Itinerarii de vacanta – Voronet

Se pare ca anul ăsta vremea nu prea e bună pentru un sejur la mare. Cel puţin aşa o văd eu de aici, din zona subcarpatică, aşa că o vacanţă în zonele de munte pare a fi o soluţie mai bună. Chiar dacă afară mai plouă din când în când, sau este mai răcoare dimineaţa, o vacanţă în zona Moldovei mele dragi, ar face bine nu numai trupului ci şi spiritului, dat fiind marea densitate de mănăstiri pe care le puteţi vizita în această zonă.

Am încercat să scriu pe scurt despre fiecare dintre mânăstirile pe care le puteti vizita în zona Neamţului: Durău, Petru Vodă, Agapia, Mânăstirea Neamţului, Nechit, Bistriţa, Pângăraţi etc. Găsiţi toate articolele grupate în categoria „Itinerarii de vacanţă„.

Nu am mai apucat însă să vă scriu şi despre alte mânăstiri situate la nord de judeţul Neamţ, mai exact despre cele din judeţul Suceava, o altă zonă a ţării foarte cunoscută pentru mânăstirile celebre care se găsesc aici. Aşa că mă voi opri astăzi, în drumul meu virtual către nordul Moldovei, la celebra Mânăstire Voroneţ, spunâdu-vă, pe scurt, doar câteva cuvinte despre o minune a cărei frumuseţe e greu de descris în imagini sau cuvinte.

Mânăstirea Voroneţ se află la 36 de kilometri distanţă de municipiul Suceava şi la 4 kilometri de centrul oraşului Gura Homorului. Supranumită şi „Capela Sixtină a Estului”, Mânăstirea Voroneţ este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale marelui Domnitor Ştefan cel Mare şi a fost ridicată în doar 3 luni şi trei săptămâni, anul construirii fiind 1488. Este inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceva,  precum şi în patrimoniul mondial UNESCO.

Primul stareţ al mânăstirii a fost Daniil Sihastrul, călugăr şi duhovnic vestit născut pe pământul Moldovei. Pictura interioara datează de pe vremea lui Ştefan cel Mare, iar cea exterioară din vremea domniei lui Petru Rareş. Cea mai impresionantă frescă, după părerea mea, este cea de pe faţada de vest a mânăstirii, care reprezintă fabuloasa scenă a Judecăţii de Apoi. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, apoi de la Picioarele Mântuitorului porneşte un râu de foc în care păcătoşii îşi află chinurile. Este pictată apoi Etimasia Sfâtului Duh (în formă de porumbel), Sfânta Evanghelie şi Protopărinţii neamului românesc.

Din păcate picturile, aşa cum erau anul trecut, nu arătau prea bine şi din câte am văzut se lucrează la refacerea lor, însă asta nu ştirbeşte cu nimic din farmecul şi frumuseţea mânăstirii, care se află într-un loc de o rară frumuseţe. La intrarea în mânăstire se plăteşte o taxă, atât pentru vizitare, cât şi pentru fotografiere şi filmare, iar pe aleea de acces, chiar înainte de a intra în curtea sfântului lăcaş, se găsesc multe tarabe care vând suveniruri, fie cu mânăstirea, fie produse aparţinând tradiţiei populare din zonă (ii, feţe de masă cusute nanual, oale şi farfurii de lut, pături de lână, produse din lemn etc).

Mânăstirea Voroneţ este obşte de măicuţe şi are hramul pe data de 23 aprilie, sărbătoare închinată Sfântului Gheorghe, zi în care un sobor de preoţi, îmbrăcaţi în vesminte arhieresti, oficiază Sfânta şi Dumnezeiasca Lirturghie, alături de diaconi şi arhidiaconi, stareţi şi stareţe de la mânăstirile din zonă şi de numeroşi credincioşi adunaţi la sărbătoarea hramului mânăstirii.

Dacă aveţi drum in Nordul Moldovei, nu ezitaţi să vizitaţi Mânăstirea Voroneţ, care face cinste neamului românesc şi care ne face cunoscuţi în toată lumea prin celebrul ei „albastru de Voroneţ” şi frumuseţea deosebită a plaiurilor moldovene.