Despre „Cartea călătoare”, o altă campanie demarată anul trecut de editura All aţi mai citit pe blog şi cu ocazia recenziei făcute de Luminiţa cărţii „Oracolul din Stambul„. Datorită acestei campanii care are ca scop promovarea lecturii, am reuşit şi eu să citesc câteva cărţi bune, fără să le cumpăr. Am primit cărţile prin poştă de la unii cititori, le-am citit şi le-am expediat apoi la rândul meu altor cititori. Pe lângă bucuria lecturii am simţit şi bucuria că fac parte dintr-o comunitate de oameni care au aceleaşi gusturi şi preocupări ca şi mine. 🙂
Ultima carte pe care am primit-o în cadrul campaniei şi despre care o să vă spun câteva cuvinte astăzi este „Pompei„, scrisă de Robert Haris.
Acţiunea cărţii se desfăşoară în anul 79 D.H. şi se întinde doar pe parcursul a trei zile, 24 august al acelui an rămânând o dată de referinţă în istorie. Atunci a avut loc erupţia vulcanului Vezuviu care a ucis zeci de mii de oameni şi a îngropat sub cenuşă şi lavă câteva oraşe romane, dintre care cele mai cunoscute sunt Pompei şi Herculaneum. Evenimentele din acele zile „de foc” şi la propriu, dar şi la figurat, sunt prezentate în acest roman de ficţiune foarte incitant. Şi chiar dacă scrierea lui Robert Harris este considerată ficţiune, aceasta este foarte bine documentată încât ştim că multe dintre evenimente chiar aşa s-au petrecut şi în realitate.
„Aqua Augusta” despre care se vorbeşte mult în carte, a fost o capodoperă a geniului ingineresc al romanilor, un apeduct de 96 de kilometri lungime, care alimenta cu apă oraşele din Golful Napoli. Şi astăzi privim cu uimire şi respect ruinele apeductelor romane, întâlnite peste tot pe teritoriul fostului imperiu, nu numai în Italia. „Cum să nu fim pătrunşi de respect pentru un sistem hidraulic care, în primul secol al erei noastre, furniza oraşului Roma semnificativ mai multă apă decât primea New York City în 1985?” scrie A. Trevor Hodge în Roman Aqueducts & Water Supply.
Attilius, personajul principal al cărţii, era Aquarius, adică inginer şef al impresionantei construcţii hidrotehnice Aqua Augusta. Tânărul abia sosit de la Roma la Misenum, punctul terminus al apeductului, este pus în faţa unor probleme dificile. Fostul inginer şef a dispărut fără urmă, nişte peşti de la o crescătorie au murit în mod ciudat, alimentarea cu apă a fost întreruptă în mod neaşteptat. Era 22 august, cu două zile înaintea erupţiei… Asta ştim noi acum, dar pe atunci nimeni nu ştia… Inginerul pleacă la Pompei şi de acolo pe muntele Vezuviu, să afle unde a fost deteriorat apeductul, să-l repare şi să reia alimentarea cu apă a unei întregi salbe de oraşe. Dar nu este totul atât de simplu. Mafia locală are interese obscure, legate de controlul oraşului, care la ora aceea era un paradis al luxului şi depravării. Viaţa lui Attilius este ameninţată tocmai pentru că era cinstit şi nu dorea să ia parte la furtul pe care cei din conducere îl patronau. Vă sună cumva cunoscut? Totul este pe muchie de cuţit, evenimentele se precipită şi ca să fie şi un pic de romantism… apare desigur şi o fată, Corelia… Aflată sub presiunea unei căsătorii aranjate cu un bătrân politician pe care nu-l iubea şi nu-l dorea, dar îndrăgostită de tânărul inginer, ea va face tot posibilul să-l apere şi reuşeşte să îl salveze de la moarte.
Vine şi fatidica dată de 24 august şi vulcanul erupe. Cine va reuşi să scape şi mai ales cum? Tensiunea din ultima parte a romanului atinge cote paroxistice. Pliniu cel Bătrân, unul dintre cei mai mari savanţi romani, autorul primei enciclopedii de ştiinţe naturale, era amiralul flotei imperiale cantonată la Misenum. Acesta pleacă cu toate vasele flotei peste Golful Napoli să salveze cât mai mulţi oameni din zona afectată. Multe vase cu tot cu marinari pier însă în norul ucigător de cenuşă, gaze toxice şi pietre căzătoare. Tot atunci se stinge şi Pliniu, dar din cauza epuizării, nu din cauza erupţiei, deoarece toţi cei de lângă el au scăpat. Însă el şi nepotul său au notat toate evenimentele petrecute în acele zile şi au lăsat prima descriere din istorie a unei erupţii vulcanice, tip de erupţie care se numeşte acum erupţie pliniană.
După ce Corelia l-a salvat pe Attilius, va reuşi oare acesta să o salveze pe ea, care rămăsese chiar în Pompei? Acest lucru însă nu îl veţi afla de le mine ci doar dacă citiţi cartea 😉
Un roman deosebit de frumos, care merită citit pentru că odată început, n-o să-l mai puteţi lăsa din mână. Are în el acţiune, istorie, tehnică… Şi mai vreţi să aflaţi ceva pur şi simplu uimitor? Apeductul Aqua Augusta a fost atât de bine construit încât vulcanul nu l-a distrus şi a continuat să funcţioneze sute de ani după aceea…
Ce parere aveţi? V-ar plăcea să citiţi genul acesta de roman? Cartea o puteţi comanda de pe site-ul editurii all sau de pe elefant.ro unde de multe ori o găsiţi la preţ redus.
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi, dă un like&share ca să afle şi ei.
pare foarte interesant. am mai citit recenzii la cartea asta in cadrul vALLuntarului si chiar o s-o citesc…numai sa se mai elibereze teancul care asteapta la rand:)
Da, e interesanta pentru ca iti ofera prilejul de a vedea un pic dintr-o lume de mult apusa. E surprinzator sa afli cat de avansati erau romanii in unele privinte.
Abia astept sa ajunga la mine cartea, sa o citesc. Mi-am dorit asta de cand am aflat despre ea. Citind recenzia ta, imi dau seama ca este una dintre acele carti care merita sa fie recomandate tuturor.
Multumesc, Vienela.
Saptamana viitoare o vei citi si tu 😉
Abia astept sa aflu si eu parerea ta despre ea 🙂
Mi-ar placea foarte mult sa citesc aceasta carte. Ca gen, e pe gustul meu.