Sanctus (Simon Toyne) – recenzie
O parte dintre voi probabil ca aţi auzit deja despre Simon Toyne şi cărţile scrise de el, publicate şi la noi la editura All. Deşi abia şi-a făcut debutul ca scriitor, acesta a devenit repede cunoscut datorită faptului că primul său roman, “Sanctus”, a devenit rapid bestseller internaţional.
Născut în 1969 în Marea Britanie, Toyne studiază literatură engleză şi teatru la Goldsmiths College din Londra şi apoi lucrează mulţi ani ca scenarist, regizor şi producator de televiziune.
În decembrie 2007, Simon Toyne a renunţat la slujba pe care o avea la acea dată şi a plecat într-o vacanţă mai lungă spre Franţa, împreună cu soţia lui şi cei doi copii. Când a ajuns în Franţa, după o călătorie obositoare, acesta a renunţat la ideea de a mai călători încă opt ore cu maşina spre sud, unde era noua lor locuinţă şi s-a îndreptat catre Rouen, unde la limita dintre lumină şi întuneric a vazut pentru prima dată coloanele spiralate ale frumoasei catedrale.
Atât de mult l-a impresionat această imagine a catedralei pe fundalul cerului încât în acel moment i-a încolţit în minte ideea de a scrie despre ea într-un roman. Astfel Catedrala din Rouen este “mutată” în estul Europei şi devine, în fictiune, “Citadela” din primul său roman, “Sanctus”, roman care devine rapid bestseller şi este tradus în 17 limbi şi publicat în 27 de ţări.
Cartea lui Toyne este un thriller religios a cărui acţiune se desfăşoară în Turcia şi este prima din seria de trei cărţi pe această temă. Acţiunea cărţii are în centru ideea că cea mai răspândită religie din lume ascunde un secret important, o taina pentru care biserica nu a ezitat să şi ucidă de-a lungul timpului pentru ca secretul să fie păstrat.
Acest secret este păzit de secole de către calugarii unui ordin religios numit “Sanctus” iar povestea începe în momentul în care unul dintre aceşti calugari, pe nume Samuel, îl află şi are de gând să îl dezvăluie întregii lumi.
Însă, pentru a putea face acest lucru, călugărul trebuie să îşi sacrifice viaţa aruncându-se de pe vârful muntelui în care se află Citadela, fapt care declanşeaza un haos total, mass media reuşind să filmeze evenimentul, care devine astfel de notorietate mondială.
Nu o să vă povestesc ce se întamplă în carte, care e povestea, ci o să vă spun părerea mea despre ea şi o să vă las pe voi să aflaţi mai multe. La început nu prea m-a impresionat romanul. Are capitole scurte în care ne sunt prezentate diferitele personaje, unele descrieri ale locului acţiunii şi la un moment dat m-am pierdut în atâtea amănunte şi personaje.
De pe la mijloc însă, când acţiunea a început să aibă un ritm mai alert, cartea a devenit deodată interesantă şi am început să o citesc cu plăcere şi curiozitate. Îmi doream să aflu la ce s-a gândit autorul că ar putea reprezenta acel Sacrament, acel secret terifiant care era păstrat cu străşnicie de călugării din ordinul Sanctus.
Ei bine, pot spune că a dat dovadă de o imaginaţie bogată, chiar dacă ideea în sine pare un pic că ţine de domeniul science fiction :). Nu pot spune însă ca din acest punct de vedere cartea m-a impresionat.
Dacă e să privesc cartea ca pe un thriller, ca pe o carte de acţiune, aş zice că e un roman scris bine, cu un ritm alert şi personaje simpatice pe care mi-l imaginez foarte bine transformat în film şi transpus pe marile ecrane. Şi deşi nu m-a impresionat finalul, am rămas totuşi cu curiozitatea şi dorinţa de a citi şi continuarea, „Cheia„, despre care se spune ca este la fel de interesantă ca şi prima parte.
Dacă v-a plăcut recenzia şi vreţi să vă cumparaţi cartea, o puteţi găsi pe site-ul editurii All sau la librăriile virtuale (vezi aici).
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi,
dă un like&share ca să afle şi ei.
Eu am citit si Sanctus si am ramas WOW! cand am vazut care era Sacramentul. Nu mi-a venit sa cred. Cheia este la fel de bine scrisa, in acelasi ritm alert, iar dupa ce am terminat-o de citit am zis ca innebunesc pana apare ultima carte a seriei :D.
Si eu abia astept sa apara ultima parte a trilogiei. Mi-a placut Sanctus, la fel de mult si Cheia .. o poveste care te tine in suspans, multa actiune si intriga .. interesant.
Am tot văzut cartea asta, i s-a făcut o grămadă de publicitate, dar pe mine nu m-a atras deloc. Şi nici Cheia. Subiectele despre secte religioase, societăţi secrete sau spionaj nu sunt genul meu.
Nici mie nu imi place genul asta de carte si chiar pot spune ca nu m-a impresionat finalul.
