În lunea de după Rusalii credincioşii ortodocşi sărbătoresc Sfânta Treime, o mare sărbătoare închinată lui Dumnezeu, adică Tatălui (Creatorul), Fiului (Mântuitorul) şi Sfântului Duh (Sfinţitorul). Fiind legată de Rusalii (Pogorarea Sfantului Duh) şi implicit de Sfintele Paşti, este o sărbătoare cu dată variabilă.
Pentru explicarea dogmei Sfintei Treimi ar trebui să cerem ajutorul unui preot sau al unui învăţat în ale teologiei. Putem citi şi noi o mulţime de informaţii, dar nu ştiu dacă, neavând studii în domeniu, le-am putea înţelege corect. Dar ceea ce ar trebui să ştim este că Dumnezeu, deşi se manifestă în timpul istoric, există dincolo de timp, peste timp şi dinaintea timpului. Savanţii de la Einstein încoace au descoperit că timpul este strâns legat de materie şi nu poate exista fără aceasta. Numai Dumnezeu este mai presus de timp.
Noi, creştinii ortodocşi, ne exprimăm credinţa prin Crezul Niceo-Constantinopolitan, care practic este alcătuit pe trei părţi care afirmă existenţa Sfintei Treimi:
Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoțiitorul…
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii…
Și întru unul Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul…
Mai există şi a patra parte, care ne vorbeşte despre Biserica noastră, sfântă şi apostolească, adică alcătuită pe începutul reprezentat de apostoli.
În România această mare sărbătoare este zi liberă legală, în care toţi credincioşii ar trebui să se oprească o vreme din cele ale vieţii şi să privească spre interiorul lor, spre inimă, spre dragoste, spre Dumnezeu…
Lasă un răspuns