Exclusiv: Interviu cu Lisa See (Interview with Lisa See)

Despre cărţile scrise de Lisa See precum şi despre felul ei de a scrie care m-a fascinat şi m-a determinat să o declar autoarea mea preferată, am mai scris aici, pe blog. I-am citit pe nerăsuflate cărţile care mi-au căzut în mână: „Fetele din Shanghai„, „Visul lui Joy„ şi „Dragostea florii de bujor„, carti apărute şi în limba română.

Celebra scriitoare americană, Lisa See, provenită dintr-o familie cu rădăcini şi în China, a avut amabilitatea să-mi acorde un interviu, via e-mail, pentru voi, cititorii blogului. Am ales să public interviul atât în română (la traducere şi adaptare m-a ajutat şi soţul meu, caruia îi mulţumesc pentru ajutor) cât şi în varianta originală, în engleză. De aceea articolul poate părea un pic cam lung însă vă garantez că merită citit.

Îi mulţumesc pe această cale Lisei See pentru pentru amabilitatea şi promptitudinea cu care mi-a răspuns precum şi lucrurile foarte interesante pe care le-am putut astfel afla, inclusiv despre subiectul noului ei roman, lansat de curând în SUA, „China Dolls„.

 Interviu cu Lisa See (Interview with Lisa See)

Claudia: Voi începe cu o întrebare pe care probabil aţi mai auzit-o: de ce scriitoare şi nu altceva?

Lisa, I shall begin with a question you probably heard: why novelist writer and not something else?

Lisa: Mi-am dorit să fiu şi altceva de-a lungul anilor – designer vestimentar, arhitect peisagist. De fapt am şi avut un job pentru un creator de modă pe când tocmai terminasem liceul, şi îmi place să-mi amenajez grădina pe care o am. Este una dintre marile mele pasiuni. Dar când analizezi lucrurile în profunzime, cred că sunt scriitoare pentru că şi mama mea este scriitoare, la fel ca bunica din partea tatii. Avem o lungă tradiţie de scriitori în familie. Cred că ar fi fost ciudat dacă nu aş fi devenit scriitoare.(Bine că nu au fost instalatori!)

I’ve wanted to be other things over the years – a costume designer, a landscape architect.  I actually had a job working for a costume designer when I was just out of high school, and I love my garden to this day. It’s one of my big passions.  But when you get to the core of it, I guess I’m a writer because my mom is a writer and my mother’s father was a writer.  I’ve had a lifelong apprenticeship in a writing family.  It would have been strange if I hadn’t become a writer.  (It’s a good thing they weren’t plumbers!)

Claudia: Care sunt scriitorii dumneavoastră preferaţi­?

Who are your favorite writers?

Lisa: Mama mea, Carolyn See, care este un romancier şi un critic literar minunat; Walace Stegner, care a scris Angle of Repose (roman scris în 1971, premiul Pullizer în 1972, n.n.) şi Bob Dylan. Nu este un scriitor de romane, dar ştie să spună o poveste frumoasă în doar câteva minute. (Da, ştiu că vocea lui nu mai sună atât de bine acum, dar tot se pricepe să învârtă cuvintele.)

My mom, Carolyn See, who is a wonderful novelist and book critic; Wallace Stegner, who wrote Angle of Repose; and Bob Dylan. He isn’t a novel writer, but he knows how to tell a wonderful story in just a few minutes.  (Yes, I know his voice is terrible now, but he still does have a way with words.)

Claudia: Ce citiţi acum şi ce ne recomandaţi să citim, desigur exceptând cărţile dumneavoastră?

What are you reading now, and what do you suggest us to read, of course excepting your books? 

Lisa: Citesc trei cărţi chiar acum. „Strange Tales from a Chinese Studio” de Pu Songling (celebru scriitor chinez, 1640-1715 n.n.), „The Selfish Gene” („Gena egoistă”, lucrare tradusă şi în limba romană n.n.) de Richard Dawkins şi „The Classic of Tea” de Lu Yu. Aceste trei cărţi aparent fără legătură între ele sunt de fapt legate de cercetarea pe care o fac pentru următoarea mea carte. Nu ştiu dacă alţi oameni ar avea plăcerea să le citească pe toate trei.

