Credeţi că e uşor să faci un cadou? Fie că este vorba despre femei, despre bărbaţi sau chiar despre copii, alegerea pare să fie unul dintre lucrurile cele mai dificile pe care trebuie să le facem în viaţă. Şi dacă zilnic ne confruntăm cu situaţii în care trebuie să facem alegeri, cum ar fi ce haine vom purta şi cu ce pantofi le vom asorta, sau ce vom mai găti pentru cină, ei bine când vine vorba despre cadouri alegerile ni se par cu adevărat a fi probleme de tip „nod gordian”.
Oare de ce nu putem fi şi noi adulţii la fel de puri şi de inocenţi cum sunt copiii? Băieţelul meu a descoperit de câteva luni emoţia pe care o poate provoca… surpriza. Ca orice copil a făcut cunoştinţă (mai devreme sau mai tarziu, în cazul nostru) cu oul de ciocolată cu surprize. Sunt mai mulţi producători şi mai multe mărci de ouă de ciocolată cu surprize şi le-am încercat pe toate.
Jucării mai simple sau mai complicate, toate par să provoace în sufleţelul lui emoţii intense. Am constatat că el nu vede nici o diferenţă între ouăle mai scumpe, „de fiţe” şi cele mai ieftine, încă nu face diferenţe în ceea ce priveşte calitatea ciocolatei, dar că are anumite preferinţe în ceea ce priveşte jucăriile. Îi plac maşinile, indiferent de forma, tip sau marime.
Ceva mai recent a descoperit şi pufuleţii, şi aştia cu surprize. Şi, deşi mie nu prea mi-a plăcut ideea de a îi da să mănance pufuleţi am acceptat pentru ca am văzut că se bucură foarte mult nu de pufuleţii ca atare ci de faptul că poate descoperi ănauntrul pungii surprize pe placul lui. Găseşte înăuntru nişte jucării chiar interesante, deşi ieftine, vă daţi seama. Insă pentru el nu contează asta.
Fiind băiat îl atrag maşinile şi utilajele (buldozere, excavatoare, compresoare de asfalt, camioane, macarale etc.), din care a reuşit să îşi facă o întreagă colecţie. Le pune pe toate la treabă desigur, pe şantierele lui imaginare. O singură dată a fost foarte supărat, a plâns chiar, pentru că nu i-a plăcut jucăria găsită în pungă. Era un mic pian, care chiar cânta dacă i se puneau baterii, dar el aşteptându-se la o maşină, a fost atât de dezamăgit încât pur şi simplu l-au podidit lacrimile.
Până la urmă i-am găsit o întrebuinţare şi „nesuferitului” de pian ca să îl convingem să îi placă. L-am transformat în de sonerie la „casa lui”, care nu-i chiar atât de imaginară, fiind vorba de un colţişor dintr-o cameră îngrădit cu nişte piese de „lego” uriaşe, unde stau aliniate şi maşinile şi utilajele pentru construcţii. 🙂
Acum eu mă gândesc ce bine ar fi ca şi pentru noi adulţii să nu fie aşa o problema alegerea unui cadou aşa încât acesta să fie pe plac celui care îl primeşte. Mă pregătesc zilele astea pentru o aniversare şi sunt într-o mare dilemă privind problema cea grea a alegerilor.
O să petrec cu siguranţă câteva ore bune pe net ca să caut cadouri femei, pe diverse site-uri care sper că nu mă vor dezamăgi. Sunt foarte multe lucruri interesante care pot să devină cadouri utile şi plăcute şi sper că ceea ce voi alege să producă o surpriză plăcută celei căreia i-l voi oferi.
Nu ştiu dacă persoana vizată va avea aceleaşi emoţii la deschiderea cadoului pe care le are băieţelul meu la deschiderea unei pungi de pufuleţi, dar sper măcar să nu plângă în cazul în care nu o să-i placă „jucăria” 🙂
Voi aveţi amintiri despre cadouri care v-au provocat o emoţie puternică şi o surpriză plăcută atunci când le-aţi desfăcut?
Eu cumpar cadouri gandindu-ma la pasiunile acelei persoane – daca citeste, picteaza, bucatareste, face sport… Eu crosetez, cos si daca primesc ate, reviste de hand made, prostioare sunt in extaz. Ma bucura mai mult decat multe cadouri scumpe sau utile. Eu merg cand cumpar un cadou pe principiul – daca ii trebuie si-l cumpara singur/a, mai bine sa fie ceva pe care nu se indura sa dea bani:), chiar putini.