Am spus de câte ori am avut ocazia că îmi place cum scrie Lisa See. Poate să pară hazardată afirmaţia atâta timp cât am citit doar o singură carte scrisă de ea, „Fetele din Shanghai” despre care v-am vorbit deja. Ei bine, acum că am terminat de citit „Visul lui Joy” pot să afirm liniştită că da, imi place cum scrie Lisa See, îmi place acest stil care îţi dă impresia de roman istoric, dar în acelaşi timp foarte uşor de citit şi că oricând aş citi cu plăcere un roman scris de ea.
Acţiunea romanului „Visul lui Joy” se petrece de data asta în China lui Mao Zedong, considerat părintele Republicii Populare Chineze, care în 1949 devine primul preşedinte comunist al acestei ţări. Spre deosebire de prima parte, „Fetele din Shanghai”, care prezintă povestea celor două surori, Pearl şi May, plecate din China în America şi care se întinde pe o durată de 20 de ani, de data aceasta acţiunea romanului se desfăşoară pe o perioadă de doar trei ani, poate cei mai duri din istoria Chinei comuniste.
Odată cu venirea la putere a lui Mao Zedung, în China au loc transformări cu consecinţe din cele mai dramatice din cauza iniţiativelor acestuia, printre care se numără „Marele salt înainte” (1956-1960) care avea ca scop industrializarea şi modernizarea ţării. Fiind un plan prost gândit se ajunge în multe regiuni la secătuirea rezervelor de hrană, cu consecinţe dintre cele mai tragice asupra populatiei, în special a celei de la sate.
Romanul povesteşte viaţa pe care au dus-o Pearl si Joy (fiica adoptivă a acesteia) în China în această perioadă. Cine a citit deja „Fetele din Shanghai” ştie că romanul se termină cu dezvăluirea adevăratei identităţi a lui Joy şi cu hotărârea acesteia de a pleca în căutarea tatălui ei adevarat, Z.G., care pe vremuri fusese cel care le picta pe cele două surori, Pearl şi May.
Conştiente de gravitatea situaţiei, cele două surori hotărăsc ca una dintre ele să plece pe urmele lui Joy pentru a încerca să o ajute şi să o protejeze de eventualele pericole şi să o convingă să se întoarcă acasă, în America. Cum Pearl e cea mai curajoasă dintre ele şi e şi cea care practic a crescut-o pe Joy, aceasta va fi cea care va pleca pe urmele fiicei sale în China comunistă, iar May rămâne în America să aibă grijă de afacerile familiei. Astfel romanul este scris privit atât prin ochii lui Pearl cât şi ai lui Joy.
pictura „Marele Salt Inainte”
Ajunsă în China anilor 1957, Joy îşi găseste cu uşurinţă tatăl şi îl urmează în calătoria pe care acesta o face în satul Dragonul Verde, situat la 400 km distanţă de Shanghai, unde este trimis să locuiască timp de câteva luni ca pedeapsă pentru unele dintre ideile sale nu tocmai bine văzute de cei aflaţi la guvernare. Între timp şi Pearl ajunge la Shanghai şi în aşteptarea fiicei sale se stabileşte în fosta casă a copilariei ei şi, pentru a-şi putea căştiga existenţa şi a nu da de bănuit autorităţilor, se angajează ca muncitor la salubritate.
Nu o să vă povestesc firul naraţiunii pentru ca să citiţi şi voi cartea cu aceeaşi curiozitate cu care am făcut-o şi eu.
O să vă spun în schimb că mi-a plăcut foarte mult iar după ce am terminat-o de citit m-am gândit cât de recunoscători ar trebui să fim pentru puţinul care nouă ni se pare că îl avem şi că ar trebui să mulţumim pentru bucăţica de pâine pe care o avem zilnic pe masă, pentru căldura primitoare din casele noastre, pentru dragostea celor din jur, pentru tot ceea ce noi avem, dar altora poate că le lipseşte chiar în momentul în care noi nu suntem mulţumiţi de ceea ce avem. Ar trebui să ne gândim cum ar fi să nu ai ce pune pe masă, să suferi de foame, să nu ai cu ce să îţi hrăneşti copilul, să fii nevoit să mănânci orice pentru a încerca să supravietuieşti, să locuieşti într-o casă care pe timpul iernii să nu aibă posibilitatea să fie încălzită şi singura soluţie pentru a te încălzi să fie doar îmbrăcatul mai gros.
