Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

În această zi credincioşii ortodocşi au o mare sărbătoare (rânduită de biserică ca zi de post negru) şi anume Tăierea cinstitului cap al Slavitului Proroc Înainte mergător şi Botezător Ioan. Şi creştinii romano-catolici sărbătoresc Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul tot astăzi. Sfântul Ioan Botezătorul este considerat ca fiind ultimul şi cel mai mare dintre prooroci, adică dintre cei care au anunţat venirea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

Prin viaţa sa plină de austeritate şi sfinţenie a fost admirat şi preţuit de oamenii din popor, care se întrebau dacă nu cumva el este cel mult aşteptat, adică cel despre care se spunea în scrierile vechi că va veni ca trimis al lui Dumnezeu să salveze omenirea. Chiar naşterea sa a fost considerată o minune, deoarece părinţii săi, proorocul Zaharia şi Elisabeta, ajunseseră la bătrâneţe fără să aibă copii, fapt considerat a fi ruşinos de către poporul evreu din acea perioadă. Arhanghelul Gavril l-a înştiinţat pe Zaharia că va avea un fiu şi pentru că el nu a crezut, a fost pedepsit rămânând mut până la naşterea şi tăierea împrejur a băieţelului.

Sfântul Ioan s-a retras în pustiu unde a trăit mâncând lăcuste şi miere sălbatică şi de unde a propovăduit venirea lui Mesia. Când Iisus Hristos s-a dus la el să fie botezat în apele Iordanului, Ioan l-a recunoscut ca fiind cel trimis de Dumnezeu.

Ioan Botezătorul era intransigent şi cerea tuturor respectarea legilor lui Dumnezeu, fără nici o excepţie. De aceea l-a criticat aspru pe împăratul Irod, pentru că a luat-o de soţie pe Irodiada, care-i fusese soţie şi fratelui său, lucru inadmisibil în legile morale şi religioase ale vremii. Dar Irod se temea de mânia poporului şi deşi l-a întemniţat pe Ioan, se zice că l-a tratat bine şi nu se gândea să-l omoare. Numai că Irodiada i-a întins o cursă: la o petrecere, a pus-o pe fiica sa Salomeea să-l seducă pe împărat (care-i era deci şi tată vitreg) printr-un dans şi să-l facă să-i promită îndeplinirea oricărei dorinţe. Salomeea i-a cerut lui Irod capul lui Ioan Botezătorul, iar Irod fiind de faţă cu atâta lume, nu a putut să dea înapoi, nedorind să fie judecat ca lipsit de onoare.

Drept urmare a acestui plan mişelesc pus la cale de două femei, mamă şi fiică, Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat. Chiar dacă împăratul a scăpat astfel de criticile juste ale proorocului, el nu a scăpat cu siguranţă de mult mai aspră judecată a lui Dumnezeu. Praful şi pulberea s-au ales de ceea ce era puterea pământească, pe când dreptatea şi puterea dumnezeiască vor dăinui cât e lumea şi multă vreme după aceea…

Această sărbătoare ne invită la rugăciune şi la reflecţie. Să înţelegem că ceea ce este material are un sfârşit şi numai cele de la Dumnezeu sunt veşnice. Veşnici putem fi şi noi, dar nu prin cele materiale pe care le adunăm în această viaţă, ci prin acumularea de bunuri spirituale, prin comori care sunt în împărăţia lui Dumnezeu.