Am dat peste cartea asta, „Când Dumnezeu era iepure„, scrisă de Sarah Winnman, în aeroport, cred că plecam de la București înspre Grecia și a picat la țanc: m-a ținut ocupată tot drumul și încă puțin după aceea. E stilul de roman scris la persoana I, stil care mie personal îmi place la nebunie, e naiv, proaspăt, alert și cu surprize la tot pasul.
Cartea e împărțită în două: 1968 și 1995 și se concentrează pe povestea lui Elly, o fată extrem de simpatică. Crește într-o familie fericită, nițel ciudată – dar nu sunt oare toate famillile așa? înconjurată de multă dragoste. Are o relație specială și foarte strânsă cu fratele ei, Joe care este homosexual, are o prietenă, pe Jenny Penny, a cărei imagine o va urmări toată viața și pe tot parcursul romanului, destinul i se întrepătrunde cu al altor personaje, care de care mai pitorești.
Subiectul cărții e banal însă a reușit să mă țină lipită de paginile ei până înspre final, când, lovitură de grație, am tras un plâns bun cum nu am mai pățit de mult. Știți ce mi-a plăcut mie cel mai mult și cel mai mult? Faptul că Sarah Winman are un talent nemaipomenit de a spune multe fără a spune … nimic. Sugerează acțiuni, așa, voalat, nu pune punctul pe i, te lasă pe tine, cititorul, să ghicești ce se întâmplă. Dă câte un indiciu dar nu dezvăluie niciodată prea mult, poate ăsta e şi secretul care face din „Când dumnezeu era iepure„ o lectură de care nu te desparți ușor.
Per total, e o carte extrem de simpatică, eu am simțit-o ca pe o mărturie a frumoasei relații dintre cei doi frați, Elly și Joe, o carte care nu pune atât de mult accent pe desfășurarea unei acțiuni propriu zise, ci se lasă dusă pe firul vieții. O recomand!
„Când Dumneze era iepure” a fost publicată la editura „Litera” în anul 2012 si poate fi comandată de aici dacă o găsiți pe stoc.
Dacă ţi-a plăcut recenzia distribuie ca să afle şi prietenii tăi!
Frumoasa recenzie, autoarea cartii pare fi o povestitoare cu talent, dar si autoarea sumarului de mai sus face o descriere nu mai putin apetisanta 🙂
Asa este, toate recenziile Alexandrei sunt deosebite 😉