Vă mai amintiţi de „Tatăl miresei”? Sau poate ar fi trebuit să vă intreb dacă aţi văzut fimul sau mai bine spus filmele pentru ca acesta este titlul a două comedii spumoase, două ecranizări din două epoci diferite (1950 şi 1991), dar cu fapte general valabile. În cea mai nouă, cu Steve Martin, cea pe care am revazut-o de curând, nunta s-a făcut la cort, care a fost montat în curtea casei. Filmul mi-a adus aminte de nunta unei rude indepartate venită astă vară de prin străinătate care m-a anunţat că vom avea un mare eveniment în familia lărgită, un eveniment fericit şi anume căsătoria fetei.
Cand ma gandesc ce repede trece timpul, ce repede a mai crescut fata pe care eu încă mi-o amintesc ca pe o gâgâlice, care mofturea cu o păpuşă mare în mână de fiecare dată când ai ei veneau în vizită pe la ai mei… Primul gând a fost că va trebui să mă pregătesc cu bani şi haine şi … ştiţi voi, cam tot ce trebuie pentru a merge la o nuntă. Dar discuţia lămuritoare m-a liniştit apoi, pentru că am aflat că nunta va fi abia peste două veri, când viitorii miri au putut să găsească un week-end liber la localul pe care doresc să-l închirieze…
Faptul nu este singular, ci a devenit ceva obişnuit ca nunţile să se programeze cu foarte multă vreme înainte. Eu am crescut într-un mic orăşel de provincie şi în mod firesc am şi foarte multe rude care locuiesc la ţară. Pe vremea când eram adolescentă, îmi amintesc că aici în zona Moldovei, că prin alte părţi nu ştiu cum o fi fost, unele nunţi la ţară se făceau la căminul cultural din sat, iar multe altele se făceau la cort. Cum căminul cultural era unul singur, era greu de prins liber şi de aceea oamenii încropeau în curtea mare a casei un cort făcut din pari de lemn, scânduri, acoperiş şi care era bine căptuşit la interior cu covoare, astfel încât o ploaie nu era un factor care să perturbe desfăşurarea evenimentului. Îmi amintesc de un unchi care îşi însura băiatul, cum a lucrat câteva zile împreună cu toţi vecinii săritori şi au făcut o minunăţie de cort. Apoi femeile au ornat totul de îţi era mai mare dragul să stai înăuntru.
Vă displace cumva ideea de nunta la cort? Păi să vă ajut să scăpaţi de prejudecăţi. În ceea ce-l priveşte pe unchiul meu, la nunta de care am pomenit, toată mâncarea foarte gustoasă au făcut-o acasă, că tăiaseră doi viţei şi un porc. Dar pentru servire, a fost adusă o echipă de trei chelneri, care şi-au făcut treaba ca la carte, de ziceai că eşti la un restaurant de fiţe. Dar acum, în secolul XXI, nu trebuie să construiţi singuri cortul, pentru că au apărut şi la noi firme specializate care fac tot ceea ce trebuie ca să aveţi un cort frumos, nu neapărat în curte, ci acolo unde vreţi să-l aşezaţi.
Poate găsiţi un loc frumos undeva în afara oraşului, sau pe malul unui lac sau pe un vârf de munte, sau cine mai ştiu eu pe unde. Dacă nu e vară şi credeţi că poate o fi frig noaptea, există posibilitatea încălzirii interiorului cu aeroterme. Dacă vreţi o servire ca la carte, nici asta nu e o problemă. Dar cel mai mare avantaj al unei nunţi la cort este acela că puteţi face nunta atunci când doriţi, fără să mai depindeţi de programul restaurantelor, de cursele aeriene sau de migraţia balenelor cu cocoaşă…
Voi, ce părere aveţi despre o nuntă făcută la cort? Vă place ideea?
În ultima vreme am auzit de multe nunţi făcute în corturi şi ama înţeles că acestea ai devenit din ce în ce mai spaţioase şi mai elegante. Dar eu nu am apucat să merg la niciuna.
În altă ordine de idei, am trecut să te anunţ că ţi-am lansat o invitaţie la o leapşă ce mi s-a părut interesantă.
Multumesc, Mihaela. Trec imediat pe la tine ca sa vad despre ce e vorba 🙂