Caietul Mayei (Isabel Allende)

Isabel Allende este de departe una dintre scriitoarele mele preferate. Am o pasiune pentru sud americani – Gabriel Garcia Marquez conduce detaşat în topul autorilor iubiţi şi Allende se înscrie şi ea sus de tot, pe listă.

Prima carte a ei care mi-a căzut sub ochi a fost “Paula”.  Am devorat-o pe nerăsuflate într-un maraton de 24 de ore – am plâns ca un copil. De atunci, i-am luat la rând cărţile iar ultima achiziţionată a fost “Caietul Mayei”. Foarte diferită de tot ce am citit până acum – poate că de fapt ăsta e şi farmecul lui Allende! m-a prins încă de la primele pagini.

Povestea din „Caietul Mayei”, care se petrece în zilele noaste, e relativ simplă şi acţiunea devine tot mai alertă de la pagină la pagină: personajul principal e Maya Vidal, o fată trecută de pragul adolescenţei. A fost crescută de bunica Nini – originară din Chile şi bunicul (vitreg) Popo. Când bunicul pe care-l adoră moare de cancer, Maya îşi pierde echilibrul şi îşi anesteziază durerea cu alcool şi droguri. Intră în gaşca de „fete rele” de la liceu, bea şi se droghează. Sfârşeşte internată într-o clinică de dezalcolizare unde rămâne trei ani după care evadează.

Ajunge la Las Vegas – pătrunde în lumea interlopă sub protecţia unui traficant de droguri. La început îţi spune că va rămâne doar o lună două, după care se va reîntoarce acasă. Dar lucrurile iau altă întorsătură:

„În lunile de la Las Vegas în care banii curgeau gârlă, am fost incapabilă să adun pentru un bilet de avion spre California. Era de-acum târziu să o sun pe Nini. Aventura mea de vară luase o cotitură sinistră şi nu puteam să-mi amestec bunica în blestemăţiile lui Brandon Leeman.”

Când acesta este ucis, Maya e urmărită de partenerii lui de afaceri. Reuşeşte să fugă şi să se ascundă, dar fără bani şi nici un ajutor decade şi mai tare. E dependentă de droguri, ajunge să vagabondeze.

„Se spune că după ce trăieşti pe stradă nişte luni ajungi un marginal fără scăpare, căci capeţi înfăţişare de vagabond, îţi pierzi identitatea şi relaţiile sociale. În cazul meu totul a mers mai repede, în trei săptămâni am căzut la fund. Eram în permanenţă drogată sau căutând droguri, eram murdară, împuţită şi nepieptănată, tot mai înnebunită şi mai bolnavă„.

E salvată de Freddy, un puşti drogat şi el cu care leagă o prietenie ciudată şi ajunge în grija unui grup de femei de la biserica Văduvelor întru Isus. Acestea o contactează pe bunica Nini care o aduce înapoi în California şi de acolo, o trimite „pe ascuns” pe insula Chiloé din Chile, Maya fiind în continuare căutată de partenerii de afaceri a lui Brandon Leeman.

Acolo, aproape de natură, Maya îşi începe călătoria de reîntoarcere. Alături de Manuel, de căţelul Fakin şi alte personaje pitoreşti, Maya îşi scrie povestea – pe parcurs descoperă un secret de familie şi începe să se cunoască pe sine.

Întregul roman e construit în două universuri: al prezentului, pe insula din Chile şi al trecutului, drumul parcurs de Maya până la momentul plecării pe insula Chiloé.

Nu sunt critic literar, nu am nici pretenţii – de departe e primul roman despre care scriu câteva vorbe şi s-ar putea să nu fie cele mai potrivite. Ştiu doar că e o carte care m-a fascinat, cu puţine excepţii – momente atât de violente dar atât de bine surprinse de autoare încât am simţit durere fizică.

Caietul Mayei, deschide o uşă către o lume care mie mi-a dat mereu fiori, cea a dependenţilor de droguri. Povestea e una fictivă însă are şi un sâmbure de adevăr, trei dintre nepoţii autoarei având probleme de dependenţă. Să ne înţelegem: nu e doar o altă carte despre adolescenţi cu probleme, dependenţă etc. Episoadele intercalate, „acum-ul” cu „atunci-ul”, etapele violente, neliniştea de atunci şi regăsirea păcii în sătucul din Chile de acum, toate acestea fac din Caietul Mayei o experienţă unică. O vindecare ce vine treptat, un suflet care se curăţă prin poveste, o renaştere la care noi suntem martori şi care, mie personal, mi-a redat încrederea în cei din jur.

review by Alexandra