În ceea ce priveşte recomandările, ei bine nu prea ştiu. Am atât de multe cărţi preferate în categorii atât de diverse,şi nu sunt toate actuale. Dintre cele clasice aş lua „Ana Karenina” (Lev Tolstoi n.n.). Dintre mister/thriller „Smilla’s Sense of Snow” (1992, Peter Hoeg n.n.), „Gorky Park” (1981, Martin Cruz Smith n.n.) şi o carte cu adevărat veche, „The Maltese Falcon” (1930, Dashiell Hammett – „Şoimul maltez” – tradus şi în limba română). Dintre ficţiunile contemporane mi-ar plăcea „Room” (2010, Emma Donoghue n.n.), „Astrid and Veronika” (2007, Linda Olsson n.n.), şi „The Orphan Master’s Son” (2012, Adam Johnson n.n.).

I’m actually reading three books right now.  Strange Tales from a Chinese Studio by Pu Songling, The Selfish Gene by Richard Dawkins, and The Classic of Tea by Lu Yu.  All three of these seemingly unrelated books are actually connected to research I’m doing for my next book.  I don’t know if other people would enjoy reading them though.

As for what others should read, oh, I don’t know.  I have so many favorites in so many different categories, and many of them aren’t all that current.  For a classic, I’d pick Anna Karenina.  For mystery/thrillers, I’d pick Smilla’s Sense of Snow, Gorky Park, and a really old book called The Maltese Falcon.  For more contemporary fiction, I’ve liked Room, Astrid and Veronika, and The Orphan Master’s Son.

Claudia: Ce hobby-uri aveţi, în afară de scris?

What hobbies do you have, apart from writing?

Lisa: Îmi plac grădinăritul, tenisul, drumeţiile şi să văd filme.

I love to garden, play tennis, hike, and see movies.

Claudia: Cum sau de unde luaţi ideile pentru subiectele cărţilor dumneavoastră? Ce vă inspiră?

How or where do you get the ideas for the subjects of your books? What inspires you?

Lisa: Tot felul de lucruri mă inspiră. Adesea, totuşi, mă împiedic de câte ceva care mă face să gândesc. Aşa s-a întâmplat cu „Snow Flower and the Secret Fan”. Făcusem recenzia unei cărţi pentru Los Angeles Times, despre istoria legării picioarelor la fetiţele chinezoaice. În acea carte era o menţiune pe trei-patru pagini despre un sistem secret de scriere inventat de femeile chinezoaice, utilizat şi ţinut în secret timp de o mie de ani. Am fost pur şi simplu obsedată. Apoi a trebuit să mă gândesc la idee foarte mult timp – uneori şi timp de opt ani – înainte să mă decid că aceasta este povestea pe care o voi scrie.

All kinds of things inspire me.  Often, though, I just stumble upon something and it gets me thinking.  That happened with Snow Flower and the Secret Fan.  I had reviewed a book on the history of footbinding for the Los Angeles Times. In that book there was a three or four page mention of the secret writing system that women in China had invented, used, and kept a secret for a thousand years. I became totally obcessed.  Then I have to think about the idea for many years – sometimes as long as eight years – before I decide that this is the story I’m going to write.

Claudia: Aţi vrea să aveţi un film făcut după una dintre cărţile dumneavoastră? Pe care aţi alege-o?

Would you like to have a movie made based on one of your books? Which would you chose?

Lisa: Un film a fost făcut după una dintre cărţile mele. A fost „Snow Flower and the Secret Fan”. Din păcate nu a fost un film prea bun, aşa că nu a fost prea difuzat. Dar asta nu înseamnă că nu mi-aş dori un alt film făcut după una dintre cărţile mele. Nădăjduiesc că  On Gold Mountain va fi ecranizat pentru televiziune într-o serie scurtă sau o mini-serie de zece episoade. Toţi mi-au spus că China Dolls trebuie neapărat să fie ecranizat. Aş fi foarte încântată dacă China Dolls se va vedea pe marile ecrane. Ar fi perfect!

A movie was made of one of my books.  It was „Snow Flower and the Secret Fan”.  It wasn’t a very good movie, unfortunately, so it wasn’t seen many places.  But that doesn’t mean I wouldn’t want another film to be made out of one of my books.  I’ve always hoped that On Gold Mountain could be developed for television – as a short series or a ten-episode mini-series.  And everyone tells me that China Dolls really needs to be made into a film.  It would be so much fun to see China Dolls on the big screen.  It would be perfect!

