Filozofia sexului – Radu F. Constantinescu

O parte dintre voi poate aţi auzit de „Filozofia sexului„, cartea scrisă de către Radu F. Constantinescu. Sau poate intraţi în categoria celor ce, ca şi mine, nu aţi auzit încă de ea şi de autor dar veţi afla acum. Întamplarea, sau norocul, a făcut, să câştig această carte la un concurs la care am participat (mulţumesc Dana) şi aşa am aflat că Radu F. Constantinescu este un blogger cunoscut (are cel mai citit blog personal din România) şi cu state vechi în blogosfera (2008) care scrie frumos, drept pentru care cei de la Editura „Curtea Veche” i-au publicat prima carte, „Filozofia sexului” despre care o să vă scriu câteva rânduri în recenzia de astăzi.

Titlul te incită la lectură. Te gândeşti că poate o fi vreun tratat greoi, plin de noţiuni greu de digerat pentru un cititor dispus să citească în această perioadă doar „literatură de vară”, adică ceva plăcut şi uşor, specific perioadei concediilor. Ei bine, cartea lui Radu F. Constantinescu chiar se pretează la categoria care s-ar putea numi „uşoară şi plăcută”. Deşi ideile profunde nu lipsesc, cartea este scrisă într-un ritm alert, cu un umor ironic şi într-un stil care pare al fiecăruia dintre noi, cei care citim şi privim cu ochi critici viaţa.

Luând ca punct de reper relaţiile interumane, scriitorul face o scurtă incursiune în istoria noastră recentă, mai cu seamă de la revoluţie încoace. Transformările s-au petrecut nu numai la nivel politic şi social, ci mai cu seamă la nivel cultural şi al mentalităţilor. Transformările nu au fost neapărat în sens pozitiv, dar fără nici un fel de tăgadă viaţa noastră a tuturor a suferit o cotitură bruscă începând cu 1990.

Dificultăţile de adaptare caracterizează nu numai o societate ca ansamblu, dar sunt specifice şi fiecărui individ în parte. Unii se adaptează mai uşor, alţii mai greu şi alţii, iremediabil pierduţi, nu se adaptează deloc la ceea ce se întâmplă într-o societate aflată la răscruci de istorii. Cu subtil umor, autorul surprinde multe aspecte ale vieţii de zi cu zi. Şi este vorba cu precădere de viaţa oamenilor obişnuiţi, a celor care trăiesc „în cartier” şi care îşi ţes şi ei vise şi idealuri.

Am citit „Filosofia sexului” cu bucurie, retrăind şi eu odată cu autorul fapte şi evenimente care nu s-au petrecut de multă vreme, dar care par uneori uitate de vreme. M-am pus în pielea personajului şi mi-am amintit de anii de liceu şi de facultate, care au fost cam tot prin vremea aceea. Am revăzut şi eu odată cu autorul unele episoade de viaţă post-decembriste, cu alţi ochi acum în comparaţie cu ochii mei de atunci.

Este o lectură pe care v-o recomand, deşi mi se par un pic cam pesimiste ultimele capitole, faţă de optimismul meu încăpăţânat, specific zodiei. 😉