Allegiant (Experiment)- Veronica Roth (recenzie)

Dacă nu mi-aş fi propus, dacă nu aş fi „promis” să public şi recenzia la „Allegiant„, partea a 3-a şi ultima a seriei „Divergent„, tradusa la noi sub titlul „Experiment” acum nu aş fi fost în faţa tastaturii încercând să scriu câteva rânduri.

Şi nu pentru că nu mi-ar fi plăcut să vorbesc despre carte sau pentru că nu mi-ar fi plăcut cartea, ci pentru că îmi e foarte greu, mai greu decât la celelalte două volume ale trilogiei să fac recenzia fără să divulg ceva din desfăşurarea şi/sau deznodământul ei.

Dacă la primele două volume mai poţi trage cu ochiul la ce se va întâmpla în carte (deşi nu aş recomanda asta nimănui) în ce priveşte ultimul volum al seriei, în momentul în care citeşti despre ce se întâmplă la final, chiar că dispare orice farmec.

„Allegiant” este, spre deosebire de celalte două volume ale trilogiei, controversat. Unora nu le-a plăcut, alţii au înteles mai bine şi îl lauda. Aşa că, indiferent ce recenzie vei citi (din curiozitate) încearcă să o citeşti tu însuţi, să o treci prin filtrul emoţiilor şi gândurilor tale. Cred că aşa ar trebui perceput „Allegiant”, la nivel personal pentru că, te asigur că, deşi comune la un anumit punct, recenziile, părerile şi felul în care e perceput diferă de la individ la individ. La urma urmei suntem unici, fiecare cu trăirile şi emoţiile noastre şi e normal să fie aşa.

Şi cred că de fapt nici nu mai contează firul naraţiunii, desfăşurarea evenimentelor, ci doar modul în care o percepi. Dacă primele două volume erau, din punct de vedere al dinamicii acţiunii mai alerte, cel puţin al doilea („Insurgent„) cu un ritm ameţitor, acum, în „Allegiant„, Veronica Roth schimbă total stilul. Şi porneşte chiar de la felul în care nareaza.

Acum cartea este împărţită în mici capitole, fiecare fiind povestite din perspectiva fie a lui Tris fie ale lui Tobias. Motivul? Veţi înţelege la final de ce autoarea a trebuit să facă acest lucru. La început poate o să vă pară ciudat să citiţi cum sunt privite lucrurile şi din perspectiva lui Tobias, să vedeţi şi cum gândeşte el, să înţelegeţi stările şi emoţiile lui pentru că în primele două volume totul era privit din perspectiva lui Tris. Însă, după ce vă veţi obişnui cu asta veţi constata că „Allegiant” este fermecătoare scrisă aşa.

„Allegiant” vorbeşte despre felul nostru de a fi, despre imperfecţiunea noastră… perfectă. Dacă îi iei omului din teama, din necinste sau din scăzuta lui capacitate intelectuală, îi vei lua în acelaşi timp şi din compasiune. Ia-i omului din agresiune şi îi vei lua din motivaţie. Ia-i omului din egoism şi îi vei lua şi din instinctul de conservare, ne spune Veronica Roth în carte.

„Allegiant” ne vorbeşte despre o lume care se dorea perfectă fără să ştie că de fapt perfecţiunea constă tocmai în imperfecţiunea naturii umane. Căutăm perfecţiunea când de fapt ea există în noi înşine iar singurul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne acceptam aşa cum suntem, cu bune, cu rele. Să nu înţelegeţi de aici că ar trebui să nu luptam cu noi înşine pentru a deveni „mai buni”. Trebuie să o facem, pentru a evolua ca spirit, dar fără a condamna părţile rele din noi.

„Allegiant” ne vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat a te sacrifica pentru ca doar sacrificiul din dragoste este cel adevărat. Dragostea pentru cel de lângă tine, şi nu altceva, este adevarata valoare a sacrificiului.

Deşi este considerată o carte pentru tineri (young adult), şi tocmai din acest motiv iniţial am trecut-o cu vederea, trilogia „Divergent” este de fapt o carte care poate fi recomandată tuturor, indiferent de vârstă. Ideal ar fi ca cele trei volume să fie citite unul dupa altul ca şi cum ar fi de fapt aceeaşi carte pentru că aşa vei putea privi întregul şi vei percepe altfel lucrurile.

Cred că cel mai bine ar fi să mă opresc aici cu recenzia. Poate ca e cea mai slaba recenzie a mea. O recenzie în care mare lucru nu am spus, dar ce poate fi de spus? Despre „Allegiant” nu se povesteşte. „Allegiant” doar se citeşte. Citiţi-o fără a lua în considerare celelate păreri pe care le veţi găsi pe net.

Cartea încă nu a fost publicată la noi, deci nu vă voi putea recomanda de unde să o cumpăraţi. Eu am citit-o în format electronic şi în limba engleză. O găsiţi pe net dacă vreţi să o citiţi aşa. Dacă nu vă descurcaţi v-o pot trimite eu pe mail. Dacă vreţi să cititi şi recenziile la celelate două volume ale trilogiei le puteţi găsi aici pe blog: „Divergent„ şi „Insurgent„.

Şi încă ceva… e posibil ca atunci când ajungeţi la finalul cărţii, emoţiile să vă copleşească şi să aveţi nevoie de câteva batiste de hârtie lângă voi. 😉

UPDATE 2015: „Allegiant”, cel de al treile volum al seriei „Divergent” a fost publicat si la noi, la editura Leda, sub numele de „Experiment” si , la preturi de multe ori, reduse.

Lectura placuta sa aveti!