La tara sau la oras?

Poţi să locuieşti la ţară având condiţii ca la oraş? O întrebare pe care şi-o pun mulţi dintre cei care ar dori să lase aglomeraţia şi zgomotul oraşului pentru a se retrage într-o oază de linişte…

Răspunsul este unul pozitiv. Da, poţi să locuieşti la ţară având condiţii mult mai bune decât la oraş! Fără nici un fel de exagerare. Poţi să ai o casă cu absolut tot confortul, la preţuri de cost mult mai mici, că doar terenul este mult mai ieftin la ţară, în cazul în care nu-l ai deja şi doreşti să-l cumperi. Apoi poţi să ai pe lângă casă o mulţime de acareturi bune pentru alte activităţi. Poţi să ai o grădină cu de toate, ceva pomi şi nişte viţă de vie.

Îmi amintesc de o vizită făcută la un văr al meu, care de altfel a locuit la ţară toată viaţa. Ştiam că are casa bine pusă la punct, dar de când nu-l mai vizitasem, se mai schimbaseră multe. Casa este foarte încăpătoare, are centrală termică pe lemne şi apă curentă asigurată de un sistem hidrofor cu pompă submersibilă.

Dar ceea ce m-a surprins în vara aceea secetoasă era grădina de un verde ireal. Pe dealuri totul era uscat, căci seceta a ucis orice boare de vânt, vorba lui Nicolae Labiş. Grădinile câtorva gospodari din zonă şi a vărului meu printre ele erau de un verde care contrasta flagrant cu galbenul şi cenuşiul uscat al locurilor. Am înţeles atunci de la el că trăim totuşi în secolul XXI şi avem la dispoziţie atâta tehnică ce ne poate uşura viaţa, numai să dorim să o folosim.

Pe valea respectivă, un mic pârâiaş îşi croia loc prin grădinile oamenilor şi avea în jur o zonă mlăştinoasă care nu era bună de nimic. Doar ca să producă ţânţari. Oamenii harnici au amenajat micul curs de apă, şi-au făcut fiecare câte un mic iaz în grădină şi au asanat şi mlaştina. Micile iazuri aveau fiecare nu mai mult de câteva zeci de metri pătraţi, dar asigurau suficientă apă pentru irigarea grădinilor. Fiecare gospodar avea un sistem propriu de irigaţii, pe baza tot a unei pompe submersibile de inox, a câtorva zeci de metri de ţeavă şi a câtorva furtunuri.

Când am întrebat de costuri, vărul mi-a zis că îşi acoperă întreaga investiţie numai cu ceapa verde şi roşiile recoltate într-o vară. Nici măcar nu mergea cu legumele la piaţă pentru că era un alt mic întreprinzător care aduna totul şi ducea marfa la un distribuitor. Iar pentru consumul propriu al familiei le rămânea mai mult decât aveau nevoie, cu tot ce mai dădeau în dar pe la rude, prieteni şi cunoscuţi.

Pe lângă legume, în grădini se mai găseau mici culturi de căpşuni, nişte arbuşti de coacăz, pe ici pe colo ceva rugi de zmeur şi mur şi câţiva afini. Pentru consumul propriu fiecare familie obişnuită avea şi câte doi stupi de albine. Numai doi apicultori veritabili aveau stupine cuprinzând zeci de stupi.

Asta a fost cu grădina, dar ce să vă mai spun despre viţa de vie şi despre mica livadă… Mai bine altădată, că îmi lasă gura apă numai când mă gândesc 🙂

Ce ziceţi, vouă v-ar plăcea să locuiţi la ţară? Sau preferaţi viaţa la oraş?