Scoala ursilor & Pozna lui Jackie (Hirozuki Aihara)

Am descoperit cele două cărţi ale lui Hirozuki Aihara (Şcoala Urşilor şi Pozna lui Jackie) traduse în limba română la editura Cartea Copiilor. Am mai spus-o şi altă dată, e una dintre editurile noastre preferate. Până acum, ne plac la nebunie toate cărţile apărute la ei. Traduceri excepţionale şi titluri … de mai mare dragul.

Personajele din Şcoala Urşilor sunt doisprezece urşi. “Pe cel mai mare dintre urşi îl cheamă Dicky, iar pe următorul Wulli”. Îi vom descoperi pe toţi, pe rând. “Unsprezece urşi sunt băieţi. Doar al doisprezecelea este fetiţă. O cheamă Jackie”.

“Ursuleaţa” preferată a băieţelului meu. Năzdrăvană şi neastâmpărată e plină de idei năstruşnice. În prima carte, Şcoala Urşilor, în timp ce frăţiorii ei îşi văd de treabă şi de program, ea ba nu vrea să citească, ba se caţără în copac, ba se bălăceşte în lighean. Când vine seara însă, urşilor li se face dor de mama şi atunci, Jackie, ştrengăriţa îşi ia rolul de „soră mai mare” în serios şi-i alină pe toţi.

Pozna lui Jackie, celălalt volum din colecţie e preferata lui Ionuţ. O citim seară de seară, de multe ori şi nu carecumva să sar peste vreun rând. Pentru că e zi de bazar la şcoală, ursuleţii pregătesc o minunată plăcintă cu dovleac, specialitatea lor. Jackie face o prostioară şi strică plăcinta ce trebuia dusă la vânzare. Cum va ieşi cu basma curată năstruşnica noastră? Vă las pe voi să descoperiţi – şi crede-ţi-mă, o să descoperiţi şi redescoperiţi ce se întâmplă şi nu doar o singură dată!

Când vine vorba de cărţi de poveşti pentru copiii sunt destul de strictă. Cred cu tărie că e foarte important ca limbajul să fie cât mai accesibil şi mai corect (gramatical!) mai ales când e vorba de traduceri. Mi s-a întâmplat de multe ori să intru în librării împreună cu Ionuţ şi el să-şi aleagă singur cărţi (pe considerente estetice) Când am aruncat însă o privire peste text m-a luat cu ameţeli. Uneori am cedat şi le-am cumparat. De fiecare dată însă când vrea să i le citesc, modific „din mers” textul.

Nu ştiu câţi dintre voi, părinţi aveţi chef de astfel de artificii şi tocmai din acest motiv, vă recomand din tot sufletul cărţile de la editura Cartea Copiilor (şi serios, chiar nu mă plăteşte nimeni să le fac reclamă!) Dar pentru că s-a întâmplat de multe ori să-l surprind pe Ionuţ folosind expresii din cărţile pe care le citim împreună, am realizat cât e de important să audă vobindu-se, să i se citească folosind limba corect. Sunt fineţuri pe care dacă le învaţă corect de la început nu se va chinui cu dezvăţul mai târziu.

Voi cum alegeţi cărţile pentru copii? Pe ce considerente?

Nota: Cartea a fost publicată la editura „Cartea Copiilor” şi o puteţi găsi de cele mai multe ori la  în marile librarii online.

review by Alexandra