De vorba cu medicul … despre erupţia dentară la copii

„Fiecare copil are propriul ritm de apariţie şi dezvoltare a dinţilor, secvenţa erupţiei dentare şi ordinea mineralizării fiind supuse unui determinism genetic.”

Erupţia dentară la copii este o problema care frământa mult un parinte, suferinţa copilului şi nopţile nedormite fiind doar două dintre preocupările acestuia.

Am stat de vorbă despre acest subiect cu doamna doctor Veronica Crişan, medic pediatru la Centrul Medical Medsana, în încercarea de a înţelege cum se manifestă aceasta şi ce putem face pentru a alina suferinţa copiilor noştri.

1. Doamna doctor, ce este erupţia dentară? Există o anumită ordine a apariţiei danturii la copii?

Etimologic, cuvântul „erupţie” provine din limba latină, de la „erumpere„, care înseamnă „a străpunge„. Erupţia dentară este un fenomen complex care continuă şi după intrarea dintelui în funcţiune, nefiind aşadar doar fenomenul fiziologic de perforare a mucoasei bucale.

Erupţia dinţilor temporari începe în jurul vârstei de 6 luni şi se încheie în jurul vârstei de 2 ani şi jumătate. Ordinea în care erup dinţii temporari este în mod normal următoarea: incisivi centrali, incisivi laterali, molari unu, canini, molari secunzi.

În cadrul aceluiaşi grup dentar se admite, în general, că dintele inferior erupe înaintea celui superior, cu excepţia incisivului lateral superior care erupe înaintea celui inferior. Astfel între 6-12 luni erup incisivii, între 12-18 luni erup primii molari, apoi între 18-24 de luni erup caninii, ultimii fiind molarii secunzi, pana la 2 ani şi jumătate.

2. La ce probleme ar trebui să ne aşteptăm în această perioadă?

Erupţia dentară la bebeluşi (teething) este un proces fiziologic, natural, care se produce cel mai  frecvent fară probleme. La cei mai mulţi copii, singurele simptome care preced erupţia sunt creşterea fluxului salivar şi dorinţa copilului de a introduce în gură degetele sau diferite obiecte pe care le are la îndemână. Unii specialişti consideră ca nu există nici o corelaţie între creşterea  secreţiei salivare şi erupţia dentară, deoarece sugarii salivează chiar de la 2 luni.

Printre semnele generale care se pot asocia cu erupţia dentară se pot menţiona agitaţia, insomnia sau somnul agitat, iritabilitatea, inapetenţa, scaunele mai moi, foarte rar febră (maxim 38 grade Celsius), perturbări  locale cum ar fi inflamaţia, tumefierea şi durerea la nivelul gingiilor. Fenomenele pot fi mai accentuate în cazul erupţiei măselelor de lapte care exercită o presiune mai mare asupra gingiei. Pot apărea şi uşoare iritaţii periorale datorate scurgerii de salivă pe la colţurile gurii.

3. Ce putem face pentru diminuarea discomfortului care apare odată cu erupţia dinţilor?

Calmarea iritaţiei gingivale şi a eventualelor dureri se face prin masaj local gingival şi aplicaţii topice de preparate medicamentoase. Masajul local se poate realiza cu un tifon înmuiat în apă rece, folosirea jucariilor speciale (uneori răcite la frigider) pe care copilul le poate muşca sau suge obţinând astfel o calmare a durerii.

Medicamentele folosite conţin substanţe active cu rol antiinflamator, antiseptic, analgezic, anestezic. Părinţii trebuie să aplice local aceste preparate cu foarte mare atenţie, deoarece mai ales la sugar absorbţia generală a anestezicului se face rapid şi doza poate fi toxică dacă unguenul nu a fost folosit corect.

Dacă tratamentul local este ineficient se poate încerca administrarea unui analgezic de tip sirop, de exemplu siropul de paracetamol în doza recomandată de medicul pediatru.

3. Ce rol are alimentaţia în buna dezvoltare a dentiţiei de  lapte la copii şi care este importanţa aportului de calciu şi de alte vitamine în apariţia dentiţiei de lapte?

Fiecare copil are propriul ritm de apariţie şi dezvoltare a dinţilor, secvenţa erupţiei dentare şi ordinea mineralizării fiind supuse unui determinism genetic. Deşi starea socio-economică şi nutriţia par să nu aibă legatură cu erupţia dinţilor temporari, totuşi în unele cazuri de malnutriţie severă erupţia poate fi influenţată, dar în mai mică măsură decât este influenţată creşterea somatică.

Dintre vitamine un rol important îl au vitamina C, vitamina A si vitamina D care este cea mai importantă, având rolul mineralizării ţesuturilor dentare. Lipsa ei duce la întârzieri în erupţie, aşa cum se întâmpla în rahitism.

5. Erupţia prematura sau târzie a dinţilor poate sugera alte probleme de sănătate ale copilului?

Pot să existe variaţii normale ale erupţiei dentare, determinate de urmatorii factori:

– greutatea la naştere,

– sexul copilului: primii dinţi erup mai repede la băieţi,

– vârsta mamei şi numărul naşterilor: cu cât mama e mai tânără, cu atât erupţia apare mai devreme, iar după un număr crescut de naşteri primul dinte apare mai tarziu,

– momentul naşterii – copiii prematuri au o erupţie întârziata.

Variaţiile patologice apar în sifilisul congenital, în rubeola prenatală, rahitism, tulburări de  creştere, unele boli genetice (sindromul Down şi osteopetroza),  unele boli endocrine (cel mai frecvent mixedemul).

Sunt şi cazuri foarte rare în care nou-născutul prezintă la naştere dinţi, aşa numiţii dinţi natali, sau dinţii pot să apară în prima lună de viaţă – dinţi neonatali. Aceştia sunt dinţi imaturi, cu rădăcina neformată sau formată foarte puţin, iar smaltul şi dentina prezintă diferite defecte de structură. Dintre posibele cauze ale apariţiei acestora, factorul ereditar pare să fie factorul etiologic cel mai acceptat.

6. Când ar trebui să începem periajul danturii la copii şi ce fel de pastă de dinţi recomandaţi a se utiliza?

Sugarii colectează placa bacteriană pe gingii înainte de erupţia dentară, de aceea e important să li se explice părinţilor cum să cureţe gingiile sugarului. Pentru sugarul fără dinţi se va folosi o compresă sterilă şi umezită, ţinută între degete, cu care se şterg gingiile. După apariţia dinţilor se va folosi o periuţă de dinţi adecvată vârstei, moale şi deasă. Periajul va fi făcut cu ajutorul părinţilor până cand acesta va învăţa să îşi cureţe corect dantura. Cantitatea de pastă de dinţi va fi adecvată varstei iar la început poate lipsi, sau se poate opta pentru o pastă fără fluor, datorită riscului de ingestie.

7. Când ar trebui să fie făcută prima vizită la stomatolog?

Medicul dentist pedodont împreună cu pediatrul trebuie să explice părinţilor necesitatea igienei cavităţii bucale, dar şi efectele folosirii biberonului timp îndelungat, despre suplimentele de fluor precum şi despre efectul negativ al suzetei şi al sugerii degetului.

După apariţia dentiţiei temporare, copilul trebuie să mearga la stomatolog de 2 ori pe an, sau chiar mai frecvent dacă este cazul apariţiei cariilor dentare.

Doamna doctor, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a îmi răspunde la întrebări şi pentru informaţiile oferite!

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi dă un like&share ca să afle şi ei.

sursa foto: www. corpul-uman.com