Ce este autodiversificarea?

Autodiversificarea este un nou mod de a hrani bebelusii care, spre deosebire de diversificarea “clasica”, presupune existenta increderii ca bebelusul este capabil sa-si aleaga singur hrana si sa o manance sau mai bine zis sa incerce sa o manance, la inceput, in forma in care este, si nu sub forma de piureuri, de mancare pasata oferita de catre parinte cu lingurita. 

Autodiversificarea mai este cunoscuta si sub denumirea de BLW – prescurtarea de la “baby lead weaning”. Traducerea adecvata a acestei sintagme fiind “diversificare condusa de copil” sau pe scurt “autodiversificare”.

Alaptarea nu trebuie sa inceteze dupa inceperea diversificarii. Este firesc sa mearga in paralel cu diversificarea si ani buni, pana la auto-intarcarea propriu zisa. Tot mai multi parinti devin adepti ai acestei metode care presupune lipsa stresului de a pasa si cantari mancarea, de a incerca tot felul de combinatii posibile, pe care copilul in general le va respinge, nu necesita lingurite speciale si castronase, doar incredere in copil si multa atentie deoarece exista riscul de inec sau sufocare cu alimente.

Cum se procedeaza in cazul autodiversificarii?

Varianta prescurtata este ca i se da posibilitatea copilului sa apuce singur bucati de mancare cu mana si sa le mestece. Desigur ca se vor alege acele alimente potrivite varstei si de o cosistenta adecvata, cat mai moale sau care se topesc usor in gura! Exista asa numitele “finger-food”, alimente pe care copilul le poate apuca si rontai singur: felii de ardei rosu, buchetele fierte de broccoli sau conopida, morcov crud sau fiert, diverse fructe pregatite putin la aburi pentru o consitenta mai moale. La inceput copilul se va juca mai mult cu ele, le va storci daca au o consistenta mai moale, le va molfai mai mult in gol dar cu timpul va deveni tot mai experimentat si mai pasionat de acest procedeu.

Cand se poate incepe autodiversificarea?

Ca si in cazul diversificarii clasice cand copilul este pregatit! Diversificarea alimentatiei poate sa inceapa de regula in jurul varstei de 6 luni de viata, dupa cum recomanda si Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS). O conditie de baza ramanand abilitatea copilului de a sta bine in sezut, fara sprijin, pentru a se evita inecarea. Oricum hranirea copilului in pozitie culcata nu ar trebui sa se faca niciodata, nu doar in cazul autodiversificarii. Autodiversificarea poate sa inceapa atunci cand copilul a invatat deja sa inghita alimentele solide oferite la inceput sub forma de piureuri si a deprins cat de cat masticatia. Copilul nu trebuie sa aiba dinti sau pe toti pentru autodiversificare.

Este autodiversificarea pentru oricine?

Daca ne referim la copii…da, insa nu si daca ne referim la mamici. Daca esti o mama care prefera sa aiba ea totul sub control, inclusiv manevrarea linguritei si castronului, daca nu suporti mizeria facuta de copil cand se joaca cu alimentele, daca tii foarte mult la mesele regulate, dupa un anumit orar, daca vrei sa stii mereu cantitatile mancate de copil, daca esti terorizata de ideea ca bebelusul s-ar putea ineca – atunci se pare ca autodiversificarea nu iti va oferi satisfactii.

Exista pericole ale autodiversificarii?

Principalul pericol la care se gandesc mamele este, cum am spus, inecarea copilului, desi aceasta ar putea avea loc si cu apa, si cu mancare din lingurita, uneori chiar la san. Chiar se constata ca riscul inecarii este mai redus la autodiversificare deoarece bebelusul controleaza si decide singur asupra cantitatii pe care sa o mestece.

Insa este foarte important ca bebelusul sa fie asezat in sezut cat mai vertical si sa nu fie lasat nesupravegheat nici o clipa daca alegem calea autodiversificarii. 

Trebuie sa li se ofere si portii/bucati adecvate ca marime, pericolul de inec fiind cu bucatelele foarte mici, rotunde. Alimentele se ofera sub forma de fasii inguste si nu sub forma de cubulete! Alta intrebare care ii framanta pe parinti este: isi va lua copilul suficienti nutrienti din mancare daca mergem pe metoda autodiversificarii? Raspunsul este da, cu conditia sa-i oferim o gama variata si adecvata de mancaruri.

Tu pe ce tip de diversificare ai mers cu bebelusul tau, traditionala sau autodiversificare? Te atrage ideea acestui mod de diversificare?

NOTA: Autoarea acestui articol este Mihaela, mama unei fetite care a inceput diversificarea in urma cu doua luni, mai exact la varsta de patru luni, iar acum incearca impreuna ceva nou: autodiversificarea. Mihaela este, incepand cu acest articol, noul colaborator permanent al blogului si ne spune despre ea ca „am o diploma in Matematica si Informatica dar visul meu, neindeplinit inca, este acela de a deveni jurnalist.” Motto-ul ei in viata este „The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams”  (Eleanor Roosevelt). Sa-i uram deci bun venit la bord! 😉

sursa foto: roportal.ro