Divergent (Veronica Roth)

 

E ceva vreme de când tot aud despre trilogia „Divergent” a scriitoarei americane Veronica Roth. O carte laudată şi considerată drept bestselller internaţional. Tocmai faptul că a fost aşa de lăudată m-a făcut să nu îi dau importanţă. Nu prea am eu încredere în tot ce e prea lăudat pentru că ştiu că o bună politică de marketing poate face să para deosebit şi ceea ce nu e. În plus aveam impresia că e doar o altă carte pentru adolescenţi.

Aşa că am ignorat cartea până în momentul în care a apărut filmul. În momentul în care am văzut reclama la film mi-am schimbat părerea despre „Divergent„. Puţin, nu mult, ci doar cât să mă facă curioasă. Trailerul de la film mi-a atras atenţia ca şi cum m-ar fi tras de mânecă şi mi-ar fi spus să citesc cartea pentru că nu voi regreta. Şi aşa a fost 🙂

Poate alţii în locul meu ar fi preferat să vadă filmul întâi. Eu am făcut exact pe dos, adică primul gând nu a fost să văd filmul ci să citesc cartea. Aşa că nu am mai stat pe gânduri şi cu prima ocazie când am prins  am cumparat-o. M-am apucat de citit cu curiozitate primul roman distopic din viaţa mea. Şi am rămas impresionată de subiectul carţii şi de felul în care e scrisă.

Sinceră să fiu nu mă aşteptam să mă „prindă” atât de mult cartea. Am început să o citesc în stilul meu tărăgănat, de câteva pagini pe zi, datorat lipsei de timp şi am ajuns ca la final să nu mai pot efectiv lăsa cartea din mână până când nu ajung la ultima pagină. Şi să îmi doresc cu ardoare să citesc şi celelalte volume ale trilogiei. 🙂

Ce e aşa deosebit cu cartea asta, poate o să vă întrebaţi? În primul rând mi-a plăcut felul în care e scrisă. Veronica Roth ştie să scrie în aşa fel încât să te ţină cu sufletul la gură, să îţi doreşti să dai pagina ca să afli ce se mai întâmplă mai departe. A creat o lume pe care o descrie atât de bine încât ajungi să simţi că parcă faci şi tu parte din povestire. Asta în cazul în care îţi plac cărţile din genul SF.

Dar să vă spun câteva cuvinte despre subiectul cărţii, nu? „Divergent„, aşa cum spuneam este primul volum al trilogiei cu acelaşi nume, celelalte două volume fiind intitulate „Insurgent„, care este tradus şi la noi şi „Allegiant” care încă nu a văzut lumina tiparului în română dar la care găsiţi recenziile aici pe blog.

„Divergent” descrie o lume distopică, adică o lume departe de a fi perfectă, aşa cum e cea utopică. O societate distopică este una în care forma de guvernare este autoritară sau totalitară ori în care există o formă de opresiune sau control social. „Fahrenheit 451”, „Blade Runner” sau „Jocurile Foamei” sunt doar câteva exemple de romane care descriu o lume distopică.

Lumea distopică a viitorului descrisă de Veronica Roth este una în care, pentru a-şi reveni dupa mulţi de ani de razboaie şi suferinţă, pentru a se salva şi a stabili în sfârşit pacea, omenirea îşi creează o lume covenţională împărţită în cinci facţiuni în funcţie de trăsăturile de caracter dominante ale indivizilor.

Cu alte cuvinte fiecare individ îşi ştie locul în societate şi dă ce e mai bun din el în cadrul acelei facţiuni cu care se potrivea. Lumea este condusă în mod democratic, fiecare asumându-şi rolul său în societate în funcţie de calităţile lui exprimate în cadrul facţiunii de care aparţine: Abnegatia, Candoarea, Prietenia, Erudiţia şi Neînfricarea.

Cei ce aparţin „Abnegaţiei” sunt persoane modeste şi altruiste care pun persoana celuilalt mai presus de sine, cei din „Candoare” sunt oneşti şi spun adevărul în orice situaţie, cei din „Prietenie” sunt paşnici, iubitori şi buni la suflet, cei din „Erudiţie” sunt inteligenţi şi însetaţi de cunoaştere iar cei din „Neinfricare” sunt îndrăzneţi şi curajoşi. Facţiunile respective erau organizate în funcţie de anumite valori în care membri acestora credeau şi aveau rolul lor bine definit în societate.

O dată ce ai ales şi ţi-ai părăsit familia nu mai exista drum de întoarcere. Ori te potriveai cu acea lume aleasă de tine ori trebuia să trăieşti restul vieţii în afara facţiunilor. Iar viaţa în afara facţiunilor nu era deloc una uşoară, cei fără facţiuni trăind la marginea societăţii, în condiţii mizere şi făcând munci pe care alţii le considerau înjositoare.

La vârsta de 16 ani, fiecare membru al facţiunii se considera că a devenit matur şi era supus unui examen care să-i evalueze trăsătura dominantă a caracterului şi să-i sugereze din ce facţiune ar trebui să facă parte. Apoi era lăsat să decidă dacă va rămâne cu familia lui sau va schimba facţiunea devenin loial acesteia.

Personajul principal al cărţii este Beatrice Prior, o tânără de doar 16 ani care la testul de înaintea alegerii facţiunii are un alt fel de rezultat, neconcludent dar care însă o face să descopere că este de fapt… divergentă. Ce înseamnă a fi divergent? Mi-aş fi dorit să ştiu de la începutul cărţi însă, Veronica Roth nu ne spune asta clar şi ne lasă să înţelegem ce înseamnă a fi divergent pe masură ce acţiunea se desfăşoară şi creşte în intensitate. Şi cum mi-a plăcut mult acest lucru nu o să vă dezvalui nici eu acum ce înseamnă a fi divergent ci o să vă las pe voi să descoperiţi acest lucru pe parcusul lecturii cărţii.

„Divergent” este un thriller science ficţion antrenant dar şi o frumoasă poveste de dragoste dintre doi adolescenţi deveniti maturi prea devreme şi pe a căror umeri cade răspunderea salvării lumii. „Divergent” este o carte care te face să reflectezi la întrebarea „eu cât de bine mă cunosc?”, cărei lumi „i-aş aparţine” şi care te face să te întrebi dacă am putea trăi într-adevăr într-o lume de genul acesta, împărţită în funcţie de valorile în care credem. „Divergent” este o carte care ne vorbeşte despre setea de putere care nu dispare nici chiar într-o lume care se vrea perfectă dar şi despre manipulare şi dorinţa de a-i controla pe ceilalţi, trăsături specifice speciei umane.

Aş mai avea multe de povestit despre primul volum al trilogiei „Divergent” dar o să mă opresc aici deocamdată şi o să vă las pe voi să descoperiţi restul. Un sfat însa vă dau: citiţi cartea înainte de a vedea filmul. Nu se compară! Ca de obicei cartea este mult mai bună decât ecranizarea ei.

Nota: Cartea a apărut la editura Leda, are 448 de pagini şi o puteţi găsi  în marile librării online.

Lectură plăcută să aveţi!