Cum postul Paştelui este lung şi destul de sever este bine ca din când în când să mai înlocuim tradiţionalele alimente de baza care sunt folosite atât de des în această perioadă (cartofi, orez, fasole etc) şi cu altceva. Aşa ca m-am gândit să vă dau astăzi o altă sugestie de mancare de post simplu de făcut şi în acelaşi timp foarte gustoasă, ideală şi în meniul zilnic a celor mici : pilaful din mei.
Meiul pe numele lui latin Panicum Millaceum este o cereală care este cunoscută din timpuri vechi, apărând ca plantă de cultura în Transcaucazia şi China acum 7000 de ani în urmă. El este folosit în general ca nutreţ pentru vite sau hrană pentru păsări. Cu toate acestea, meiul folosit în alimentaţia noastră aduce o mulţime de beneficii.
Meiul uşor de digerat de sistemul digestiv, este una dintre cele mai puţiin alergice cereale, ajută la eliminarea toxinelor din corp şi este indicat a fi consumat în dieta bolnavilor de aterosceroză, diabet, boli hepatice şi pancreatită. Conţine 70 % amindon, 12-15 % proteine care conţin amino acizi esenţiali, vitaminele B1, B2, PP. Este un aliment perfect pentru cei ce vor să slăbească deoarece inhibă depunerea grăsimilor şi chiar le elimină din organism.
El poate fi gătit atât în mâncăruri sărate căt şi în cele dulci de tip desert. Dar haideţi să vedem astăzi cum facem pilaful din mei.
De ce avem nevoie (pentru 4 persoane):
- 1 morcov
- 1 ceapă
- o ţelină mică
- 150 grame (o cană) de decorticat *
- 2 cani si jumatate de apa
- 2 linguri de
- o lingură, două de oţet
- sare şi piper după gust
Cum procedăm
Meiul îl putem cumpăra de la magazinele specializate naturiste. O punguţă de 500 grame costă în jur de şase ron iar cantitatea este suficientă pentru a găti de trei ori din ea această reţetă.
Iată şi cum trebuie să procedam : în primul rând trebuie să punem meiul într-o cratiţă/castron la hidratat în apă cu oţet peste noapte.
Pentru a găti pilaful începem prin a scurge meiul de apă, morcovul şi ţelina le dăm prin răzătoare iar ceapa o tăiem mărunt.
Punem într-o tigaie o lingură de ulei de cocos, încingem uleiul, adaugăm ceapa tăiată mărunt, morcovul şi ţelina dată prin răzătoare. Lasăm un minut, două la foc mic după care adaugăm o cantitate mică de apă (eu am pus o căniţa cu apă). Nu lăsaţi prea mult legumele la prăjit în ulei. V-am explicat aici de ce.
Lăsaţi să fiarbă legumele până se înmoaie un pic după care adăugaţi meiul scurs de apă şi puneţi peste această compoziţie două căni şi jumătate de apă. Lăsaţi să fiarbă, două, trei clocote, luaţi spuma care se formează, adăugaţi sare şi piper după gust şi amestecaţi bine. Turnaţi compoziţia într-un vas de sticlă termorezistentă uns în prealabil cu cantitatea rămasă de ulei de cocos.
Daţi vasul la cuptor pentru aproximativ 15-20 de minute, la foc mediu. La sfârşit pilaful ar trebui să arate cam aşa
Îl puteţi servi alături de o garnitură din ciuperci sau o mâncare de ştevie.
De asemenea, din mei puteţi face chiar şi ardei umpluţi dacă urmaţi reţeta de ardei de post cu ciuperci şi mei pe care o gasiţi pe blogul meu culinar, Lecturi si Arome pe care vă invit cu drag ca să vă inspiraţi din reţetele pe care le pregătesc.
Poftă bună! 🙂
e prima oara cand aud de mei in alimentatie 🙂
Meiul este de două feluri: mei românesc și mei păsăresc. Meiul era cunoscut în vechime sub numele de malai sau maligne. Împreună cu napii și lactatele era mâncarea de bază a strămoșilor noștri. Mămăligă de mei cu lapte o găteau bunicii noștri până prin anii 1950 și ceva. Meiul și napii sunt doua plante care sunt rezistente la seceta lunga și la geruri mari. Sunt plante perene care cresteau fara a fi cultivate până la folosirea irațională a pedticidelor. Au fost alimentele care scăpau de foamete pe străbunicii noștrii in anii secetoși sau cu geruri năprasnice. Nu este adevărat că au fost aduse din China sau din Asia. În toate siturile arheologice din România se găsesc urme de mei și napi. Teritoriul in centrul căruia se află Romania a fost locuit de om de peste un milion de ani. Agricultura Europei a început pe Valea Dunării inferioare, de la Cazane până la Mare.
