Botoşani, reşedinţa celui mai nordic judeţ al ţării, oraş care ne-a dat mari nume ale culturii, ca Mihai Eminescu şi Nicolae Iorga, este unul dintre oraşele cu un trecut istoric bogat, dar despre care astăzi se vorbeşte mai puţin.
Aşa că atunci când soţul meu mi-a propus să vizităm acest oraş, în ignoranţa mea am zis că nu o să am ce vedea acolo. Îl judecam ca pe un oraş prăfuit de provincie, că deh, rar auzi că se întâmplă ceva în Botoşani. Am zis că totuşi ar fi bine să nu judec prea aspru fără să văd întâi, mai ales că e şi oraşul în care soţul meu a făcut liceul şi a petrecut anii adolescenţei.
Şi am avut surpriza să descopăr o bijuterie de oraş pe care eu una l-aş numi „oraşul-staţiune” şi în care, dacă aş avea ocazia, şi mâine m-aş muta. De ce? Pentru că e plin de verdeaţă, de locuri frumoase în care poţi să te relaxezi fără teamă că vei fi deranjat de zgomotosul trafic. Şi asta se întâmplă nu mai departe de centrul oraşului care este de fapt un mare pietonal, cred că printre cele mai mari din ţară.
Putem începe plimbarea noastră în imensul parc „Mihai Eminescu”, care are locuri de joacă pentru copii, iarbă verde cât cuprinde, fântâni arteziene şi copaci seculari, dar şi un un lac artificial pe care poţi face liniştit o plimbare cu barca. Ieşind din parc, ne continuăm plimbarea pe lângă Muzeul de Istorie (clădire din 1913), unde intrăm pe Unirii, zonă pietonală cu bănci, fântâni arteziene, ronduri de flori, magazine şi terase de o parte şi de alta.
Trecem apoi pe lîngă Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” (clădire din 1914, distrusă parţial la bombardamentele din 1944, refăcută apoi şi renovată), Galeriile de Artă „Ştefan Luchian”, Biblioteca Judeţeană (clădire din secolul 19) şi magazinul universal, pentru a ajunge în centrul vechi, care are şi clădiri din secolele 17 şi 18.
Trebuie spus că centrul vechi este parţial refăcut, edilii căutând resurse să finalizeze renovarea totală a acestui mare monument de arhitectură. Tot acest şirag de zone pietonale are mai bine de doi kilometri! În centrul vechi se află şi biserica Uspenia (Petru Rareş, 1552), unde o placă comemorativă ne aminteşte că acolo a fost botezat „Luceafărul poeziei româneşti”.
Mai există şi alte biserci foarte vechi, cum ar fi „Sfântu Gheorghe” (Elena Rareş, 1551), „Sfântu Nicolae” – Popăuţi (Ştefan cel Mare, 1496) şi Biserica Armenească.
Oraşul Botoşani are o intensă viaţa culturală, reprezentată de Teatrul Mihai Eminescu, Filarmonica Naţională (funcţionează într-o clădire din secolul 19), Teatrul de Păpuşi „Vasilache”, Galerii de Artă, muzee, Ansamblul Folcloric „Rapsozii Botoşanilor” (în care cântă şi îndrăgita cântăreaţă de muzică populară Sofia Vicoveanca)…
Există multe şcoli şi licee, dintre care cel mai renumit este Colegiul Naţional „A.T. Laurian” care a sărbătorit în 2009, 150 de ani de la activitate ( înfiinţat deci în 1859, este unul dintre cele mai vechi din ţară!).
De pe băncile acestuia au ieşit mari nume ale culturii şi inteligenţei româneşti: Nicolae Iorga, Ovid Densusianu, Octav Onicescu, Simion Sanielevici, Mihai Ciucă etc.
În afară de absolvenţii Laurianului, alte personalităţi ale oraşului? Grigore Antipa, Octav Băncilă, Demostene Botez, Alexandru Graur… şi lista ar putea continua…
Nu vă speriaţi. Botoşaniul este şi modern şi dacă vreţi să faceţi shopping puteţi merge la Mall-ul din Botoşani, dar şi la marile supermaket-uri (Careffour, Kaufland). Oraşul de peste 100.000 de locuitori are străzi şi bulevarde largi, transport public cu tramvaie care îi conferă un farmec aparte (în Moldova doar Iaşi şi Galaţi mai au), stadion cochet şi multe alte centre de recreere.
Ce ziceţi v-am convins să vizitaţi frumosul oraş Botoşani? 😉
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi, dă un like&share ca să afle şi ei. Iar dacă vrei să citesti despre alte itinerarii de vacanţă găseşti mai multe amănunte aici.
Frumos….foarte aproape de noi, poate din acest motiv nici nu am dat importanta. Cu siguranta vom merge si noi 🙂
Lacra, dupa ce il vizitati sa imi spui daca v-a placut 🙂
Ce-mi place cand si altii mai descopera orasul meu :))) …E mic, dar cochet sa zicem … cu bune si rele ca orice alt oras
Nu trebuie sa fii modesta, Alexandra. Botosani nu este un oras chiar asa mic. Este al 19-lea
oras al tarii ca numar de locuitori 😉
Si, da e cochet 😉 Mie mi-a placut mult!
Nu stiu de ce, dar este subestimat … mult … Dar avem multe lucruri bune … si oameni buni. Iar prezentarea ta te face sa-ti doresti o plimbare pe acolo …Ar mai fi Ipotestiul, Valul lui Hadrian (delimitarea Imperiului Roman) si casele memoriale ale catorva din cei mentionati mai sus … printre care si Stefan Luchian -pictorul.
Multumesc pentru o prezentare atat de frumoasa! Noapte buna si pupici :*
Hei, Claudia, ce bucurie mi-ai făcut cu această frumoasă şi completă prezentare a oraşului! Nu cred că ştii că am locuit şi noi 8 luni, în Botoşani şi am scris şi eu pe blog despre mutarea noastră în Botoşani şi despre Biblioteca Judeţeană pe 15 ianuarie, anul acesta, ca un omagiu adus lui Eminescu. Am pus şi eu o mulţime de poze.
Surpriza pe care ai avut-o tu, o cunosc de la prima mea vizită în acest oraş, cu 10 ani în urmă. Sunt total de acord cu tine, că este un oraş foarte frumos şi subestimat şi i-ai făcut o descriere minunată!
Doar două completări aş aduce:lângă biserica Uspenia, doar cu câţiva paşi în urmă, se află şi casa în care s-a născut Eminescu. A doua se referă la personalităţile zonei: la Liveni, în judeţul Botoşani, s-a născut George Enescu.
Şi am completat cu George Enescu, ca să pot încheia comentariul cu vorba plină de mândrie a soţului meu, de câte ori vine vorba de Botoşani:”Oraşul(dar mai exact, judeţul) celor trei mari: Eminescu, Enescu şi Iorga.”
Şi ca să înceo treia foarte mare figură a Doar două completări aş aduce: clădirea în care se află Muzeul