Cred că sunt ani de zile de când nu am mai citit o carte poliţistă. Uitasem chiar cât de plăcut e să citeşti acest gen de carte, mai ales în zile de vacanţă.
Şi cum cartea Dariei Donţova, „Manichiură pentru mort” stătea cuminte şi mă aştepta pe rafturile bibliotecii de câteva luni, am hotărât ca în sfarşit să văd despre ce este vorba. Pot să vă spun că mi-a plăcut atât de mult, încât eu care stau prost cu timpul, am reuşit să o termin de citit în doar două zile 🙂
Şi nu mi-a plăcut neapărat intriga poliţistă a cărţii cât personajul principal al acesteia, Eufrosina sau mai bine spus Evlampia.
Da, nu trebuie să vă miraţi, este vorba de una şi aceeaşi persoană care însă suferă o transformare radicală, mai bine spus o redescoperire a propriei persoane, femeia, ştearsă şi bolnăvicioasă, care a trăit o viaţă anostă şi mereu dirijată timp de 36 de ani nu este adevărata personalitate a Eufrosinei
Eufrosina este căsătorită cu Mihail, un bărbat frumos, înalt de un metru nouăzeci, optzeci şi cinci de kilograme, blond cu ochi albaştri şi corp lucrat prin „bodybuilding”, un tip „numai bun de fotografiat pentru revistele de moda” cum însăşi Eufrosina ne spune. În plus el este şi un soţ model despre care aflăm că „mii şi mii de femei şi-ar da, fără să stea pe gânduri un ochi pentru asemenea soţ -tandru, bun, darnic, bogat, înţelegător…” Şi cu toate acestea, Eufrosina nu îşi iubea soţul ci mai degraba îl ura pentru că alături de el trăia aceeaşi viaţă pe care a avut-o alături de părinţii ei.
Pe de altă parte Eufrosina se descrie ca fiind neatrăgătoare, mai exact arătând ca un „cosaş bolnav”, fiind înaltă doar de un metru şaizeci şi cântărind „mai mult decât o broască”. Este fiica unica a unui cuplu de oameni destul de însăriţi dar care au reuşit să aibă un copil abia la bătrâneţe. Tatăl ei era profesor iar mama cântăreaţă de operă. Unic copil la părinţi, Eufrosina este copleşită de dragostea acestora şi mai ales de cea a mamei sale astfel că a crescut ca un copil sufocat de grija acesteia pentru sănătatea fiicei ei nefiind niciodată lăsată singură, în nici o situaţie.
Având o mamă hiperprotectivă, Eufrosina a crescut fiindu-i interzise toate distracţiile copilăriei. Mai târziu i-a fost aleasă cariera şi a devenit, fără voia ei şi fără să îi placă ce face, harpistă după care i s-a ales până şi bărbatul cu care să se căsătorească.
Practic Eufrosina era doar o marionetă în propria ei viaţă. Avea de toate dar în acelaşi timp nu avea nimic. Soţul ei, le fel de hiperprotectiv ca şi părinţii ei o convinsese să renunţe la slujba de harpistă făcând-o să creadă că sănătatea nu îi permitea să mai dea concerte aşa că viaţa ei se scurgea monoton, cu acelaşi program zilnic: se trezea pe la zece, lua micul dejun, se uita la televizor, apoi după prânz mergea la coafor sau prin magazine. În toată această monotonie zilnică exista însă şi o rază de lumină, lectura romanelor poliţiste care deveniseră pasiunea ei.
Ei bine, viaţa Eufrosinei se schimba radical din momentul în care află că soţul ei are o aventură şi decide să-şi termine socotelile cu viaţa. Soarta însă decide altceva pentru Eufrosina care deşi nu moare fizic, ci este salvată de Katia, totuşi ea dispare iar în locul ei apare Evlampia, practic o altă faţă a personalităţii Eufrosinei, necunoscută de nimeni şi nici măcar de ea până atunci.