Înainte anii 1960 românii aveau corpul alcalin, erau foarte rezistenți la orice fel de îmbolnăvire. După ce s-au renunțat la mâncărurile alcaline pe baza de mei, linte, bob, pe motiv că sunt bătrânești și înapoiate, când s-a trecut la consumul excesiv de carne și pâine albă corpul românilor a devenit acid și prada tuturor imbolnavirilor. Taranul român consuma carne numai Duminica și la sărbători, vara carne de pasare, toamna carne de oaie, iarna carne de porc, aproape zilnic de la Crăciun la Iertăciune dar nu miercuri și vineri, zile obligatorii de post, primăvară se manca de post de la Iertăciune la Paste. Se propaga actualmente minciună că țăranii nu aveau carne și de aia nu mâncau. Curțile țăranilor erau pline de păsări, se considera păcat mare daca nu puneai closca găina ce cloncănea. Cel mai sărac și pârlit taran avea pe bătătură minimum 20 de găini și câteva gâște. Se hrăneau și singure daca nu le dădeai grăunte sau malai. Meiul creștea și pe marginea șanțului. Iarba era berechet, buruienile hrăneau animalele și păsările și erau leacul omului lăsat de la Dumnezeu. Nimeni nu murea de foame la români. Era mâncare berechet iar pomenile morților se făceau cu strictețe. Așa că mânca și bogatul și săracu și se manca și sănătos. Acuma e cum e!
Stramosii nostri nu stiau ce este graul so porumbul, meiul era painea si mamaliga dacilor.
Habar n-aveam! Eu luam mei pentru papagal cand aveam… De unde il cumperi, de la naturisti? Ca in magazin n-am vazut!
Da, din pacate multi dintre noi nu stim ca putem sa il consumam si noi, ca este nu numai sanatos ci si gustos. In varianta pe care am prezentat-o eu iese chiar un pic dulce din cauza morcovului 😉
Mei se gaseste la orice magazin care are produse naturiste. Si este si foarte spornic. Dintr-o punguta de 500 de grame care costa in jur de 5-6 ron poti gati de trei ori. 🙂
Chiar ma intrebam de unde-l pot lua. Am citit mai sus, multumesc!
O sa specific si in postare ca sa fie mai usor de aflat.
Multumesc 🙂
Bianca Roxana meiul se găsește la orice magazin naturist. In Romania copilăriei mele orice taran avea în magazie sau celar cativa saci cu mei românesc și deasemenea mei păsăresc pentru orătănii. A rămas în sate mori cu pietre care îl macina așa cum cerea taranul.
Se consuma mai ales cu lactate dar se punea și la ciorbe și se făceau mâncăruri foarte gustoase din mei cu legume, cu carne.
In Romania se cultiva orezul pe valea Ialomiței, un orez extrem de gustos și aromat. Taranii făceau rost de orez la schimb pe grau. Se găteau multe mâncăruri din orez românesc, din mei și din bulgur o alta bunătate a bucătăriei românești. Bulgurul ți-l făcea un om din sat care avea pietre ce le învârtea manual, ii dădeai grâul și îți făcea din grau bulgur. Erau mâncăruri bune și sănătoase. Mămăligă se făcea din mei. Se punea lapte in loc de apa. Era o minunăție! Sau mei tras în unt. Sa faci o mămăligă de mei și să mănânci cu telemea de primăvară! Bunătatea lui Dumnezeu!
Bulgurul era o mâncare de iarna, se bătea cu burta de porc sau cu jumări. Se mai gătea bulgur cu varza varza și coaste de porc. Și o bărdacă de vin! Mama, ce bunătate mai era!
Meiul a fost înlocuit de porumb, dar nu în totalitate. Toate cuvintele legate de cultivarea meiului le găsim și azi.