Eu mi-am luat-o tocmai pentru ca am fost curioasa sa vad de ce e asa cautata. Si sa stii ca la sfarsitul cartii chiar am avut asa, o amaraciune cand am realizat ce a putut sa o faca atractiva pentru foarte multi 🙁
Iar Cheia as vrea sa o citesc ca sa vad cat de departe poate merge autorul cu imaginatia.
Dupa ce am terminat Sanctus am ramas pe ganduri incercand sa-mi dau seama despre ce-o sa fie a doua carte, povestea parea oarecum incheiata. Dar Cheia mi-a placut mai mult, desi sunt chiar mai multe elemente sf si intoarceri de situatie un pic cliché, oarecum asteptate. Acum ma intreb ce-o sa mai scrie in volumul 3?
Mie mi s-a parut un scriitor cu foarte multa imaginatie si nu ma indoiesc ca va mai avea destula si pentru partea a treia 😉
am citit si Sanctus si continuarea, Cheia. mi-au placut. fata de alte carti scrise dupa reteta, aceasta se incheaga bine si povestea este captivanta. frumoasa recenzie.
si pe mine m-a surprins Sacramentul..mi s/a parut un pic tras de par:)) astept cu interes volumul 3.
Claudia, multumim pentru recenzie si ma bucur ca nu ai dezvaluit rezumatul cartii.M-ai facut curioasa si incerc sa o caut si la noi .Multa bafta si multumim in numele planetei, efortul tau!
Adela, e cam greu de dezvaluit finalul.
Si e destul de ciudat, ca sa zic asa. Cartea merita citita daca o privesti ca un fel de SF si thriller in acelasi timp 😉
Am incercat sa ajut cat pot planeta sa respire dar se pare ca la ultimele recenzii m-am cam impotmolit. Imi mai lipsesc comentarii ca sa pot planta ultimii doi copaci 🙂
Trec si pe la celelalte carti!
Am citit o singură carte care ar putea să intre în categoria thriller religios şi mi-a plăcut, la fel cum îmi place şi recenzia. Acum chiar sunt curioasă ce este Sacramentul (şi ce se întâmplă până la final, bineînţeles).
Multumesc de recenzie, cartea pare interesanta asa ca o sa o caut si eu 🙂
Nu am citit-o 🙂 Dar m-ai făcut curioasă 😉
Pe mine m-a dat gata descrierea bibilotecii din Citadela. M-as muta in ea, daca as putea :). In rest, romanul mi-a placut, desi nu se deosebeste prea mult din avalansa de romane pe tema „comoara secreta/religioasa care schimba umanitatea”. M-am obisnuit din Codul lui Da Vinci ce secretele care nu-s…
Daa, si mie mi-a placut acel sistem ingenios de conservare al cartilor.Mi-ar trebui si mie asa ceva pentru biblioteca mea 🙂
eu nu stiam , dar este interesant , multumesc !
Una peste alta mi-a placut, cu tot cu inceputul lent si finalul destul de SF asa cum ziceai si tu. 🙂
Cred ca ma incumet sa imi iau si Cheia! 😀
Sa stii ca eu deja mi-am comandat-o 🙂
Asa ca te inteleg 😉
Multumesc pentru comentariu!
O pun si eu pe lista de achizitii 🙂
Si eu iti multumesc de comentariu! 😉
Mi-a placut mult recenzia (imaginea de la inceput si filmuletul au fost ca sarea si piperul:P).
m-ai facut foarte curios! E musai sa aprofundez subiectul! Felicitari pentru recenzie, spor la copacei si iti multumesc pentru comentariu! 🙂
tot citii azi recenzii despre această carte și îmi place tare mult 🙂
ma intriga tot mai mult
Mie mi-au placut amandoua, si Sanctus si Cheia. Mi-a placut si de Simon la conferinta prin Skype cu el. Sunt curioasa cum se termina trilogia…
nu am citit cartea, parerile sunt impartite: unora le-a placut,altora nu
sper sa imi fac o idee despre carte curand si sa o citesc si eu 🙂
spor la plantat copacei!
Am terminat-o de cateva minute!Claudia, stii cum mi s-a parut mie?Daca ar fi un film dupa carte ar fi tot un film care e captivant,suspans,suspans, suspans si apoi la sfarsit ma uit la ecran si nu-mi vine sa cred.Sfarsitul mi s-a parut destul de SF.Mi-a placut cartea in sine si sunt curioasa ce aduce urmatoarea carte.Daca voi citi Cheia?Nu stiu!Dau o sansa Lisei si apoi ma gandesc daca revin la acest autor.
Da, Adela, e draguta cartea, e alerta, te prinde dar finalul….:)
Eu o sa citesc Cheia de curiozitate si o sa iti spun parerea mea.
Lisa See insa…..nu se compara.O sa vezi ca o sa iti placa mult mai mult 😉
Aceeasi impresie am avut-o si eu!Pacat de toata actiunea si suspanul din carte si apoi un final prea SF.
Voi citi Lisa See cat de curand!