„Suleyman Magnificul şi sultana Hurrem” – review by Alina

„Poate că nu voi reuşi să vă redau în totalitate măreţia acestei cărţi, dar măcar sper că vă voi stârni curiozitatea şi poate că o veţi citi şi voi. Mă refer la cartea „Suleyman Magnificul şi sultana Hurrem” scrisă de Isaure de Saint Pierre.

Nu, nu este cazul să vă pierdeţi interesul în citirea acestei recenzii pentru că această carte este mult prea diferită faţă de serialul TV. Dintre cei care au urmărit serialul vor fi foarte contrariaţi de adevărurile prezentate, iar dintre cei care nu l-aţi urmărit poate că acum veţi înţelege o mică parte din acea perioadă, care pe cât de frumoasă pe atât de dură.

Pasionată de cultura arabă, cunoscuta scriitoare franceză Isaure de Saint Pierre reînvie adevărata poveste a unor personaje celebre care au existat în urmă cu cinci secole. Fresca sublimă a Curţii Otomane şi a unui imperiu cu putere fără egal, acest roman de dragoste ne poartă în inima civilizaţiei musulmane cu rafinamentele şi cruzimile ei. Considerat cel mai important lider al acelor timpuri, Suleyman Magnificul a condus Imperiul Otoman la apogeul său, lăsând lumii o uriaşă moştenire culural-istorică. Deşi pe coperta cărţii este prezentată povestea idilic, conţinutul cărţii este cu adevărat frapant, deopotrivă datorită detaliilor frumoase şi minunate, dar şi din cauza unor acte de o cruzime extraordinară.

„Roxelena, adusă ca sclavă din Rusia, l-a fascinat pe Suleyman cu frumuseţea şi inteligenţa ei, într-atât încât a reuşit să-i devină soţie. El a încălcat tradiţia otomană căsătorindu-se cu cadâna din harem pe care nu a încetat să o iubească, susţinând-o până la sfârşitul vieţii când aceasta, devenită sultana Hurrem ajunge practic stăpâna Imperiului Otoman.”

Citind fraza de mai sus eşti convins că vei fi introdus într-o lume de basm a Imperiului Otoman condus de măreţul Suleyman Magnificul. Adevărat, însă Suleyman nu a fost chiar atât de magnific ci mai de grabă un om destul de slab, cu multe slăbiciuni şi complexe, condus de propriile sentimente. Suleyman de fapt este extrem de îndrăgostit de mâna sa dreaptă, al doilea om din stat, Ibrahim, pe care el însuşi l-a ridicat în rang şi la urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei.

Aceştia îşi trăiesc povestea de dragoste cu neruşinare sfidând legile musulmane dar şi pe cele politice şi imperiale. Atâta timp cât Ibrahim este în viaţă, Suleyman este practic manipulat de el. Războinic înnăscut, cu un trup de o frumuseţe rară, mult mai atrăgător şi mai şarmant decât Suleyman, Ibrahim poate şi reuşeşte să obţină de la Sultan toate onorurile pe care şi le doreşte şi devine astfel cel mai bogat om din imperiu după Suleyman. Dragostea lor este împărtăşită, ambii artişti, poeţi, îndrăgostiţi de artă şi de muzică, războinici în adevăratul sens al cuvântului, Ibrahim şi Suleyman sunt de nedespărţit.Ibrahim îi insufla delicat lui Suleyman alegerile pe care să le facă în vederea acţiunilor de război împotriva lumii şi multe alte lucruri care vor duce cumva imperiul la o rătăcire spirituală.

O dată ajunsă în sânul Imperiului Otoman, la numai paisprezece ani, Roxelena îşi doreşte fără doar şi poate să îşi depăşească condiţia de sclavă şi cadână. De o inteligenţă şi o frumuseţe aparte, angelica Hurrem învaţă fără oprire pentru a-i putea capta atenţia lui Suleyman. Ea ştia foarte bine că frumuseţea şi tandreţea nu îi vor fi de ajuns. Suleyman într-adevăr se ataşează de ea, o iubeşte în felul său, dar adevărata sa iubire pasională este Ibrahim.

Printr-o serie de tertipuri Hurrem ajunge favorita sultanului şi acesta o eliberează făcând-o o femeie egală tuturor. Astfel dintr-o femeie supranumită „carne vândută” devine soţia legitimă a sultanului, reuşeşte să îl cucerească pe Suleyman şi chiar să comande asasinarea lui Ibrahim cu ştirea lui Suleyman. Dacă Hurrem avea un mare atu pe lângă frumuseţea sa şi inteligenţa sa, acela era talentul său de manipulare. Hurrem îşi întinde tentaculele în tot imperiul, reuşind să fie la curent cu toate lucrurile de ordin politic şi nu numai. Veselă şi fermecătoare, după moartea lui Ibrahim, ea devine practic conducătoarea imperiului. Cu multă graţie îl sfătuieşte pe Suleyman în toate deciziile pe care acesta urma să le ia, lăsându-se nu doar influenţat sau manipulat, ci practic ţine cont de toate dorinţele ei. Hurrem se bucură de toate privilegiile posibile, are toată libertatea din lume şi astfel ajunge să aibe putere nelimitată.