Malai=mei românesc
Mei păsăresc, pentru pasari= dughie
Locul unde a fost cosit meiul= mălăiște
Malig=mei măcinat sau malai
Maliga=mămăligă sau maliga (mama maliga care îi scapa pe țărani de foamete. Acum, mămăligă!)
Mâncare de mei cu murături sau castraveți acri=meialie (cu usturoi) sau maligusa (cu napi)
Mei gătit cu lapte și stafide (struguri stafidiți in podul casei), cu nuci, prune și fagure cu miere o bunatate care se chema pomana Maicii Domnului. Amintiri, amintiri de acuma șapte zeci și cinci de ani!
Sunt surprinsa! Ce reteta simpla! Felicitari! Stiam de meiul in alimentatie, dar sincera sa fiu l-am folosit de extrem de putine ori, era cam ciudat sa il folosesc eu in loc sa-l dau la pasarele :))) In schimb, e foarte gustos, ai dreptate. Personal iti multumesc, mi-ai dat idei pentru schimbari in bucatarie 😉
Cu placere! Ma bucur ca am putut fi de folos.
Meiul e foarte bun mai ales pentru copii. Face parte din clasa cerealelor fara gluten, numite pseudocereale.
Nici noi nu l-am folosit prea des dar de cand am descoperit cat de bun iese asa am inceput sa il gatim mai des 🙂
Tare faina reteta, tocmai am f cut o comanda si nu mi-a trecut prin cap sa comand si mai,desi mi-am propus de ceva timp.Sora mea cea mica foloseste f. des in alimentatie si este multumita de el , in mod special la deserturi.Cu prima comanda am sa iau si mei, eu de regula multe produse alimentare la iau de la Sano Vita,au preturi bune si sunt si de calitate.
Chiar vineri am văzut la Obor în București mei decorticat și mă gândeam cum se poate găti 😛
De asemenea, am mai zărit pe acolo niște hrișcă.De asta chiar nu am idee cum merge gătită!
Am incercat sa gatesc hrisca dar nu am fost multumita de rezultat.Mai incerc si daca gasesc ceva care sa imi placa pun pe blog 😉
Eu gatesc destul de des mei. Eu mai fac o reteta de pilaf de mei cu carne si sos. Asta ca sa fie mai pe placul fetei mele. Stiu ca e foarte hranitor mai ales pentru copii. Daca dam timpul inapoi, stramosii nostri cam asta mancau pana sa fie adus porumbul din America. Nu stiam ca meiul se pune in apa cu otet. Din ce considerente?
Raluca, orice cereala ar trebui mai intai pusa un pic la fermentat in apa cu otet sau iaurt, zer. Eu am folosit otet pentru ca asta imi era la indemana si pentru ca reteta e e post.
Motivul: neutralizarea acidului fitic continut in cereale si care impiedica absorbtia nutrientilor la nivelul sistemului digestiv
Multumesc, n-am stiut lucrul asta. Eu pun putin boabele la incins pentru o usoara prajire. Stiam ca metoda asta e buna. Acum… m-ai pus pe studiu 🙂
pana acum il gateam fiert fetitei mele cu branzica de vaci si mar la abur, dar cu siguranta voi incerca si aceasta reteta 🙂
Interesanta ideea. Poate incerc si eu sub forma asta de desert.
Multumesc. 🙂
Am gatit astazi fara preinmuiere ca pe orez si a ieit super. La reta dv am mai pus si semints de pin. Imi place rezultatul. Langa fac salata de spanac cumugueasi din cereale. Multumesc pntru reteta. Sarbatori fericite!
Cu placere, Silvia!
Ma bucur ca ti-a placut reteta mea.
Pentru alte retete te astept sa ma vizitezi si pe http://lecturisiarome.ro 🙂
Meiul a fost alimentul de baza al stramosilor nostri. In cultura Cucuteni de pe teritoriul Romaniei s-au gasit boabe de mei mai vechi decat in China cu cca 1 mileniu. Malaiul de mei s-a folosit la prepararea mamaligii in satele romanesti cam pana prin anii 1950, dupa marea foamete care a fost in Estul si Sudul tarii, meiul este o cereala rezistenta la seceta, pe teritoriul Romaniei era planta perena inaintea aparitiei ierbicidarii chimice.