Nu aş vrea însă să vă faceţi o idee greşită despre carte. Mesajul acesteia este unul pozitiv, cartea vorbindu-ne despre dragostea de mamă, despre sacrificiile pe care le faci atunci când eşti părinte, despre consecinţele deciziilor pe care le iei atunci când eşti adolescent şi despre maturizarea care urmează după, despre dragostea pe care o poţi găsi atunci când nu credeai că va mai apărea, despre speranţa care nu trebuie să te părăsească nici chiar în cele mai negre momente ale vieţii.
„Ca mame, ne spune Pearl în carte, trebuie să aşteptăm şi să tot aşteptăm momentul în care copii noştri hotărăsc să-şi deschidă sufletul în faţa noastră. Şi dacă asta nu merge, nu putem decât să răbdăm şi să pândim momentul de slăbiciune, când ne putem strecura din nou în viaţa lor, şi ei ne vor vedea şi-şi vor aminti că îi iubim necondiţionat!
Recenzia face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi, dă un like&share ca să afle şi ei.
Ma bucur ca ti-a placut cartea. E intr-adevar superba.
Da, Oana, asa e, ai avut dreptate. In recenzie cred ca nu am scris nici un sfert din cate as fi vrut sa povestesc despre ea 🙂
Spor la plantat! Frumoasa recenzie!
Frumoasa recenzie si m-ai convins, o sa citesc si eu cartea. Spor la plantat!
Multumes, Nicoleta. Merita citita!
Cartea merita citita! Se pot cauta si alte surse de documentare pentru a afla despre grozaviile acelei perioade negre din istoria Chinei. Se pomeneste si in carte despre „lupta cu cei 4 mari dusmani: sobolanii, vrabiile, insectele si mustele”. Chiar Lisa See scrie cu umor ca mustele se bucurau de o atentie deosebita din parte partidului comunist, daca au format o categorie separata, fata de celelalte insecte… Poate parea banal, dar tocmai uciderea fara mila a vrabiilor a creat un dezechilibru ecologic major. Lacustele s-au inmultit exploziv si pe langa seceta a urmat si o invazie teribila a acestor insecte, care au distrus si bruma de recolta ce mai era… A urmat o foamete cumplita in care au murit, afirma cercetatorii, intre 22 si 45 de milioane de oameni… Ori aceste date au fost obtinute din surse oficiale… Cine stie care or fi fost adevaratele date… Sobolanii au disparut si ei, ca oamenii ii vanau de nevoie, sa-i manance. Si asta nu-i nimic. S-au semnalat cazuri de canibalism, in care se schimbau copiii pentru a fi mancati. Cei care erau descoperiti ca ascundeau mancare erau pedepsiti foarte aspru, trimisi in lagare de munca de unde nimeni nu se mai intorcea. Si astfel „marele salt inainte” a fost de fapt un imens pas inapoi, catre primitivism…
Și eu am fost foarte tentată să aleg cartea aceasta. Oricum e pe lista și o voi citi până la urmă. Baftă în campanie!
Frumoasă recenzia ta! Sper să ajung şi eu la carte cât de curând, autoarea promite mult! Spor în campanie!
Superba recenzia!! Mi-a placut foarte foarte mult:)
Desenul acela… este atat de frumos incat ti-ai dori acea viata minunata. Insa in spatele lui se poate ascunde o realitate total diferita. La fel si noi.. ne uitam dupa lucruri care ne iau ochii dar uitam sa apreciem ceea ce avem cu adevarat..:)
Multumesc:)
Am ales acel desen pentru ca e reprezentativ pentru acea perioada in care populatiei chineze i s-a promis o viata imbelsugata si in care toate picturile trebuiau sa reflecte „maretia” noii politici agrare facuta insa fara simt de raspundere si doar pentru satisfacerea unor orgolii. Dar dincolo de aceasta aparenta a belsugului s-a ascuns o mare drama greu de imaginat pentru noi care acum avem de toate. Ar fi atat de multe de spus despre carte…..dar mai bine e sa fie citita 🙂
frumoasa poveste …bravo!
Claudia , un articol foarte bun! Trebuie sa caut cartea neaparat!
Iti multumesc!
Natalia
Multumesc, Natalia. Sa le cumperi neaparat pe amandoua si orice mai gasesti scris de Lisa See 😉
mi-am dorit cartea fetele.. e clar ca trebuie sa le citesc pe amandoua! 🙂
Foarte frumoasă recenzie!
M-a impresionat foarte tare cartea aceasta. Chiar mi-a ramas in suflet cumva. Mai mult decat Fetele din Shanghai. 🙂
Din cate spui este o autoare de exceptie daca face tot felul de legaturi intre personajele cartii si intre doua (sau mai multe?) carti. Sa stii ca mi-ai atras mult atentia cu ele. Genul asta de autori sunt atractivi pentru mine. Ah… timpul asta… La vara se anunta vacanta si pentru mine. Atunci imi fac si eu doza de lectura 😉
Andrea, eu as fi curioasa ce parere ar avea sotul tau daca ar citi-o 😉
Extrem de frumoasa recenzia, si mai presus de toate interesanta! Bravo!