Cartea este plină de intrigile pe care ea însăşi le coase, şi drept să vă spun mai bine se numea Hurrem Magnifica, nicidecum Suleyman Magnificul. Suleyman era brav, dar nu era nici pe departe un bărbat frumos. Hurrem îi naşte patru prinţi şi o prinţesă, pe Mehmed răpit de tuberculoză în jurul vârstei de douăzeci de ani, pe Selim care la maturitate devine sultanul Imperiului Otoman, un bărbat dizgraţios, gras, beţiv şi plin de defecte. Pe Baiazid care îi semăna foarte mult sultanului, dar care nu va avea norocul să prindă anii bătrâneţii fiind executat la ordinul lui Suleyman. Pe Cihangir născut cu o malformaţie care îi va încununa spatele cu o cocoaşă care îi va fi cea mai mare povară. Şi pe frumoasa, dar nu la fel de inteligentă ca şi mama sa, Mihrimah, care şi ea devine o unealtă de manipulare a mamei sale.

Ştim cu toţii că Suleyman mai avea un băiat de o frumuseţe rară, inteligent, deştept, cult şi drept, făcut cu o cadână cu mult înainte ca Hurrem să ajungă la palat. Mustafa, fiul cel mare al Sultanului este şi el ucis de tatăl său pe baza unor comploturi în care este învinuit de trădare şi astfel drumul liber la tron îi rămâne lui Selim, cel mai puţin vrednic de a fi sultan. Comploturi pe cât de false pe atât de nedrepte.

Hurrem ca mamă nu este înzestrată de nişte instincte materne dezvoltate şi în anumite momente evidenţiază clar că nu îşi iubeşte copii. Abia la maturitate ea realizează afecţiunea pe care o simţea pentru ei. Dacă iubea pe cineva, Hurrem se iubea pe ea însăşi. Într-adevăr sultanul ajunge să o iubească nespus pe Hurrem, dar nu dintr-o dragoste la prima vedere, ci mai mult bazată pe şiretlicurile acesteia, datorită timpului care i-o păstrează alături ca soţie, amantă şi confidentă doar pe Hurrem.

Rivalul său numărul unu, Ibrahim, fiind ucis din faşă, să spunem aşa, singurele obstacole rămase pentru Hurrem erau cadânele. Dar pe cadânele mai tinere, Hurrem reuşeşte să le îndepărteze de sultan prin metoda saturaţiei. Adică i le oferea atât de des şi atât de mult, încât sultanul se satură de ele, de nişte frumuseţi fără personalitate şi fără inteligenşă proprie, şi astfel ajunge să se refugiaze noapte de noapte numai în braţele soţiei sale.

În carte sunt prezentate şi toate bătăliile date de Suleyman, cucerirea Belgradului, cucerirea Insulei Rhodos, pacificarea Egiptului, bătălia de la Mohacs, cucerirea Algerului de Barbăroşie sub sceptrul lui Suleyman, cucerirea Bagdadului, războiul contra Veneţiei, pacea de la Constantinopole, campania lui Suleyman în Iran şi multe alte bătălii importante. Ce este curios şi amuzant este următorul lucru, chiar şi atunci când Suleyman capitula sau chiar pierdea, Imperiul Otoman se considera tot învingător. Se întorceau pe meleagurile materne ca nişte mari învingători primiţi cu mare fast şi cu toate ovaţiunile necesare unor reali biruitori.

Vom învăţa din această carte numeroase informaţii de ordin cultural, legile pe care le îmbrăţişau la acea vreme, câte ceva din religia lor, stilul lor vestimentar, leacurile medicinale, despre arta şi muzica lor preferată şi multe altele pe care orice om cu o cultură generală bogată, ar trebui să le ştie.

Cartea redă istoria unui imperiu cu multe defecte, în care fraticidul se practica de sute de ani, în care legile erau interpretate şi reinterpretate după bunul plac al marilor puteri, în care religia era doar arma unor scopuri care trebuiau atinse, în care femeile nu erau decât obiect de divertisment şi multe alte nereguli care cred că au existat în istoria oricărui popor. Dar între toate aceste crime şi nelegiuri, se înălţa o singură femeie, Hurrem, sultana sultanelor. Cea care a reuşit să aibe la picioare lumea întreagă şi care a realizat tot ce şi-a propus. Un exemplu de putere, de inteligenţă dar câteodată şi de răutate.

Cea mai importantă lecţie a acestei cărţi este aceea că moartea nu iartă pe nimeni şi că viaţa trăită frumos aduce alinare în ultimele clipe ale vieţii.

„Suleyman Magnificul şi Sultana Hurrem” este o carte senzaţională, publicată pentru prima dată în România ce respectă întru totul adevărul istoric şi care a fascinat şi continuă să fascineze cititorii din lumea întreagă. Este o carte pe care v-o recomand cu dragă inimă şi care cred că o să vă placă… merită! „

Autoarea recenziei este Alina care ne spune despre ea… „despre mine… nu sunt multe de spus, sunt un spirit liber care şi-a descoperit vocea prin intermediul blogosferei. Am iubit tăcerea de când mă ştiu, de aceea am ales să mă exprim prin articolelor mele, articole cu bune şi cu rele. Tăceam pentru că nu aveam ce să spun, acum am găsit puterea comunicării. Blogurile mele sunt extensia eului meu şi vă invit să mă descoperiţi, vă invit să îmi aflaţi glasul şi raţiunea.” 

Alina scrie pe trei bloguri pe care vă invit să le vizitaţi pentru a o cunoaşte mai bine: Litere Stacojii, Litere Stacojii Wp şi Adolescenţi Senzaţionali. 

Mulţumesc Alina pentru frumoasa recenzie a cărţii „Suleyman Magnificul şi sultana Hurem”