Claudia: Cum v-a venit idea pentru „China Dolls„? Se bazează pe întâmplări reale sau este pură ficţiune? Cum v-aţi creat personajele?

How did you get the idea for „China Dolls”? Is it based on a real story or is it just fiction? How do you create your characters?

Lisa: Am pornit de la idea că vreau să scriu despre trei prieteni. Acest triunghi este aşa de complicat –pentru bărbaţi şi femei! Recent am aflat că până şi NASA a studiat fenomenul şi au aflat că ar trebui întotdeauna să trimită doi şi nu trei astronauţi în spaţiu, deoarece altfel se petrece scenariul doi-împotriva-unu.

Dar de asemenea mă gândisem să scriu despre viaţa de scenă din cluburile de noapte Chinezo-Americane din anii 1930 şi 1940. Am avut fani care mi-au trimis fotografii ale mamelor, mătuşilor, taţilor şi unchilor care au jucat pe atunci. Erau atât de multe întâmplări de povestit. De asemenea am simţit că dacă nu fac asta acum, se poate că nu voi mai avea şansa să intervievez unii dintre primii care au jucat acolo. Le-am intervievat pe Dorothy Toy şi pe Mary Ong când aveau 93 de ani; le-am intervievat pe Mai Tai Sing şi pe Trudi Long pe când aveau 88 de ani. Din fericire toate sunt în viaţă acum, şi ar trebui să mă consider foarte norocoasă că am reuşit să le aflu poveştile şi că le-am descoperit umorul, curajul şi perseverenţa în primul rând. Aceste patru femei au reprezentat marea mea inspiraţie pentru China Dolls.

I started with the idea that I wanted to write about three friends.  That triangle is so complicated – for men and women!  I recently learned that NASA even did a study on the subject and learned that they should always send two and not three astronauts into space, because otherwise the two-against-one scenario always arises.

But I’d also been thinking about writing about the Chinese-American nightclub scene of the 1930s and 1940s for years.  I have fans who have sent me photos of their mothers, aunts, fathers, and uncles who performed.  There were so many great stories. I also felt that if I didn’t do this now, then I might not have a chance to interview some of the earliest performers.  I interviewed Dorothy Toy and Mary Ong Tom when they were 93; I interviewed Mai Tai Sing and Trudi Long when they were 88.  Happily they’re all still alive today, but I count myself very fortunate to have captured their stories and had a chance to experience their humor, courage, and persistence firsthand.  Those four women were my greatest inspiration for China Dolls.

 Claudia: Puteţi să ne spuneţi ceva despre subiectul cărţii China Dolls?

Could you tell us something about the subject of „China Dolls”?

Lisa: Era 1938 în San Francisco: o expoziţie universală se pregătea în Treasure Island, un război se întrezărea peste mări şi oraşul era plin de posibilităţi. Grace, Helen şi Ruby, trei femei tinere din medii sociale diferite, se întâlnesc din întâmplare la excusivistul şi încântătorul club de noapte Forbidden City (Oraşul Interzis, în traducere n.n.). Grace Lee, o chinezoaică (americană prin naştere), a părăsit Vestul Mijlociu cu nimic altceva decât durere în suflet, talent şi o pereche de pantofi de dans. Helen Fong trăieşte împreună cu familia sa extinsă în Chinatown, unde părinţii tradiţionalişti insistă ca ea să-şi păzească reputaţia ca pe o bijuterie de jad. Uluitoarea Ruby Tom modifică barierele convenţionalului la fiecare pas cu atitudinea provocatoare şi ambiţia ei fără limite. Fetele devin repede prietene de încredere în faţa provocărilor neaşteptate şi a norocului schimbător. Când secretele lor ascunse sunt date la iveală şi vălul invizibil de încredere se subţiază şi mai mult, ele găsesc tăria şi rezistenţa să lupte pentru visele lor. Dar după ce Japonia atacă Pearl Harbor, paranoia şi suspiciunea ameninţă să le distrugă vieţile, un act şocant de trădare schimbă totul. Cu alte cuvinte, China Dolls este o povestire despre prietenie, dans, ambiţie, faimă, trădare şi perseverenţă.

