V-am mai spus, cred, că fratele meu este pasionat de pescuit şi că are o mulţime de scule specifice unui adevărat pescar amator. Am aflat apoi de la soţul meu că şi răposatul meu socru, pe care nu l-am cunoscut niciodată, a fost un pescar înnăscut. Şi asta la propriu, pentru că el a copilărit într-un sat din lunca Prutului, care-i trecea prin grădină practic.
Şi dacă fratelui meu îi face plăcere să prindă câte un peşte cu undiţa din când în când, socrului meu îi plăcea să prindă mai mulţi peşti deodată, folosind plase de pescuit, de exemplu. Asta pentru că în satul în care locuia cu familia, peştele nu era nicidecum o distracţie, ci o importantă sursă de hrană.
Am vizitat în această vară în Tulcea un frumos muzeu al Deltei Dunării care are şi un acvariu. Cu această ocazie am putut să văd pentru prima oară ce este acela un năvod sau o setcă. Obiectele expuse acolo erau foarte interesante şi împreună cu statuile de pescari în mărime naturală te făceau să te simţi ca şi cum ai fi în inima deltei, într-o altă epocă. Dar nu cred nicidecum că viaţa acelor oameni era uşoară. Cine vizitează Delta Dunării şi petrece ceva timp prin satele ei, nu doar pe vasele de croazieră, îşi poate da seama că şi în ziua de azi viaţa acolo este foarte grea. La muzeul din Tulcea scenele erau prezentate în sistem dioramă. Am văzut în una din ele că atunci când nu ieşeau cu barca la pescuit, pescarii îşi reparau plasele. Acestea fiind din materiale naturale, erau supuse uzurii normale cauzată de apă şi de microorganisme şi de aceea mai putrezeau, se mai rupeau.
Am aflat apoi că în zilele noastre, plasele de pescuit făcute din fibre sintetice speciale sunt mult mai rezistente şi nu putrezesc. Ce-i drept, se mai uzează şi acestea, mai trebuie întreţinute, dar oricum sunt mai bune decât cele de pe vremuri. Mai ales că acum firmele specializate se ocupă şi de repararea şi întreţinerea acestora. Iată, mi-am zis, un domeniu în care materialele sintetice sunt mai bune decât materialele naturale… Pentru că în marea majoritate a cazurilor este exact invers. Sintetice sau nu, şi aici, ca şi în alte domenii calitatea este importantă mai ales dacă vrei să obţii şi rezultate bune. Mai exact o recolta mai bogată de peşti.
Şi nu închei până nu vă spun o poveste adevărată, ştiută de la bătrânii din satul socrului meu. Cică pe nişte dealuri de pe acolo creştea o buruiană care conţinea o substanţă halucinogenă pentru peşti. Numai într-o scurtă perioadă a anului concentraţia acesteia era maximă şi dacă exact atunci se întâmpla să şi plouă torenţial, apele scurse ajungeau în bălţi şi produceau „nebuneala peştilor”. Peştii erau adormiţi, nu morţi şi pluteau la suprafaţa apei. Cine era pregătit putea să îşi facă foarte uşor bogate provizii, doar adunându-i. Asta a durat până când agricultura a cucerit şi dealurile cu pricina şi le-a transformat în terenuri arabile. Voi aţi mai auzit de ceva asemănător? Sau e doar o altă poveste pescărească? 🙂
Lasă un răspuns