Este ştiut faptul că un animal de companie este bine venit în viaţa oricăruia dintre noi dar mai ales în cea a unui copil. Ele au o influenţă benefică asupra educaţiei şi dezvoltării psihice şi emoţionale a copiilor. Cu ajutorul acestora copiii pot deveni mai sociabili, învăţa de la ele ce înseamnă prietenia şi afecţiunea şi devin mai responsabili prin asumarea consecinţelor faptelor lor.
Un animal de companie în viaţa copilului tau îl poate ajuta să-şi dezvolte stima de sine care este un aspect important în dezvoltarea socio-emoţională a acestuia. El ajută şi la dezvoltarea empatiei copilului adică a abilităţii acestuia de a înţelege ce simt ceilalţi din jurul lui. Comunicarea copilului cu animalul se realizează non verbal şi ajută astfel la dezvoltarea inteligenţei emotionale a acestuia.
Un studiu făcut anul trecut de către un grup de cercetători de la Spitalul Kuopio din Finlanda a arătat chiar faptul că sistemul imunitar al copiilor care se joacă o parte din zi afară cu un câine sau o pisică este mai puternic decât a celorlalţi.
Cercetarea a fost realizată cu ajutorul părinţilor unui eşantion de 397 de copii din Finlanda care au ţinut jurnale săptămânale în care au notat starea de sănătate a acestora în primul an de viaţă, mai exact de la 9 la 52 de săptămâni.
Studiul a arătat faptul că cei mici, dacă au crescut în familii care aveau în casă o pisică sau un câine au făcut mai puţine boli ale sistemului respiratoriu precum tusea, respiraţia şuierătoare, febra, rinita, decât ceilalţi copii.
Dacă nu vă place ideea de a avea în casă un câine sau o pisica trebuie să ştiţi că nu doar acestea sunt considerate animale de companie. Tot în această categorie sunt incluse şi: peştii, broscuţele, porcuşorii de guinea, chinchilla, iepuraşii, hamsterii, papagalii, porumbeii, etc. Poate nu o să vă vină să credeţi dar chiar şi calul sau porcul vietnamez sunt considerate animale de companie.
Lista e lungă şi alegerea unui animal de compane depinde de noi, de posibilităţile, de dorinţele noastre şi de preferinţele copilulul. Un băieţel va prefera un câine iar o fetiţă va fi mai încântată, poate, de o pisică.
Peştişorii de acvariu sunt animale de companie tăcute pe când papagalii sunt gălăgioşi. Iar hamsterul, inteligent şi inofensiv este alegerea ideală pentru o familie care încă nu este pregătită să aiă un caine sau o pisică în casă sau ai cărei membri sunt plecaţi toată ziua de acasă, acest mic rozator neavând nevoie de prea multă îngrijire.
Este drept că îngrijirea unui animal de companie poate să fie uneori foarte scumpă şi poate mulţi părinţi nu îşi permit o cheltuială în plus. De exemplu, un peştisor sau o broscuţă au nevoie de un acvariu special iar păsările sau hamsterii de cuşti în care să îşi petreacă timpul. Însă şi îngrijirea pisicilor sau a câinilor poate constitui o cheltuială destul de mare. O zgardă mai ochioasă, o mâncare specială, o coafură mai îndrăzneaţă (da, şi căţeii merg la coafor), o jucărie modernă şi chiar îmbracaminte pentru câini sau pisici, pot reprezenta o cheltuială în plus în bugetul familiei deşi uneori nu este chiar atât de necesară.
Una peste alta însă, prezenţa unui animal de companie în viaţa unui copil, dar şi a unui adult, este bine venită şi ar fi păcat să nu beneficiem de prietenia şi darurile pe care micile necuvântătoare ni le pot face zilnic. 🙂
Voi aveţi un animal de companie?
Si totusi fiecare dintre animalele de companie transmit paraziti, bacterii, virusuri, iar cele cu par pot provoca alergii severe. Sunt de acord cu faptul ca locul unui animal este afara, intr-o curte si nu agreez deloc clipurile acelea asa-zis haioase in care pisica doarme pe bebelus sau cainele il linge pe fata. Mi se pare cel putin inconstienta, ca sa nu zic prostie. Eu stau in apartament si m-am limitat la un peste. Cat despre influenta asupra copilului, da, sunt de acord ca ii dezvolta responsabilitatea si dragostea fata de animale.
Nici mie nu imi place sa am un caine sau o pisica in casa si nici filmuletele de care zici, chiar daca am pus poza asta 🙂
Dar asa cum spuneam, fiecare dupa posibilitati si dorinte.Nu sunt posibilitati pt un caine, atunci luam un hamster 😉
Eu am avut un caine pe care iarna il tineam in casa, dar niciodata si subliniez niciodata , nu mi-a creat probleme…din pacate la calcat o masina si de atunci am zis ca nu mai vreau alt animal de companie…ma atasasem f. mult de el.
