„Ali şi Nino” – review by Traian

„Nordul, sudul şi vestul Europei sunt înconjurate de mări, Oceanul Îngheţat de Nord, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic formează graniţele naturale ale acestui continent. Graniţa răsăriteană a Europei trece pe teritoriul Imperiului Rus. Ea coboară de-a lungul Munţilor Urali, taie în două Marea Caspică şi, în continuare, trece prin regiunea Caucazului. Iar aici ştiinţa încă nu şi-a spus ultimul cuvânt. Unii oameni de ştiinţă includ în Europa şi versanţii sudici ai Munţilor Caucaz, însă alţii consideră că acest teritoriu nu poate fi considerat Europa, mai ales dacă ţinem cont de dezvoltarea culturală a popoarelor care trăiesc aici.

Copiii mei! Chiar de voi va depinde dacă oraşul nostru va fi inclus în Europa progresistă sau în Asia înapoiată.” Şi profesorul, înveşmântat în uniforma brodată cu fir de aur a profesorilor din liceele ruseşti, a zâmbit mulţumit. Celor patruzeci de elevi din clasa a treia de la Liceul Imperial Rus din Baku li s-a tăiat respiraţia în faţa necunoscutelor ştiinţei şi a poverii răspunderii care apăsa pe umerii lor.”

Aşa începe romanul „Ali şi Nino” al scriitorului Kurban Said şi a cărui acţiune are loc la Baku, oraş azer la Marea Caspică, unde se întâlnesc occidentul cu orientul, unde se exploatează petrol de secole, unde celebrul savant suedez Alfred Nobel a strâns fabuloasa lui avere, unde interesele imperiilor s-au ciocnit, de multe ori violent şi cu consecinţe dezastruoase pentru populaţia locală, unde s-a născut Gary Kasparov, fost campion mondial de şah… Totul se petrece în anii din vremea primului război mondial şi în cei care urmează.

Kurban Said (născut la Kiev în Ucraina cu numele evreiesc Lev Nussimbaum, devenit apoi musulman) a avut o viaţă scurtă şi tumultoasă. Copilăria şi-a petrecut-o la Baku în Azerbaidjan, de unde a plecat cu familia în 1918 din cauza masacrelor şi s-a stabilit la Berlin. În 1938, sub ameninţarea naziştilor, pleacă în Italia, unde se îmbolnăveşte şi moare în 1942. În 1926 a început să scrie în limba germană pentru ziarul Die literarische Welt, iar în 1929 îi apare primul roman, Sânge şi petrol în orient. În 1937 apare Ali şi Nino, considerat unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste, tradus acum şi în limba română cu sprijinul Ambasadei Republicii Azerbaidjan.

Ali Han Şirvanşir este personajul principal. De fapt romanul este scris prin ochii lui, la persoana întâi. Este elev de liceu în Baku. Un elev obişnuit, cu pasiunile lui, cu temerile lui. Nu-i place să înveţe la toate materiile, dar e bun la matematică. Face parte dintr-o familie veche, nobilă şi bogată, cu legături în Iranul învecinat. Este musulman, ca toată familia lui de altfel.

Nino Kipiani este fata, georgiană, creştină. Cea mai frumoasă din lume, pentru că se ştie că georgienele sunt cele mai frumoase femei din lume. Este şi ea elevă de liceu. La alt liceu desigur. La un liceu de fete. Mai mică decât Ali, care o ajută să înveţe la matematică.

Iar dragostea lor este frumoasă şi pură. Părinţii nu se opun, sunt toleranţi, cu vederi moderne. Nu e o dragoste imposibilă sau interzisă. Deşi probleme apar mereu în astfel de cupluri. De exemplu, dacă se vor căsători, copiii cărei religii îi vor aparţine? Astfel de întrebări sunt mereu de actualitate în cuplurile formate din reprezentanţi a două religii, rase sau culturi diferite…

Şi ei chiar se căsătoresc… Merg la rudele lui in Iran, unde ea creştină, trebuie să fie supusă, să pară o demnă soţie de nobil musulman. Merg la rudele ei din Georgia, unde Ali de data asta trebuie să accepte tradiţiile locului. Dar dragostea lor este mai presus de aceste aspecte ale vieţii sociale. Ei se iubesc prea mult şi se acceptă unul pe altul aşa cum sunt. Vor avea şi o fetiţă, o drăgălaşă iubită deopotrivă de ambii părinţi, deşi familia musulmană a Şirvanşirilor şi-ar fi dorit un moştenitor …

Cineva spunea că este un roman care se termină trist. Eu spun că nu, e un roman deosebit de frumos, care ne prezintă o lume pe care noi o cunoaştem mai puţin. Dar de ce să fie trist finalul? Pentru că vine războiul? Pentru că Nino reuşeşte să se refugieze cu fetiţa şi să fugă în occident? Pentru că Ali luptă cu îndârjire alături de toţi prietenii săi? Pentru că îşi dau cu toţii viaţa pentru ţara lor? Nu, acest final nu este trist ci unul eroic, mişcător, înălţător.

Dragostea adevărată a depăşit toate greutăţile, s-a împlinit şi a rodit. A fost un exemplu că oamenii se pot iubi dincolo de orice deosebiri de religie, cultură, tradiţii … Un roman care merită citit, care ne ajută să devenim mai buni …

Recenzia este făcută de soţul meu care este pasionat de lectură şi pe care l-am invitat ca din când în când să ne delecteze cu câte o recenzie din zecile de cărţi pe care le citeşte 🙂

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi, dă un like&share ca să afle şi ei.