam intamplator de la biblioteca aceasta carte. Mi-a placut atat de mult, incat anumite pasaje le-am citit si sotului meu, pentru a ne amuza impreuna. Scrisorile sunt savuroase!
Mi-a adus aminte de melodia Suicide. O stii? http://www.youtube.com/watch?v=LYYBNZbnq7U
Felicitari pentru atatia copacei!
Nu Raluca, nu stiam melodia. Multumesc pentru link.
Mai am de gand sa plantez cativa copacei cu ajutorul vostru.
Pana pe 24 martie tot sa fac recenzii iar voi sa comentati;)
Asa ca te mai astept 🙂
Imi plac lecturile care ne binedispun!Spor in toate!
Cât de interesantă pare cartea!! Mulțumesc pentru recomandare!
As citi cartea chiar daca mi-ar povesti-o cineva in intregime. Pare numai buna de luat in vacanta sau intr-un drum lung cu trenul sau avionul.
Mi-a placut atat de mult cartea asta incat m-am apucat sa caut toate cartile scrise de K. Gier. Imi place foarte mult stilul autoarei, alert, haios, vesel si plin de energie. O placere sa citesti cartile ei.
Multumesc tuturor pentru comentarii. Am mai plantat un copacel. Al treilea!
Restul comentariilor, daca vor mai fi, vor contribui si ele la plantarea altor copaci prin adunarea cu celelate comentarii care sunt in plus la recenziile de pe alte blogur
Deci, comentati 😉
eu initial m-am ferit sa citesc aceasta carte din cauza titlului. habar nu aveam ca e atat de haioasa. acuma pot spune ca abia astept sa ii citesc si restul cartilor (am mai citit si Ce sa fac cu mostenirea)
Pe mine nu m-a atras cartea asta, poate pentru ca au fost momente in viata in care chiar imi doream sa dispar dar eram prea lasa sa-mi pun eu capat si sufeream in tacere. Intr-un fel imi aduce aminte de perioadele de atunci chiar daca firul povestii si modul de abordare este unul haios.
foarte interesanta cartea…as vrea si eu sa o citesc.Sunt foarte curioasa cum se termina..
Incepe pesimist dar se termina….optimist 😉
Interesant subiect, si cu tâlc, poti spune ca, citind-o, devine o carte motivationala. Ai povestit placut si cu o nota vioaie, felicitari. Si felicitari pentru blog, ca mi s-a deschis tocmai cu faimoasele cornulete in faţă.
🙂 Multumesc, Sorina.
Sunt bune cornuletele, sa stii :)))
Da, te poti gandi la carte ca al una motivationala pentru ca asa cum spuneam viata e un dar si nu stii ce iti va aduce ziua de maine.
Poate fi la fel, poate fi mai rau dar…….poate fi si mai bine.Nu ai de unde sa stii 😉
Te mai astept pe la mine. Mai am recenzii de facut 🙂
Eu când am citit cartea am fost puţin, puţin tristă la un moment dat. Au fost câteva pagini în care mi-a plăcut de Ole şi apoi… Mi s-a părut foarte frumoasă noaptea la hotel cu el, dar a suferit o transformare.
În rest, cartea te face să înţelegi că lucrurile se petrec în viaţă cu un scop. Chiar dacă are un titlu ciudăţel, cartea este foarte frumoasă.
Sa stii ca si eu ma asteptam sa ramana cu Ole dar …. mi-a placut mai mult finalul asa cum e el scris. Sa nu il divulgam, insa 😉
da,cred ca este preferata mea de un an de zile 😀
ma bucur ca ti-a placut si tie 😉
Imi place mult recenzia:P. sigur o voi citi candva:)
spor la plantat copaci
spoiler allllleeert!!! nu trebuia sa povestesti finalul… 🙁
oricum spor la plantat 🙂
Beldi, daca nu as fi spus ca se termina cu happy end nu as fi putut recomanda cartea si persoanelor….depresive sau cel putin triste 😉
E suficient sa vezi titlul ca sa-ti dai seama ca exista o doza de umor. Imi place recenzia ta!
Imi plac cartile care se termina cu happy end, chiar daca in viata lucrurile nu stau chiar asa…
E superba!! Am citit-o si i-am facut recenzia pentru a o posta pe viitorul blog 😉