Când vine vorba de romane poliţiste, trebuie să recunosc că sunt un mare fan. Mi-au plăcut de când mă ştiu, Agatha Christie mi-a fost alături în multe seri (când eu de fapt trebuia să citesc altfel de romane!) dar nu doar ea. De departe însă, autoarea mea de suflet e Rodica Ojog Braşoveanu. Am descoperit-o relativ târziu, dar am reuşit în scurt timp să achiziţionez toate romanele dânsei – de prin librării, anticariate, prieteni.
Am multe personaje preferate, din diferite romane, Melania Rodicăi Ojog Braşoveanu rămâne însă numărul unu. E construită atât de complex, are idei extraordinare şi chiar dacă e un fel de personaj „negativ” (în luptă cu comisarul Cristescu şi locotenentul Azimioară) nu ai cum să nu o adori.
Melania Lupu e o văduvă micuţă, delicată, care la cei şaizeci şi doi de ani şi opt luni trăieşte într-un univers aparte, alături de Mirciulica, motanul ei. O bătrânică simpatică şi incredibil de inteligentă care, sub imaginea imaculată ascunde o minte şi gusturi de gangster! M-am trezit minunându-mă de una singură: cum bătrânica Melania Lupu, „micuţă şi delicată ca un porţelan”, o prezenţă încântătoare cu un mare apetit pentru dulciuri reuşeşte să dea dovadă de o inventivitate ieşită din comun, originalitate şi sânge rece.
Acţiunea romanului „Cianură pentru un surâs” se desfăşoară în jurul unor tablouri foarte valoroase, descoperite în casa pe care Melania o împarte cu alţi chiriaşi. După importanta descoperire, cei cinci vecini devin parteneri – decid să vândă tablourile fără să înştinţeze poliţia. Încep însă să moară unul câte unul, otrăviţi cu cianură. După fiecare crimă – încep să se bănuie unul pe altul, pofta de îmbogăţire creşte şi cei rămaşi în viaţă ascund cadavrele şi inventează poveşti pentru poliţie (fără să dezvăluie existenţa tablourilor!). Fiind vorba de un roman poliţist nu are nici un sens să vă dau prea multe detalii privind acţiunea – fiecare astfel de roman invită, nu-i aşa, la descoperire, la o luptă de-a şoarecele şi pisica cu autorul.
V-o recomand însă, la fel cum recomand toate romanele din seria Melania :
Bună seara, Melania!
320 de pisici negre
O toaletă a la Liz Taylor
Anonima de miercuri
Dispariţia statuii din parc
Nu exagerez când spun că unul dintre lucrurile pe care le admir cel mai mult la Rodica Ojog Braşoveanu, lăsând la o parte inteligenţa cu care sunt construite crimele şi conflictele, e caracterizarea personajelor. Am cărţi pe care le-am citit şi recitit doar de dragul descrierilor. Sunt atâta de vii şi de umane, pline de detalii încât e greu să nu te laşi prins! Iar Melania merită descoperită! Pe cuvânt!
Nota: Cartea a apărut la editura „Nemira” în 2009 şi o puteţi comada sau de la librăriile online unde de cele mai multe ori o găsiţi la pret redus.
Interesant ! recunosc cu rusine ca inca n-am citit Olga Ojog Brasoveanu 😀 dar cred c-o s-o fac curand ptr ca acest review m-a convins ! eu va recomand Trilogia Millenium de Stieg Larsson , roman politist despre care Brukner spunea „ca este unul din rarele romane politiste care m-au facut sa ma trezesc in miezul noptii pentru a continua lectura .” si ii dau dreptate 😉 Eu abia am terminat-o si mi-a reaprins apetitul ptr acest gen de romane , asa ca, recomandarile voastre vin la tanc ! Merci !
Multumim si noi pentru recomandare. Si eu recunosc cu rusine ca nu am auzit de Larsson 🙁
Nu ai fi interesata sa publici recenzia aici la mine? 😉
Singura carte pe care o am in biblioteca este „Sa Nu Ne Uitam la Ceas”, pe care mi-am cumparat-o cu drag. Si am inceput-o cu entuziasm, dar care, din motive inca nestiute, nu m-a atras. Si am abandonat-o. Toti mi-au spus ca romanele ei politiste imi vor placea, dar influentata fiind de prima intalnire, inca aman sa citesc.
De Stieg Larsson am citit „barbatii care urasc femeile” si mi-a placut mult de tot!
Eu am citit cartile Rodicai pe vremuri si mi-au placut. Mai incearca.Poate nu aveai atunci dispozitia necesara 😉
Si pe mine m-a cucerit Melania , este o batranica aparent inocenta dar care reuseste sa te surprinda profund si sa te fascineze cu candoarea si inteligenta ei.