Cartea, scrisă cu umor uşor ironic descrie nu numai intriga poliţistă ci şi transformarea Eufrosinei dintr-o femeie lipsită de griji dar bolnavicioasă şi nepricepută în administrarea unei gospodării, într-o femeie energică, plină de viaţă şi o gospodină desăvârşită.
Nu vă voi povesti intriga poliţistă a romanului pe care vi-l recomand spre lectură pentru că şi din acest punct de vedere vă va ţine cu sufletul la gură. Vă mai spun doar un alt lucru amuzant şi anume că eu având şi blog culinar am avut de învaţat ceva foarte important din carte şi anume faptul că trebuie să fiu foarte atentă când explic cum se fac reţetele.
Deşi Evlampia încearcă să gătească dintr-o carte de bucate, explicaţiile pe care le găseşte acolo nu sunt suficiente pentru o începătoare în ale gătitului astfel că aceasta nu reuşeste să ducă la bun sfârşit nici măcar fierberea unor crenvurşti şi ajunge să se întrebe cu umor uşor sarcastic „Oare toate femeile din Rusia s-au născut cu capacitatea de a găti, iar eu eram o excepţie groaznică?”.
Evlampia reuşeste până la urmă să devină o bună bucătăreasă dar nu datorită cărţilor de bucate ci mai degraba datorită sfaturilor primite de la cei de la care făcea aprovizionarea aşa că ajunge să gatească un delicios pui făcut pe sare, o prăjitura cu brânză, o tartă, un fileu de biban pe pat de cartofi, ciorbă din carne de porc, etc, reţete pe care mă gândesc ca în viitorul apropiat să le încerc şi eu.
Eufrosina dispare încetul cu încetul, pe măsură ce intriga poliţistă ne ţine cu sufletul la gură şi vom fi conduşi prin firele încâlcite ale acesteia de detectivul particular Evlampia, o femeie puternică, sigură pe ea, ambiţioasă, inteligentă care ne demonstrează că se poate descurca în cele mai neobişnuite situaţii. Şi nu în ultimul rând să aibă grijă de familia Katiei care era formată, în afară de cei trei copii şi din trei câini, o pisică şi o broască ţestoasă. 🙂
Cartea a apărut la editura Allfa, în anul 2012, are 334 de pagini, costă 29,90 ron şi poate fi comandată de pe site-ul editurii sau de pe elefant.ro, unde de multe ori o gasiti in oferta la un pret redus.
Recenzia unui al volum din această serie polițistă, roman intitulat ”Dragul meu ticălos” o puteți citi AICI.
Lectură plăcută să aveţi!
Iuliana a zis
Cred ca-mi placea cartea asta! Poza autoarei m-a convins. Remarc in ultimul timp ca pentru mine uneori e decisiv sa vad autorul unei carti pe coperta. Parca vazand cine a scris-o ma decid intr-o secunda daca rezonez sau nu cu cartea. Mi-ai dat o idee foarte buna, ca de acum sa pun si eu portretul autorului in recenzii 😉
Claudia a zis
Interesant mod de a iti alege cartea 🙂
Eu prefer sa merg pe recomandari mai mult iar de cartea asta s-a vorbit tare frumos in campania Valluntar 🙂
Iuliana a zis
Eu nu mai merg pe recomandari de cand am dat-o in bara cu cateva carti celebre pe care nu le-am putut duce la capat. Asa ca tot ce mi-a mai ramas e sa-mi ascult, totusi, intuitia 😉
Claudia a zis
Ei, da, intuitia e de baza dar …dupa ce citesc recomandarile :)))
La cartea asta cel putin a functionat 😉
Diana a zis
S mie mi-a placut! A fost foarte haioasa si m-a relaxat. Musai sa incerci reteta aia de pui pe sare. E grozava. 😀
Claudia a zis
Cu siguranta o sa o incerc ca prea pare bun puiul facut asa 😉