Nu am citit nimic de Lisa See, dar dupa recenzia ta, voi incerca sa indrept acest lucru. Felicitari pentru review, este coerent si convingator!
te-am tot auzit vorbind despre aceasta carte, asa ca sunt curioasa cum e 🙂
spor la plantat copacei!
Sunt atrasa de cultura si civilizatia chineza. Voi citi toate recomandarile tale. Multumesc si succes la plantat !
As citi un roman despre China, mi-a placut recenzia ta!
O carte care mi-ar placea foarte mult sa o citesc si eu. Si “Fetele din Shanghai“ mi-ar placea sa-mi treaca prin maini. Spor la plantat!
Mă bucur şi eu că am aflat mai multe amanunte despre carte. După ce am văzut câte cărţi bune ai recenzat cred că vei avea o pădurice a ta.
Sa stii ca incep sa imi fac probleme in legatura cu spatiul de plantare pentru ca am cerut sa plantez eu copacii.
Cand am facut solicitarea nu ma gandeam ca ar putea fi asa multi 🙂
Super grijă. Ăsta sa fie tot necazul….
Foarte frumoasa recenzia,iar cartea pare destul de interesanta! Felicitari!
Mi-a placut aceasta carte, mi-as fi dorit-o poate putin mai optimista.
Ana, mie mi s-a parut totusi o carte optimista in ciuda tutror suferintelor prin care au trecut personajele principale.Multumesc pentru comentariu.
Cu siguranta voi citi cartile Lisei!Multumim de recenzie!Foarte reusita!
Am inceput Sanctus!
Multumesc Adela.Sa le citesti.
Eu acum am ajuns la Cheia, partea a doua din trilogia Sanctus. Scrie dragut Toyne dar daca e sa aleg dintre cei doi o aleg fara a sta pe ganduri pe Lisa See.
Astazi am aflat ca anul acesta, prin vara va publica un nou roman 🙂
M-am uitat la cartile ei la biblioteca, insa copertile mi-au dat o impresie gresita, a carti din acelea vaporoase.Multumesc ca m-ai scos din ceata.
Felicitari pentru recenzie …nu este chiar genul meu de carte dar mi-ai trezit interesul si poate o voi citi pe viitor. Spor la strans de comentarii pentru pomisori.
Ce de carti am adunat in lista „de citit in viitorul apropiat” ! 😀
Faina campania asta!
Bafta la strans comentarii!
Multumesc:)
Am strans deja o multime de comentarii de nu stiu unde voi planta copacii 🙂
Si eu am recenzat o carte despre China, dar tu ai ales una despre sufletul ei, despre partea ei umana si sentimentala. Frumoasa recenzie.
Asa s-a nimerit 🙂
Eu m-am inscris in campanie cu cartile proprii.Altfel nu indeplineam conditiile 😉
Multumesc pentru aprecieri!
cartea asta e superba..si mie mi-a placut mult mai mult decat Fetele din Shanghai, am aflat multe detalii noi despre China din vremea lui Mao. spor la copacei
Mi-a placut enorm!O carte care ar trebui citita de toti oamenii.
Asa e, ar trebui citita de cat mai multi pentru a intelege ca viata de acum e frumoasa si ca ar trebui sa multumim pentru cat avem.
Ma bucur ca ti-a placut, Adela 🙂
Am citit si Peony in Love.Nu mi-a placut asa de mult ca si primele doua.Acum voi citi si Snow Flower and the secret fan!!
Poate nu sunt atat de bune pentru ca sunt printre primele scrise de ea. Nu am citit nici una din ele din lipsa de timp dar sper sa le citesc.Oricum imi place stilul ei. 🙂
Cartea e pe un alt subiect.E ok dar cum parea un pic sf nu m-a prins asa de tare.Am fost insa curioasa sa aflu ce se intampla pana la urma si cartea nu m-a lasat cu un gust amar!
Ma gandesc ca daca ai fi citit-o inaintea celorlalte doua ti-ar fi placut mai mult 😉
Claudia, cand am ajuns la partea cu „ghost” am vrut sa renunt(nu prea ma incanta astfel de povesti), insa nu am renuntat deoarece am citit celelalte carti si ma gandeam si speram ca pana la urma cartea va fi ok si chiar a fost.Daca nu as fi citit celelalte carti nu stiu daca mi-as fi dat interesul sa o termin!