De ceva ani încoace se tot foloseşte acest cuvânt, neologism din limba engleză, digital. Nu ştiu dacă s-au făcut sondaje, dar cred că marea majoritate a oamenilor nici măcar nu ştiu ce înseamnă. Îşi închipuie că este ceva legat de degete, nu ştiu dacă numai de la o mână, de la ambele mâini, sau dacă într-un context mai larg sunt incluse şi degetele de la picioare.
Ei bine, nu e nici pe departe ceva legat de anatomia mâinilor sau picioarelor. Pur şi simplu digit în limba engleză înseamnă cifră, număr. Prin urmare digital va însemna cifric, numeric. Bun, acesta-i cuvântul, dar totuşi, care-i şmecheria? De ce aproape totul a devenit digital? Şi ce era înainte de epoca digitală? Sau ce nu este încă şi va deveni cu vremea digital? Sau ce va rămâne pe dinafară şi nu va fi niciodată digital? Nu cred că o să pot eu să dau toate aceste răspunsuri acum. Vă pot provoca la o discuţie, să încerce fiecare să răspundă.
O să scriu totuşi despre nişte detalii lămuritoare. Să luăm de exemplu un ceas. Un ceas de mână, ca să nu intrăm în prea multe detalii despre ceasuri. Cele de pe vremea bunicilor erau ceasuri mecanice, adică aveau în ele roţi dinţate care se mişcau sub acţiunea unui arc. Ceasul trebuia „întors”, adică arcul era încordat, înmagazinând în el energie mecanică, pentru o zi sau poate două. Dacă uitam să „întoarcem” ceasul, acesta se oprea. Sau „stătea”. De unde şi expresia „ţi-a stat ceasul”, valabilă în diverse situaţii. Asta-i partea cu funcţionarea, dar cum ştiam cât e ora? Ne uitam pe cadran şi vedeam unde sunt acele orarului, minutarului şi secundarului. Se spune că ceasul avea sistem de afişare analogic. Cu cât orarul era mai departe de 12, cu atât trecuseră mai multe ore de la 12. Cu cât minutarul era mai departe de 12, cu atât trecuseră mai multe minute de la 12.
Apoi au apărut ceasurile electronice, care îşi iau energia de la o baterie şi măsoară timpul cu ajutorul unor curenţi electrici care trec prin circuite speciale. Ca să afişeze ora, fie se utilizează un cadran cu ace de ceas, ca la cele mecanice, fie chiar se scrie ora în cifre. Avem în acest caz un ceas electronic cu afişaj digital. E mai uşor de citit aşa, deşi cele mai elegante sunt tot cadranele cu ace.
Un alt exemplu ar fi termometrele. Dacă citim temperatura măsurată prin vizualizarea unei coloane de mercur, este un termometru analogic. Cu cât este mai lungă coloana de mercur, cu atât e mai mare temperatura. Dacă termometrul are un senzor de temperatură, circuite electronice, baterie de alimentare şi ne arată temperatura cu nişte cifre pe un ecran minuscul, este vorba de un termometru digital. Este mai uşor de utilizat.
Ei, dar termenul digital nu se referă numai la modul în care se scrie ceva pe un ecran, ci şi la modul în care sunt prelucrate şi transmise datele. Dacă citiţi toate acestea acum pe internet este pentru că datele au fost transmise şi prelucrate digital, adică prin coduri de numere. Aşa funcţionează computerele toate şi internetul. O imagine de pe monitorul dumneavoastră este alcătuită din multe puncte (pixeli) care au fiecare dintre ele coduri de culoare şi de intensitate a culorii. A da, şi de poziţie, ca să ştie computerul unde să pună pe ecran fiecare punct şi fiecare culoare. Ca să dea imaginea clară, corectă şi frumoasă.
Telefonia mobilă funcţionează în sistem digital. Fiecare convorbire este transmisă, prelucrată şi recepţionată prin coduri de numere. Televiziunea a devenit digitală, adică în loc de semnale electrice transmise prin unde se transmit tot prin unde coduri numerice. De ce s-a impus sistemul digital în aproape toate domeniile care implică prelucrarea şi transmisia de date? Puteţi încerca să răspundeţi voi. Sau eu într-un alt articol viitor.
Sau puteţi să îmi spuneţi voi ce nu va fi digital în viitor. Sper, totuşi, ca dragostea să rămână aşa cum este, nu sub formă de coduri de numere…
[…] domeniul microundelor. Numai că, pentru a nu se „intersecta” cu alte telefoane, fiecare semnal digital este codificat (se transmit practic coduri de numere). Orice staţie (celulă) care preia aceste […]