Meiul a fost alaturi de lactate principalul aliment al daco-getilor si al romanilor de pretutindeni. Meiul se chema si malai sau malig, iar locul pe care se semana meiul se chema malaiste ( la grau- miriste, la porumb-porumbiste, la orz-orziste, la ovaz-oveziste, etc.). Mamaliga din malai din mei se chema pe vremea bunicilor maliga, iar saracimea satelor si oraselor precum si la munte, unde nu se putea cultiva pe suprafete mari, i-au zis MAMA MALIGA, care ii salva din iarna, de aici cuvantul MAMALIGA. Romanii trebuie sa tina minte ca trei alimente ii salvau pe stramosii nostri de la infometare: MALAIUL (mei, malig), NAPII, LAPTELE. Malaiul(meiul) si napii cresteau peste tot, chiar fara sa-l semeni, meiul era iarba perena (fanul se cosea de pe malaist!), napii sunt pereni, creste si se inmulteste ca buruienile. Meiul si napii sunt foarte rezistenti la seceta. Meiul se poate conserva multi ani, taranii il pastrau in gropi care acum fiind descoperite se gaseste in ele mei vechi care este bun de consumat. Napii nu necesita conservare sau frigider, ei se pastreaza in pamant de la an la an si te anunta ca sunt acolo sub pamant printr-un lujer frumos care poarta o floare galbena asemanatoare cu floarea soarelui pitica. Se mai cheama in popor si cartofi porcesti, porcii rama si-i cauta, fiind o hrana buna si placuta. In copilaria noastra, prin deceniul 4 al sec XX, nu exista sa nu ne dea bunicii napi, erau gustosi asemanatori la gust cu gulioarele dulci. Acum au fost anihilate prin ierbicidare excesiva si otravirea pamantului care a hranit si salvat viata stramosilor nostri mii de ani.
In articolul de mai sus, regret, dar autorul nu cunoaste istoria propriului popor, asa sunt romanii de acum, se uita peste gard si ne spune istoria altora, chinezii aveau mei ba chiar l-au inventat. Vedeti ca arheologii chinezi care fac sapaturi in arealul Cucuteni, stau pe ganduri in a afirma daca stramosii lor nu au venit cumva de pe aici acolo in vatra chinezeasca. Ochii oblici si galbejeala sunt provenite de la popoarele din Nordul Siberiei care la un moment dat au navalit in masa inspre Sud si inspre Alaska si au schimbat aspectul rasial al populatiilor locale. Dar in gropile de la Cucuteni pe oalele de lut ars se descopera toata simbolistica chineza numai ca este mai veche decat cea din China cu vreo mie-doua de ani.
Cititi opera lui Jawarnahal Nehru, mare om politic si patriot indian, cel care a proclamat independenta Indiei, cel care afirma in cartea sa Mama India, ca stramosii indienilor au venit din Europa, anume din Carpati si de pe Valea Dunarii si din Nordul Marii Negre. Aborigenii Indiei erau stramosii tziganilor de azi, care locuiesc masiv India de la Kandla pana in Indochina, in Indonezia- Sumatra, str, Gelassa si in toate insulele Indoneziei pana in Australia fiind rude cu aborigenii Australiei. Indienii din Shrinaghar spun ca stramosii lor au fost Geati (Jati). Interesant, nu? Nu uitati ca istoria este cea mai frumoasa poveste!
Meiul sau maligul, sau malaiul, a fost planta perena si cultivata mult in Romania, iar sapaturile arheologice de la Cucuteni arata ca e mai vechi aici la noi decat in China si Transcaucazia cu peste 1000 de ani. Mamaliga de mei, napii si laptele de oaie, vaca, capra si bivolita erau mancarea de baza a dacilor. Getii din sud, consumau si lapte de iapa. Romanii au consumat mamaliga din mei pana prin anii 1950, dupa marea foamete. Cuvantul mamaliga vine de la numele de malig al meiului, iar saracimea satelor si mahalalelor i-au zis mama maliga pentru ca ii salva de la foamete Meiul este rezistent la seceta si este o cereala nepretentioasa la cultivat. Pe langa meiul malig din care se facea mamaliga, care se mai cheama si mei romanesc (boabe aurii), mai exista meiul pasaresc sau dughia, care se folosea la cresterea pasarilor (boabe rosietice-maronii).
Mancarurile de mei sunt alcaline si sunt recomandate pentru sanatatea trupului.