Astăzi este o zi de mare sărbătoare pentru creştini ortodocşi. În popor oamenii ştiu că se sărbătoresc Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Dar nu numai aceşti sfinţi sunt sărbătoriţi în această zi. După cum citim în calendar, pe 8 noiembrie este Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavril şi a tuturor puterilor cereşti celor fără de trupuri. Asta înseamnă că toţi arhanghelii sunt sărbătoriţi astăzi. De exemplu şi arhanghelul Rafael, vindecător, protector al dragostei conjugale şi a celor ce călătoresc.
Dar să vă spun câteva cuvinte despre aceşti sfinţi. În primul rând arhanghelii nu au fost oameni, ca alţi sfinţi care au avut o viaţă pământeană. Arhanghelii sunt entităţi cereşti, care sunt în „armata” Bunului Dumnezeu. Ei sunt îngeri.
Mihail este luptătorul, conducător al cetelor îngereşti. Gavril sau Gabriel este vestitorul, cel care mijloceşte comunicarea dintre Dumnezeu şi oameni. El este cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea că va fi purtătoarea Mântuitorului în viaţa pământeană. Dar tot el este şi cel care i-a adus lui Mahomed inspiraţia Coranului. Sună ciudat? Nu, pentru că religiile mozaică (a evreilor), creştină şi islamul (sau mahomedanismul) sunt religii din trunchi comun.
Rafael este vindecătorul şi numele chiar asta înseamnă într-o limbă veche, Dumnezeu a vindecat. Prin urmare toţi arhanghelii, fiind îngeri, sunt veneraţi în toate cele trei religii despre care am pomenit. Numele lor sunt purtate atât de evrei şi creştini, cât şi de musulmani. Dar şi cei cu numele de Anghel sau Angela îşi sărbătoresc astăzi ziua numelui, deoarece în limba greacă anghelos sau vanghelos înseamnă înger sau arhanghel.
Dar iată lista completă a tuturor celor şapte arhangheli: Mihail, Gavril, Rafael, Uriil, Salatil, Iegudil şi Varahil, despre care puteţi citi mai multe în cărţi sau pe site-urile de profil.
Eu aş vrea doar să vă mai spun o poveste deosebit de frumoasă pe care o ştiu de la cel trecut la veşnicie, Mitropolitul Ardealului Bartolomeu Anania. Se făcea că era o mânăstire în ruină, veche de când lumea, unde vieţuia un preot foarte bătrân, de nu se mai ştia de când este el venit pe această lume şi pe care şi moartea îl uitase. Bătrânul înţelept abia se mai mişca printre ruine rugându-se şi meditând la cele veşnice, când veni într-o zi la el un tânăr foarte frumos, dar trist, pentru că avea o problemă grea. „Aici la umeri – zise tânărul – am două răni care sângerează într-una şi oriunde am fost şi orice am încercat, leac nu am găsit.” „Demult, tare demult – zise preotul – Dumnezeu mi-a dat un înger care să stea cu mine. Doar că era aşa de neastâmpărat, zbura într-una de acolo-acolo şi nu voia deloc să stea mai cuminte.
Până când într-o zi, în timp ce slujeam, a zburat şi mi-a răsturnat o candelă parcă şi nişte lumânări parcă, ei ceva acolo, că nu îmi mai amintesc. Şi eu m-am înfuriat şi am strigat la el: Îngere, să nu mai zbori! Şi atunci i-au căzut aripile…” „…Şi el a fugit speriat şi supărat – a continuat tânărul – şi a strigat: Preote, să nu mai mori!” Atunci preotul a spus din toată inima lui bună: „Îngere, poţi să zbori!” Iar tânărului i-au crescut din rănile sângerânde două aripi frumoase cum nu s-au mai văzut şi i-a spus preotului, din toată inima: „Preote, poţi să mori!” Iar bătrânul preot a putut să moară liniştit şi împăcat, pentru că a intervenit IERTAREA! Pe loc trupul său vlăguit a căzut în ţărână şi s-a prefăcut în pulbere, în timp ce sufletul său a urcat la ceruri alături de îngerul care putea din nou să zboare.
Aceasta este una dintre cele mai frumoase poveşti pe care le-am auzit-o vreodată şi pe care părintele Bartolomeu Anania a spus-o la predică, după slujba pentru Sfinţii Arhangheli din 8 noiembrie, din nu mai ştiu care an, dar oricum nu contează…
[…] 21 nnoiembrie, este o sărbătoare importantă a creştinătăţii. Se spune că Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Fecioarei Maria, au dus-o pe aceasta în templu, […]