Săptămâna aceasta plănuiam să vă povestesc despre una dintre cele mai dragi cărţi mie, „Eleganţa ariciului„ de Muriel Barbery. Planurile mi-au fost date peste cap de cine altul decât Ionuţ, care insistă de zile bune să citim doar cartea cu ariciul. Alt arici, evident. Un arici pentru cei mici. Aşa că voi continua călătoria prin lumea cărţilor pentru copii şi de data asta, lăsând cărţile pentru “oameni mari” în pauză.
„Povestea puiului de arici„ e una foarte dragă nouă. Pe lângă faptul că iubim toate cărţile Luciei Muntean, aceasta, prima pe care am descoperit-o, este şi cea preferată. Câte discuţii nu am început cu micuţul meu, pornind de la istorioara cu ariciul care se caută pe sine. E povestea descoperirii – cine sunt eu, ce pot să fac, cât sunt diferit de alţii?
Ariciul, în călătoria lui prin pădure, se întâlneşte cu alte personaje, care, fiecare în parte are alte calităţi. Toţi îşi cunosc puterile, iepuraşul aleargă repede, broscuţa sare, vrăbiuţa zboară, doar ariciul nu-şi cunoaşte “atuu-urile” şi se vede inutil “Eu am doar nişte ţepişori care nu mă ajută la nimic.”
Momentul întâlnirii cu un grup de copii, îl sperie aşa de tare încât micuţul arici, se face ghem. şi aşa, descoperă că de fapt, ţepişorii lui sunt foarte utili. Îl apără când e în pericol şi faptul că se poate face ghem, îl ajută să se rostogolească cu uşurinţă. Ariciul se simte acum special.
Ascultând povestea micuţului arici, Ionuţ m-a întrebat: “Oare eu, eu ce pot să fac?” Vă las să ghiciţi câte poveşti am ţesut pe marginea acestei întrebări. Cât de uşor poţi, cu o poveste bine scrisă, să păşeşti în alte lumi, să i le prezinţi celui mic, să-i deschizi curiozitatea şi pofta de cunoaştere.
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi crezi că poate fi de folos şi prietenilor tăi, dă un like&share ca să afle şi ei.
Lasă un răspuns