Itinerarii de vacanţă – Almaş, Horăicioara, Horaiţa

 

Dacă aţi decis să vă petreceţi concediul în zona Neamţului şi aţi poposit deja la Piatra Neamţ aveţi mai multe posibilităţi de a vizita obiectivele turistice ale acestei frumoase zone din Moldova. Astăzi o să vă propun un itinerariu scurt, dar care vă va încarca de energie, la trei mănăstiri situate la doar câţiva kilometri de oraşul reşedinţă de judeţ al Neamţului: Mănăstirile Almaş, Horăicioara şi Horaiţa.

Trei mănăstiri superbe, oaze de linişte şi spiritualitate la care poţi ajunge pornind din Piatra Neamt pe drumul către Târgu Neamt, drum modernizat de curând şi pe care care se circulă foarte bine.

Astfel, pe DN 15C spre Târgu Neamţ, un pic mai la nord de satul Gârcina, se găseşte o ramificaţie în stânga drumului principal, care pătrunde pe Valea Almaşului, zonă de un pitoresc deosebit. Acest drum te va duce la Mănăstirea Almaş, aflată într-o poieniţă de la baza unui deal pe care mai apoi vei merge pentru a ajunge la schitul Horăcioara.

Manăstirea de la Almaş este un aşezămâmt de călugări, biserica propriu zisă având hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor”. Sursele documentare ne spun că aici a fost înfiinţată o obşte călugărească încă din secolul al XV-lea aflată sub conducerea sihastrului Almaş care e venit tocmai din Transilvania.

Aici, la Almaş s-a construit iniţial, în 1715, cu ajutorul Ecaterinei Cantacuzino un shit de maici iar în anul 1821 boierul Lupu Balş şi monajul Rafail pun bazele actualei biserici aflate în prezent pe locul vechiului lăcaş din lemn. A urmat apoi o perioada de stagnare a vieţii mănăstireşti de aici după care între 1992 si 1994 se restaurează tot complexul şi se obţine statutul actual de mănăstire. Din vechile construcţii se păstrează astăzi turnul-clopotniţă şi o căsuţă de tip tărănesc, construită în anul 1725 care în prezent adăposteşte Paraclisul „Sfantului Nicolae.

Situată la 900 metri altitudine, într-un cadru natural de vis, Mănăstirea Horaiţa Veche sau Mănăstirea Horăicioara, cum se numeşte astăzi, este o ctitorie cu rădăcini adânci în istorie, fapt menţionat în tradiţia orală rămasă consemnată în tinda bisericii care atestă existenţa acesteia datând din anul 1466 (sec XV-lea).

În anul 1480, la porunca Voievodului Stefan Cel Mare, se ridică aici prima biserică din lemn cu hramul „Buna Vestire”, loc care astăzi este marcat printr-o lespede de piatră pusă în anul 1937. Actuala biserică a fost ridicată în anul 1868 de către Arhimandritul Ermoghen Buhuş şi interiorul adăposteşte o icoană a maicii Domnului făcătoare de minuni. Până în anul 2007 shitul Horăicioara a aparţinut canonic şi administrativ de Mănăstirea Horaiţa, însă în octombrie schitul a fost ridicat la rang de Manăstire.

Şi tot aici, o minune făcută de maica Domnului la rugaciunile batrânilor călugări care locuiau acolo, a dus la izvorârea din stancă a unui izvor de apă. Aflat la circa 50 de metri distanţă de biserică, acest izvor este singura sursă de apă din împrejurimi şi este binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor trupeşti şi sufleteşti ale celor ce vin cu credinţă să se închine în acest frumos lăcaş de cult. Aparţia acestui izvor a dus la alegerea unui al doilea hram al Manăstirii, „Izvorul Tămăduirii”.

La Horăicioara se ajunge foarte uşor dacă sunteţi deja la Almaş, urcând pe drumul forestier de pe dealul care desparte Almaşul de Horaiţa. E un drum pe care se poate circula destul de bine, chiar dacă nu e asfaltat, ci pietruit. Veţi avea în plus şi posibilitatea să admiraţi peisaje superbe. La un moment dat însă urcuşul cu maşina va trebui întrerupt, urmând să urcaţi pe jos o pantă de cca. 500 metri, prin pădure, urcuş destul de abrupt, dar care la final vă va răsplăti cu peisaje ce îţi taie pur şi simplu respiraţia. Dar nu vă speriaţi. Dacă un copil de doi ani şi câteva luni a urcat panta fară probleme nici vouă nu vă va fi prea greu. 😉

De la Horăicioara se poate ajunge apoi, continuând drumul forestier, la Mănăstirea Horaiţa, care se află practic la poalele muntelui Horăiciorul, la o altitudine de 600 de metri.

Drumurile directe de acces către Horaiţa sunt de pe DN 15 către stânga (pe sensul de la Piatra Neamţ către Târgu Neamţ), fie din satul Dobreni (drum asfaltat complet), fie din Crăcăoani (cu o porţiune de 6 km de drum pietruit). Noi practic nu am mai revenit pe DN 15 din Almaş, ci am „taiat-o peste deal” pe drumul forestier, ajungând astfel şi la Horăicioara şi economisind şi nişte kilometri.

Mănăstirea Horaiţa are hramul „Botezul Domnului” şi a fost construită între anii 1822 şi 1824 de către părintele Irinarh Roseti care ridică aici biserica din lemn a mănăstirii (cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”). Actuala biserică, o superbă construcţie cu elemente de arhitectură romano-bizantină şi pictură interioară în stil neobizantin a fost construită între anii 1848 şi 1967 sub domniile lui Grigorie Alexandru Ghica şi Alexandru Ioan Cuza.

Cu o lungime de 30 de metri, o lăţime de 17 metri şi o înălţime de 20 de metri, mănăstirea are în interiorul ei un element ce o face a fi unică în ţară şi poate şi în lume: catapeteasma manăstirii este unicat în ţară prin faptul că amvonul este aşezat desupra uşilor împărăteşti.

Tot aici se află şi Icoana Maicii Domnului “Izbăvitoare de secetă”, icoană făcătoare de minuni, realizată în prima jumatate a secolului al XVIII–lea care provine din biserica de lemn a Mănăstirii Horaiţa.

Cuvintele însă sunt palide instrumente în încercarea de a descrie aceste locuri binecuvântate şi singura modalitate de a vă bucura şi voi de frumuseţea şi încărcătura lor spirituală este să le vizitaţi voi înşivă.

Dacă am reuşit să vă fiu de folos cu aceste informaţii şi reuşiţi să vizitaţi aceste locuri reveniţi cu un comentariu în care să vă spuneţi şi voi impresia pe care v-au lăsat.

Vacantă placută!