Drumul catre mare

Nu este prima dată când spun că vreau să imi duc baieţelul la mare. E deja mărişor, în curând merge la grădiniţă şi din păcate încă nu a văzut marea. Aşa că anul ăsta vreau să ajung la mare, dar vreau să fie un drum frumos. Sunt mulţi români care ajung la mare ca unic scop al călătoriei plaja şi apa mării, fără însă să ştie măcar pe unde trec. Odată ajunşi acolo ştiu doar drumul de la hotel spre plajă şi înapoi. Iar pe plajă, singurele îndeletniciri sunt pârlitul la soare şi îngurgitarea unei cantităţi cât mai mari de bere. Eu vreau să mă bucur nu numai de mare, dar şi de drumul până acolo.

Şi pentru asta va trebui să îmi fac lecţiie înainte, să aleg un traseu pe care dacă îl urmez să şi vad locuri noi şi interesante. Iar pentru asta cred că o să intru pe Aplicatia Mobila CeSaVezi  unde pot să îmi planific călătoria în cele mai mici detalii.

În principiu planul mi l-am făcut. Vreau să plec din micuţul meu oraş moldav şi să trec pe la Galaţi, pentru că încă n-am văzut acest oraş. Dar nu numai de asta. Vreau să trec Dunărea cu bacul, pentru că n-am mai făcut asta până acum, dar şi pentru că i-am promis băieţelului că o să vadă vapoare. Bacul e şi el un fel de vapor, aşa că împuşc doi iepuri dintr-o lovitură.

Şi mai sunt şi nişte mânăstiri care se pot vedea în drum, mai ales că nici mânăstiri dobrogene n-am mai văzut până acum şi am citit că sunt foarte frumoase. Pe varianta prin Isaccea a drumului de la Galaţi spre Tulcea se găsesc mânăstirile Cocoş, Ceic Dere şi Saon.

La 6 kilometri de comuna Niculiţel, vestită prin vinurile de acolo, se află mânăstirea Cocoş, de pe la anii 1679. Obşte de călugări situată la poalele unui deal plin de păduri cu tei, mânăstirea este locul unde au fost descoperiţi patru sfinţi mucenici din secolele III-IV, dovadă a credinţei creştine a poporului român încă din vremea strămoşilor. Mânăstirea Celic Dere (care în limb turcă înseamnă „pârâul de oţel”) este situată în comuna Frecăţei şi este obşte de maici. Datează de la 1846. Mănăstirea Saon, de asemenea înfiinţată la 1846, este obşte de maici. Am citit câte ceva despre fiecare şi ocolul pe care îl voi face ca să le văd este nimic pe lângă câştigul în planul spiritual. Şi am şi scris despre Dobrogea cu ceva timp în urmă aşa că sunt cât de cât documentată 😉

Mai am şi alte planuri privind drumul, planuri la conceperea cărora hărţile interactive îmi vor fi de mare ajutor. Poate mai fac un ocol şi pe la Murighiol ca să văd un colţ din Delta Dunării, dar voi vedea şi voi mai scrie despre drumul către mare.

În acest fel, drumul meu până la mare va fi o experienţă interesantă. Să nu mai vorbim de sejurul la mare, unde sper ca vremea să ţină totuşi cu noi pentru că mi se pare o vară un pic cam friguroasă.