Chemarea îngerului (Guillaume Musso) – recenzie
Editura All 2012
Despre Guillaume Musso v-am mai povestit luna trecută când am făcut prima recenzie din cadrul campaniei vALLuntar, la cartea „Ce-aş fi eu fără tine?”.
Vă spuneam încă de atunci că îmi place felul de a scrie al lui Musso, faptul că ştie să combine diferite stiluri cum ar fi de exemplu intriga poliţistă cu cea de dragoste.
Ei bine, ieri am terminat de citit o altă carte scrisă de el, „Chemarea ingerului” despre care se spune că este una dintre cele mai bune cărţi ale lui Guillaume Musso.
Şi această afirmaţie nu cred că e prea departe de adevăr. Cel puţin mie mi-a plăcut cartea, am citit-o repede, pe nerăsuflate… mă rog, atât cât m-a lăsat cel mic 😉
Atât de mult s-a vorbit în bloggosferă despre carte încât nu ştiu ce aş mai putea spune. Este una dintre cărţile cele mai bine vândute de la editura All şi este lăudată în toată bloggosfera, aşa că în mare nu mai e un secret subiectul. Cartea a apărut în Franţa în 2011 sub titlul original „L’Appel de l’ange” iar la noi a fost tradusă şi publicată la editura All în anul 2012 sub titlul „Chemarea ingerului„.
Un El, Jonathan şi o Ea, Madeline, uniţi de mâna destinului, împart secrete care aparţin trecutului, dar care revin în viaţa lor datorită unei nevinovate întâmplări care îi aduce împreuna pe cei doi: schimbul de telefoane mobile care a avut loc din greşeală pe aeroportul JFK din New York, cu o saptămână înainte de Crăciun.
Din ultimul capitol al cărţii putem afla despre faptul că ideea aceasta a schimbului de telefoane vine dintr-o întâmplare din viaţa reală a lui Guillaume Musso care, în august 2007, păţise acelaşi lucru pe un aeroport din Canada.
Atunci i-a venit ideea care va sta la baza acestui frumos roman, pe care el însuşi îl descrie ca fiind o combinaţie dintre o comedie romantica şi un roman poliţist. Eu drept să zic nu prea l-am perceput ca fiind o comedie romantică, ci mai degraba un roman poliţist sau chiar un thriller.
Prima parte a cărţii pare doar o simplă şi romantică poveste de dragoste dintre o florăreasă şi un bucătar, dar în a doua jumătate a cărţii personajele principale devin din ce in ce mai conturate, mai dinamice şi banalul chef se transformă într-un investigator inteligent, fără de care nu s-ar putea rezolva misterul unei dispariţii din trecut, iar liniştita florăreasă se transformă într-o poliţistă sigură pe ea şi foarte tenace.
În afară de cei doi, un alt personaj cheie al romanului este Alice, tânăra disparută în urmă cu câţiva ani şi al cărui caz Madeline îl ancheta de pe vremea când lucra pentru poliţia din Manchester.
Deşi este fiica unei consumatoare de droguri şi locuieşte într-un cartier rău famat, Alice este o fată talentată şi cu un caracter deosebit. Întamplarea face ca ea să îl ajute pe Johnatan într-un moment crucial al vieţii lui, salvându-i viaţa.
Mie mi-a placut mult un pasaj din scrisoarea pe care Alice i-o lasă lui Jonathan după ce îl salvează şi pe care vi-l redau mai jos:
„Mult timp n-am fost fericită. Când eram foarte tristă, mă agaţam de o frază, uneori atribuită lui Victor Hugo, pe care o copiasem pe prima pagina a jurnalului meu. Zicea aşa: „Cei mai frumoşi ani ai unei vieţi sunt cei pe care nu i-ai trăit încă„”
Cu aceasta frază scrisă de Alice în jurnalul ei se încheie optimist şi romanul scris de Guillaume Musso, un roman pe care îl poţi citi oricând cu plăcere.