Adevarul e ca te atasezi foarte mult de un animal de companie. Eu am avut o broscuta mica care la un moment dat a murit. I se inmuiase carapacea. Si chiar daca era o broscuta, moartea ei m-a facut sa plang 🙁
eu am ramas şocată când am văzut în familiile englezilor copii crescuţi efectiv cu câinele în casă. nu vorbim de câini de companie ci din aceia mari, cat nişte ponei :)). dar ce m-a şocat mai tare a fost modul în care copiii mâncau şi dădeau şi câinelui băgându-i mâna în gură, appoi iar în gura lor şi tot aşa. între timp mi-am mai schimbat părerea dar la timpul acela pentru mine a fost de neconceput.
Mda, cred ca noi am devenit obsedati de curatenie in loc sa ne gandim cum sa intarim sistemul imunitar 😉
Eu am o fetita de 3 ani si avem in casa o pisica , papagali si o catelusa . Despre parazitii animalelor , pot spune ca nu sunt un pericol daca animalul este deparazitat la trei luni si nu ia contact afara cu animale straine care nu sunt deparazitate. Sunt copii prost ingrijiti in parc , care nu se spala prea des pe maini , nu spala fructele , au carii la patru ani, aceia sunt mai plini de paraziti decat animalele. Noi frecventam des parcurile si mereu vad astfel de copii pt care imi dau lacrimile.E important si vaccinul anual, dar cel de calitate pt toate bolile. Parul nu este o problema pt ca acum avem aspiratoare, eu aspir la doua zile si perii patrupedele in fiecare zi. Pt naparlirea excesiva e importanta hrana de calitate, eu le dau royal canin si mai mananca si din hrana noastra si nu am probleme. Am educat si animalele, nu intra in dormitorul fetitei, pisica isi face nevoile pe wc, asa ca nu am litiera in casa, catelusa afara, iar papagalii au colivia intr-un hol sa nu ajunga praful de pene nici la dormitoare, nici la camera de zi. Fetita nu a avut probleme de sanatate, are o imunitate foarte buna, in comparatie cu copiii cunostintelor. Am avut probleme doar in toamna cand a inceput gradinita, acomodarea cu colectivul, dar a trecut repede. Cand era fetita mica, pt a o invata sa imparta , ii dadeam sa manance si ii mai dadeam cate o lingurita si pisicii si asa mancau supa pasata impreuna. Era si mai placut pt fetita si papa tot. Am cunostite ai caror copii nu mananca ciorbe, le-au refuzat mici si parintii le-au oferit altceva. Asa am reusit sa nu se intample in parc sa ii ceara un copil din gustarea ei si sa il refuze. Nu a facut niciodata scene de egoism, nici cand un copil i- a rupt jucaria ei. Atunci cand am ramas insarcinata aveam deja pisica si papagalii si am fost speriata. Nu as putea sa renunt la animalele mele , le iubesc mult si asa toata durata sarcinii m-am documentat, am luat notite si am ajuns la aceste concluzii. Nu spun ca e cel mai bine asa , dar e parerea mea.
E foarte frumos si interesant cum te-ai organizat. Multumesc pentru comentariu pentru ca avem ce invata din spusele tale 🙂
noi avem o broasca testoasa pe nume Sam :-))) nu se aplica nimic din ce ai zis mai sus , crede-ma ! atata doar ca ma enerveaza pe mine ori de cate ori trebuie sa-i spal cadita ..si nu stiu cum..dar nu reuseste deloc sa ma responsabilizeze 😉 In orice caz , vara asta o invat pe fiica mea o lectie importanta in viata – Eliberarea lui Sam in mediul natural ! :-)) Mai glumesc si eu ..ai dreptate , e tare frumos sa ai un animalut pe langa casa , dar sa stai la casa , cu curte , aer liber , iarba verde ..in casa , ptr mine personal e mai dificil ..
Ei… eu am scris parerea altora 😉
Insa cred ca un animal de companie influenteaza in bine un copil 🙂
Am inceput cu un hamster. Apoi a urmat altul. Apoi doi simultan. A venit si al treilea. Si au venit si puii, acum 3 saptamani. Acum am 12. Astept cu nerabdare sa revin la 3, desi sunt negocieri crunte pentru 5 cel putin.
Ce voiam sa spun e ca, dincolo de experienta unui pet, cea de a avea pui de la animalutul tau le depaseste pe toate. Au putut vedea in direct miracolul vietii, ii vad crescand, maturizandu-se… E drept ca cei noua pui sunt dementiali, dar parca odata cu ei se schimba si copiii mei. Nu imi pare rau de efortul depus. N-am avut animal de casa cand era mica, dar aveam la bunica de toate. Acum compensez.