Fibonacci (pe numele lui Leonardo Pisano Bigollo, figlio di Bonacci – fiul lui Bonacci) a fost un genial matematician italian care a trăit între 1170 şi 1250 (date aproximative). Este considerat de mulţi ca fiind cel mai talentat matematician occidental al Evului Mediu. Era o perioadă istorică în care matematica era dominată de arabi, inventatorii algebrei.
Italianul Fibonacci a introdus pentru prima dată în Europa sistemul de cifre aşa numite „arabe” pe care le utilizăm acum. De fapt cifrele 1, 2, 3… au fost preluate de către arabi de la indieni, dar numele aşa le-a rămas, cifre arabe. În comparaţie cu cifrele romane, cele arabe permit efectuarea calculelor de tot felul mult mai rapid. A fost de altfel şi trucul utilizat de Fibonacci pentru a câştiga un concurs al vremii, concurs în care se întreceau cei mai renumiţi matematicieni italieni.
Toţi studenţii şi profesorii de matematică îl ştiu pe Fibonacci ca fiind cel care a găsit şirul care-i poartă numele, „şirul lui Fibonacci” şi care este un şir fundamental al naturii. Pare o joacă, dar în realitate totul este foarte profund în ceea ce priveşte matematica naturii. Să pornim de la primele două cifre şi sa construim şirul după regula că un număr din el este suma celor două de dinaintea lui. Deci vom avea 0, 1 şi apoi 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 ş.a.m.d. Fibonacci a găsit şirul rezolvând o problemă referitoare la înmulţirea iepurilor. El a rezolvat problema aşa de repede încât competitorii lui din concurs şi cei din juriu au crezut că este cazul unei vrăjitorii.
Problema care a dus la găsirea şirului avea însă o limitare, aceea că se presupunea că iepurii nu mureau (plauzibil pe durata unui an), însă şirul se aplică altor procese din natură care nu au această limitare. Este cazul spiralei naturale, după care cresc cochiliile melcilor, inflorescenţele (conopida, floarea soarelui, muşeţelul etc.) şi… galaxiile.
Şi chiar dacă Fibonacci nu a găsit corelaţia cu raportul de aur, acesta poate fi obţinut din şirul său, aşa cum au arătat matematicienii epocii moderne. Iar acest raport de aur este de asemenea prezent în foarte multe procese ale naturii.
Fascinant nu? Mai ales că rădăcinile acestei cunoaşteri sunt de pe la anul 1200…, aflate de un genial matematician…
guest post by Traian
Lasă un răspuns