Pentru cine vrea să îşi facă o idee despre cum e scrisă cartea îl invit să citească aici primele 19 pagini din carte. Cartea o gasiti de multe ori la pret redus la marile librarii online – vezi aici.
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi,
dă un like&share ca să afle şi ei.
Spor la plantat! Foarte reusita recenzia, mi-ai trezit interesul pt aeasta carte!
Mi-a placut cartea asta, mai ales ca este usurica, de un week-end, dar alerta, cu actiune, dragoste si umor.
si mie mi-a placut cartea si modul in care imbina stilurile. spor la copacei:)
Atat de laudata a fost cartea in blogosfera, incat simt ca trebuie sa o cumpar, sa vad cu ochii mei macar citatul care i-a dat curaj. 😉
Îmi place cartea aleasă de tine! Nu cred că aș putea citi doar primele 19 pagini 😀 Spor la plantat!
am auzit multe despre cartea asta 😀
Este prima recenzie pentru această pe care am citit-o și sper sa am ocazia sa citesc și eu cartea..
Sa oxigem aerul, zic si eu! :))
Dar oare chef-ul asta nu da el vre-o reteta in romanul asta?….
Bietul de el e lipsit de inspiratie dar isi revine la un moment dat si ….face pricomigdale … dar mai bine te las pe tine sa ne spui daca poti face ceva dupa reteta data in carte 😉
Da, o carte despre care s-a vorbit mult, s-a scris mult, si eu n-am reusit inca sa o citesc, desi mi-a placut stilul lui Guillaume Musso. Mai am timp, nu?
Am auzit atâtea lucruri bune despre cartea asta că acum mi-o doresc și eu 😛
Asta e si cartea mea de suflet din anul 2012, cei care au cartea stiu de ce. 🙂 Desi la inceput parea o poveste romantica simpla, devine pe parcurs complicata, cu evenimente la care nici nu te gandeai ca s-ar putea sa-i lege la un moment dat pe cei doi. Ce mai, de citit. Neaparat!
Deci…încă un copăcel va fi plantat 😉
Sa speram.Mai trebuie inca trei comentarii pana acolo 😉
Foarte interesanta cartea, prin actiune, intriga, derularea evenimentelor…
Cu sigranta ii voi da o sansa acestui autor!Multumesc, Claudia!
La cate plusuri vad ca are cartea… parca as cauta-o si eu 🙂
Mi se pare foarte intersanta:D. Mai ales acel schimb de telefoane…:)
Da, asta face parte din partea romantica a romanului 😉
pare interesanta aceasta carte ! 🙂
Cartea asta m-a facut sa vreau sa citesc si restul cartilor scrise de acest autor.
am mai citit o recenzie a acestei cărți și mi-a plăcut.. și eu am ales o carte a lui Musso – Fata de hărtie.. și îmi place tare mult cum scrie.. cu siguranță am să mă apuc să-i citesc și alte cărți 🙂
Eu nu am citit Fata de hartie dar am auzit ca e foarte draguta cartea.
O voi citi si eu cu siguranta pentru ca imi place cum scrie Musso 🙂
Interesant numele cartii avand in vederea miezul ei, mie imi da o alta conotatie.
Si mie mi-a placut Chemarea ingerului. Un singur lucru as putea zice ca m-a „zgariat”, numarul mare de coincidente fericite (nu o sa povestesc care). Dar am trecut linistita peste ele, nu fura cu nimic din farmecul cartii 🙂
🙂 Ei, e doar o carte la urma urmei si e una bine scrisa
o carte interesanta
am citit-o si eu si mi-a placut
spor la plantat copacei!
Am citit- o ! Mi- a placut f mult si abia astept sa citesc si celelalte carti ale lui Musso. iti recomand ” Dumnezeu calatoreste intotdeauna incognito ” 🙂
Multumesc pentru recomandare, Giorgiana:)
O trec pe lista 😉
Actiunea plina de neprevazut si rasturnarile neasteptate de situatie mi-au adus aminte de romanele lui Jhon Grisham. Dar povestea este si o comedie romantica cu final fericit :).
Da, poate fi privita si asa 🙂