M-am gândit să încep astăzi o serie nouă de articole dedicată acelor români cunoscuţi, mai mult sau mai puţin, din pacate, pentru invenţiile lor care ne fac viaţa de zi cu zi mai uşoară.
Astazi vă voi vorbi pe scurt despre Petrache Poenaru, despre care mulţi nici măcar nu au auzit, dar care a inventat ceva care a revoluţionat studiul în întreaga lume: stiloul.
Acest mic obiect, banal la ora actuală a fost cel care a permis multor miliarde de oameni în decursul timpului să înveţe la şcoală şi să se exprime prin scris. Până la invenţia lui se utilizau pentru scris penele de gâscă ascuţite şi înmuiate în cerneala dintr-o călimară, ceea ce făcea scrisul anevoios şi accesibil doar unui număr mic de oameni.
Petrache Poenaru (1799-1875) s-a născut la Băneşti în judetul Vâlcea. Timp de cinci luni a fost haiduc şi pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu. A studiat la Viena şi la Paris. A inventat, pe când era la studii în Franţa, stiloul, numit de el pe atunci „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”, şi pentru care a primit brevet datat 25 mai 1827.
Petrache Poenaru a fost matematician, fizician, inginer şi inventator iar mai apoi academician şi om politic. A participat la reformarea sistemului de învăţământ din Romania. A contribuit la înfiinţarea Şcolii de Agricultura (1835). Este co-fondator al Şcolii de Poduri şi Sosele din Bucureşti (1850), care va deveni ulterior Universitatea de Construcţii.
Fosta staţie de metrou „Semănătoarea” se numeşte acum „Petrache Poenaru”, iar pentru invenţia stiloului meritele îi sunt recunoscute la nivel mondial.
Traian
Lasă un răspuns