Pe Jhuma Lahiri am descoperit-o întâmplător într-una din plimbările mele prin librării. Am aflat ulterior că e câștigătoare a premiului Pulizer pentru ficțiune în 2000 cu volumul de povestiri Interpret de maladii și mai are la activ și un roman – Porecla, care a câștigat și el numeroase premii.
Faptul că mi-a deschis o ușă către o lume (literară) nouă, că are un stil care m-a prins din prima, personaje extrem de pitorești, toate acestea au pus-o pe lista autorilor mei preferați. Prima carte pe care am citit-o, Pământ neîmblânzit, aduce în prim plan, o serie de nuvele încheiate cu un microroman, toate cu personaje principale familii din India care au decis să se mute în America, în exiluri voluntare sau forțate de împrejurări.
Povestirile sunt pline de viață și culoare, discrepanța între tradițiile și obiceiurile de acasă, din India și viața cea nouă din America sunt atât de bine surprinse, atât de detaliat și de migălos.
Preferata mea e de departe nuvela cu care se deschide volumul, cea care-i și dă numele, povestea lui Ruma, născută din părinți indieni, căsătorită cu un american și care trăiește la Seattle. Vizita tatăului ei, văduv, e prilej de trezire a unor amintiri amorțite, conflicte vechi care sunt greu de înțeles pentru americani.
Poveștile curg una după cealaltă, sunt pline de drame familiale, casnice. Familii de indieni, familii de indieni căsătoriți cu americani, alcool, violență, ruptura dintre cele două lumi.
Cu riscul de a mă repeta, mie una mi-a plăcut la nebunie stilul autoarei, e simplu, fără încărcătură, e ușor de citit și chiar oferă șansa de a “trage cu ochiul” la o lume care, altfel, mie una mi-ar fi ramas inaccesibilă.
Dacă sunteți curioși, și sper că v-am făcut curioși, e o lectură care merită!
Lasă un răspuns