Despre trecerea cu bacul si cel mai scurt drum spre mare

Despre trecerea cu bacul si cel mai scurt drum spre mare

Mă amuză să citesc pe diferite forumuri păreri ale unor automobilişti referitoare la felul în care se orientează şi cum descriu ei modul în care reuşesc să ajungă dintr-un loc în altul.

Descrierile unora sunt ceva de genul: „mergi până gaseşti un chioşc de tablă albastră pe care scrie La nea Fane şi acolo faci la dreapta…”. Păi şi dacă după un timp nea’ Fane dă faliment cu crâşma lui situată într-un chioşc de tablă albastră?

Sau un nepot îl convinge pe nea’ Fane să vopsească chioşcul în verde, că aşa dă mai bine? Sau fiind vorba de o craşmă, nea’ Fane nu dă faliment nicicum, ba chiar îi merg din plin afacerile şi se hotărăşte să construiască o clădire frumoasă în locul chioşcului amărât din tablă albastră? Atunci gata cu orientarea…

Pentru că mi-a plăcut geografia şi mai am lângă mine un pasionat, în persoana soţului meu, eu vreau să mă orientez pe baza principiilor sănătoase, legate de repere care sunt veşnice (cel puţin pe timpul vieţii noastre): văi de ape, râuri, munţi, puncte cardinale. Şi mai vreau să mă orientez şi pe baza reperelor create de oameni, dar nu chioşcuri sau cladiri improvizate, ci oraşe, sate, drumuri naţionale, judeţene sau europene, care le leagă.

În acest mod o să vă descriu drumul meu către mare, din micuţul orăşel moldav, începând astfel seria articolelor dedicate vacanţei noastre la mare. Dacă şi voi sunteţi din Moldova veţi putea să îl refaceţi, chiar dacă nu sunteţi din acelaşi loc cu mine. Important e să ajungeţi la Bacău şi de acolo să-l urmaţi. Iar dacă staţi mai la sud de Bacău, îl puteţi intersecta la Adjud sau Focşani. Am rămas surprinsă să aflu că foarte mulţi dintre cei ce locuiesc in Moldova şi călătoresc spre mare urmează E85 până lângă Bucureşti şi de acolo A2 (autostrada soarelui) până la Constanţa. Mulţi kilometri în plus la care se adaugă în unele perioade şi traficul infernal de pe A2, pe care ajung la mare toţi bucureştenii (desigur), dar şi oltenii, muntenii, bănăţenii…

Dacă moldovenii mei vor să treacă Dunărea pe pod, pot urma E85 până la Buzău, apoi să „taie” Bărăganul pe direcţia Buzău- Slobozia (pe drumuri secundare, destul de bune – DN2C, dar nu ca cel european), de unde să se îndrepte spre podul de la Giurgeni-Vadu Oii (cel mai vechi pod rutier român-român peste Dunăre), urmând direcţia Hârşova-Constanţa (pe DN2A-E60). O altă variantă urmată de mulţi este E85 până la Râmnicu Sărat, apoi se „taie” Bărăganul către podul de la Giurgeni pe DJ22, apoi 211A şi se intră pe E60. Aici o să aveţi probleme pentru că drumurile secundare sunt foarte proaste şi veţi întâlni zone cu ocoliri sau circulaţii pe un singur sens.

Dar cum linia dreaptă e distanţa cea mai mică între două puncte, acesta două variante de trecere peste podul de la Giurgeni nu reprezintă drumul cel mai scurt către mare. Eu vă propun alte două variante, care sunt mai scurte şi aduc în plus farmecul traversării Dunării cu bacul pe la Brăila sau Galaţi, pentru că acolo nu există poduri.

• Varianta 1: Ţineţi E85 până la Focşani, apoi stânga către Brăila pe DJ23, traversare cu bacul, apoi Smârdan-Măcin (DJ22), Măcin-Horia-Cicurova-Tariverde (DJ22D) şi Tariverde-Constanţa (DJ22-E87).
• Varianta 2: Ţineţi E85 până la Tişiţa (înainte de Focşani, venind dinspre nord), apoi Tişiţa-Tecuci-Galaţi (pe DJ25), trecere cu bacul către I.C. Brătianu, apoi spre Măcin pe DJ 22E şi DJ 22, intrând pe varianta 1.

Taxele de traversare cu bacul nu sunt mari, iar taxă veţi plăti şi pe pod. De exemplu, noi, la trecerea cu bac-ul de la Brăila am plătit 22, 50 ron pentru un autoturism (cu şofer) şi un pasager. Iar la trecerea de la bac-ul de la Galaţi taxa a fost chiar mai mică, de doar 19,50 ron tot pentru un autoturims (cu şofer) şi un pasager.

Vă asigur că experienţa va fi unică, pentru că bacul este ca un vapor pe care se încarcă maşinile, iar copiii voştri (dacă aveţi), vor fi pur şi simplu fascinaţi. Al meu cel puţin doar despre asta vorbeşte acum. Nici timpii de aşteptare la bac nu sunt mari.

La Brăila sunt bacuri mai mici care traversează continuu, iar la Galaţi bacurile mai mari trec din jumătate în jumătate de oră, singurul inconvenient ar fi ca numărul maşinilor care asteaptă să treacă cu bacul la Galaţi este foarte mare şi timpul de asteptare se mareşte un pic pentru că va trebui să staţi la rând pentru a urca pe bac. Însă dacă o să aşteptaţi puţin, nu e pagubă, doar şi şoferii şi motoarele maşinilor trebuie să se mai odihnească. În plus vă puteţi relaxa admirând priveliştea pe care o oferă Dunărea la Galaţi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai există şi o altă variantă de a merge la mare tot trecând traversând Dobrogea după ce treceţi cu bacul dar despre asta o să vă vorbesc altă dată fiind vorba de drumul de întoarcere pe care l-am făcut noi venind acasă de la mare.