It’s 1938 in San Francisco: a world’s fair is preparing to open on Treasure Island, a war is brewing overseas, and the city is alive with possibilities. Grace, Helen, and Ruby, three young women from very different backgrounds, meet by chance at the exclusive and glamorous Forbidden City nightclub. Grace Lee, an American-born Chinese girl, has fled the Midwest with nothing but heartache, talent, and a pair of dancing shoes. Helen Fong lives with her extended family in Chinatown, where her traditional parents insist that she guard her reputation like a piece of jade. The stunning Ruby Tom challenges the boundaries of convention at every turn with her defiant attitude and no-holds-barred ambition. The girls become fast friends, relying on one another through unexpected challenges and shifting fortunes. When their dark secrets are exposed and the invisible thread of fate binds them even tighter, they find the strength and resilience to reach for their dreams. But after the Japanese attack Pearl Harbor, paranoia and suspicion threaten to destroy their lives, and a shocking act of betrayal changes everything.  In other words, China Dolls a story of friendship, dancing, ambition, stardom, betrayal, and perseverance.

Claudia: Când credeţi că acest roman va apărea şi în România?

When do you think it will appear in Romania too?

Lisa: Poate anul viitor? Întotdeauna durează ceva timp până când cărţile sunt traduse.

Maybe in the next year? It always takes a while for books to be translated.

Claudia: Ce proiecte de viitor aveţi?

What are your projects for the future?

Lisa: Lucrez acum la un nou roman care are trei subiecte adunate laolaltă, aşa cum ca în multe dintre cărţile mele. Pentru The Fox Spirit of Hummingbird Lane, am plecat din nou cu la idea despre cum ar trebui să fie relaţiile. Am scris despre surori, cele mai bune prietene, trei prieteni şi mame şi fiice. De data astă revin la tema mamă-fiică, dar cu o variaţie. Este vorba despre un copil născut în China care este dat pentru adopţie. Povestea va fi despre fată, mama ei din California şi mama ei din China. Am dorit de asemenea să scriu despre „spiritul-vulpii” de multă vreme. Acest fel de creaturi mistice – întotdeauna tinere femei – pot fi obraznice, înşelătoare dar şi de ajutor sau drăguţe. În fine, aş vrea să scriu despre ceai. Ştiaţi că aceasta este a doua cea mai populară băutură din lume, după apă?

I’m currently working on a new novel that has three subjects woven together as many of my books do.  For The Fox Spirit of Hummingbird Lane, I again began with the idea of what the main relationship should be.  I’ve written about sisters, best friends, three friends, and mothers and daughters.  This time I’m returning to the mother-daughter theme but with a twist.  There will be a baby born in China, who’s given up for adoption.  The story will be about the girl, her mother in California, and her mother in China.  I’ve also wanted to write about Chinese “fox spirits” for a long time.  These are kind of mystical creatures – always young women – who can be naughty, tricky, helpful, or nice.  Last, I want to write about tea.  Did you know that it is the second most popular drink in the world after water?

Claudia : Vă rugăm, spuneţi-ne câteva cuvinte pentru cititorii blogurilor mele şi în general pentru fanii din Romania.

Please, tell us a few words for the readers of my blog and generally for your fans from Romania.

Lisa: Primul lucru pe care aş dori să vi-l spun este MULŢUMESC pentru că îmi citiţi cărţile. Nici nu ştiţi cât de minunat este acest lucru pentru mine. Stau de obicei singură în camera mea în faţa computerului. Scriu, scriu, scriu. Cum lucrez şi mă pierd în imaginaţia mea, e greu să îmi închipui – sau chiar să cred – că există oameni în cealaltă parte a lumii care poate îmi vor citi cărţile. E absolut copleşitor. Aşa că vă mulţumesc din nou. Şi încă un lucru. Sper ca într-o bună zi editorul meu să mă aducă în România aşa încât să vă pot întâlni pe voi toţi.  

The main thing I’d like to say is THANK YOU for reading my books!!!  You can’t know how amazing that is to me.  I usually sit in a room by myself in front of my computer.  I write, write, write.  As I’m working and I’m lost in my imagination, it’s hard for me to imagine – or even believe – that there are people in other parts of the world who will eventually read my book.  It’s hugely humbling.  So again, thank you.  And one more thing.  I hope one day that my publisher will bring me to Romania so I can meet all of you.

 Mulţumesc Lisa pentru interviu şi pentru frumoasele cărţi pe care le scrii şi te aşteptăm cu drag în România!

Thank you, Lisa, for the interview and for the beautiful books you wrote and we all are waiting you to came to Romania.

foto credit: lisasee.com