Cui nu-i place muzica la chitară? Este un instrument foarte popular, dar marii chitarişti pot fi număraţi pe degetele de la două mâini. Şi nu doar cei din România, ci din întreaga lume. Pare a fi un instrument greu, dar nu e aşa.
Este printre cele mai iubite instrumente şi nu există grup de tineri adunaţi în jurul unui foc de tabără care să nu aibă printre ei cel puţin un chitarist care întreţine atmosfera.
Un om şi o chitară este imaginea care ne duce cu gândul la muzica folk. Dar un om şi o chitară ne poate duce cu gândul şi la un concert de muzică clasică. În acest caz poate să existe şi o orchestră.
Dar cum se produce sunetul într-o chitară? Prin ciupirea corzilor, acestea vibrează, iar sunetul este produs de întreg ansamblul coardă – gât – cutie de rezonanţă. Asta în cazul chitarelor acustice. Pentru că mai există şi chitare electrice, la care vibraţiile corzilor sunt transformate în mici curenţi electrici (semnale electrice) de către un traductor (numit doză electromagnetică). Ca orice semnale electrice şi cele produse de chitarele electrice poate fi amplificat şi modificat, astfel încât se poate auzi foarte tare, chiar şi pe un stadion. Dar ca sa înţelegeţi mai bine trebuie să vă mai povestesc câte ceva despre chitarele „reci”, adică cele acustice.
Se zice că în jurul anului 1850 spaniolul Antonio Torres a construit o chitară acustică ce a rămas de referinţă până în zilele noastre. Aceasta este aşa numita chitara clasica, şi are şase corzi, din nailon şi mătase şi un grif mai lat, astfel încât notele se pot produce foarte clar. Sunetul este cald, plăcut şi perfect pentru interpretarea compoziţiilor clasice. Cam în aceeaşi perioadă, în orice caz înainte de 1900, germanii care au emigrat în Statele Unite, au modificat constructiv chitara, prin adăugarea de corzi de oţel şi „întărirea” corpului ca să reziste la vibraţii, obţinând astfel un sunet mai puternic.
Acest tip constructiv se numeşte chitară western sau chitara acustica (prin retronimie). Deci ambele tipuri descrise în acest paragraf sunt chitare de tip acustic (generează sunetul prin efect acustic), numai că cea cu corzi de nailon şi mătase se mai numeşte şi clasică, iar cea cu corzi de oţel a rămas cu numele de acustică.
Aşa că dacă vreţi să vă cumpăraţi o chitară câteva noţiuni de baza despre acestea le aveţi. Rămâne să vă hotărâţi la ce o veţi folosi şi să cereţi apoi sfatul unui specialist 🙂
sursa foto: stormthecastle.com
Lasă un răspuns