Articolul meu de suflet

Am primit zilele trecute o provocare (a se citi o leapşă) de la Toni. Nu am onorat-o pe loc pentru că mi-a dat de gândit. Încă mă mai gândesc ce să scriu dar daca nu ma mobilizez să şi fac asta, nu nici nu mă voi putea hotărâ ce să aleg. Deşi e simplă, provocarea asta îmi dă bătăi de cap, iar când eu ezit, pai… greu mă hotărasc.

Provocarea presupune să răspunzi la o singură şi aparent simplă întrebare: care este articolul tău de suflet? Simplu, nu? Adică ce mare filozofie poate să fie, alegi un articol, îi scrii titlul şi gata postarea 🙂 Ei…dar să vă văd pe voi cum aţi putea alege din 348 de postări făcute pe Lecturi de mamică, vreo două sute şi ceva de pe Claudette Bazar şi alte aproape 150 de pe Lecturi şi Arome. Da, păi am trei bloguri iar în provocare nu scrie nicăieri că trebuie să alegi doar din articolele de pe un singur blog, nu? 😉

Asa că, vă daţi seama cât de încurcată sunt, nu? Postările astea, bune, rele, cum or fi ele, citite sau nu, apreciate sau înjurate sunt ca şi copii mei. Eu chiar şi atunci cand scriu un advertorial (da, scriu, recunosc şi nu îmi e ruşine) pun suflet, mă implic şi încerc să îl fac … articol de suflet. Nu zic că îmi şi reuşeste de fiecare dată dar îmi dau silinţa. 🙂

Nu zic nici că sunt eu singura care are atâtea articole publicate. Nu, nu sunt. Însă, aşa puţine cum sunt ele, reprezintă munca mea de doi ani de zile. Şi uite, că m-am hotărât pe loc, ce articol sa îl declar de suflet. Pai… primul, cel la care am lucrat cu înfrigurarea şi emoţia nepriceputului în ale scrisului, acum doi ani când m-am hotărât să mă fac blogeriţă. Habar nu aveam eu pe atunci cu ce se mănâncă bloggingul asta, ce trebuie să faci, cum trebuie să scrii, cum să ajungă lumea la tine pe blog şi să îţi zică măcar „bună ziua”. Şi uite-mă acum că scriu degajat chiar şi mai multe articole pe zi.

A, nu v-am zis că pe vremuri :), la începuturile erei bloggingului personal îmi lua o săptămână să scriu un articol. Nu va speriaţi, nu scriam cu viteza melcului pentru că nu ştiam a scrie ci pentru că trebuia să mă documentez mult până să pun cap la cap toate informaţile. Da, articolele de acum doi ani erau, şi sunt şi acum articole, pline de informaţii utile (sper) şi care îmi sunt foarte dragi. În timp am renunţat la acest gen de articole pentru că am înţeles că ce e prea mult strică 🙂 aşa că am început să fiu mai scurtă în prezentarea informaţiilor ca să nu plictisesc pe cel ce intră pe blog.

V-am spus eu, zic că nu ştiu ce să scriu şi când mă aşez în faţa ecranului nu mă mai opresc. Deja am scris cam 500 de cuvinte, deci în curând risc să plictisesc cu vorbăria mea. Da, mă uit mereu, jos în bară, să văd dacă nu depăşesc limita de bun simţ – impusă mie însămi- în ce priveşte lungimea articolului.

Aşa că, să revin la subiectul lepşei de astăzi şi să întăresc faptul că, deşi iniţial pornisem de la ideea că nu voi alege un singur articol, îl voi nominaliza totuşi pe primul publicat pe blog, într-o frumoasă zi de dumincă, 20 mai, a anului de graţie 2012: „Un copil îţi schimbă viaţa„.

Tot ce s-a întâmplat dupa scrierea şi publicarea acestui articol mi-a schimbat şi mai mult viaţa. Şi schimbarea continua…

Acum, la final, ar trebui să fac şi niste nominalizari pentru a da leapşa mai departe: Vienela, Iuliana, Dana, Alina, voi ce alegeţi, ştiut find că aveţi mai mult de un singur blog pe care scrieţi?

Las însă deschisă invitaţia tuturor celor care vor să scrie despre asta, cu rugamintea ca să îmi dea şi mie un semn de viaţă dacă scriu. Sunt curioasă ce şi cum vă hotărâţi voi să scrieţi despre articolul vostru de suflet 😉

Weekend placut să aveţi! Şi ganduri bune 🙂