Aparatele electrocasnice pe care le folosim zilnic şi fără de care nu ne-am putea imagina viaţa în casele noastre din secolul XIX funcţionează după principii şi legi ale fizicii şi ingineriei, indiferent că noi vrem sau nu vrem asta. Şi cum orice lucru se uzează în timp, şi piesele din aparatele noastre dragi se pot deteriora şi defecta cu vremea.
Nu trebuie să ne mire asta sau să ne afecteze din punct de vedere emoţional, cu condiţia desigur ca aceste aparate scumpe să nu se defecteze prea des. Azi vom „analiza” o maşină de spălat (automată desigur) ca să înţelegem ce poate să se întâmple atunci când se defectează.
Deci cum funcţionează o maşină de spălat?
Ca să spele are nevoie de ceva în care să spele, logic. Părinţii şi bunicii noştri pe vremuri spălau rufele într-o albie din tablă, într-un lighean de plastic sau într-un ciubăr de lemn. Maşina de spălat ceva asemanător cu acesta, adică o cuvă din oţel inoxidabil sau din fibre de sticlă sau dintr-un plastic special. Rufele nu se pun direct în cuvă, ci într-un tambur găurit, ca să poată fi „învârtite” acolo şi astfel spălate. Pentru asta trebuie firesc, apă şi detergent.
Apa vine de la reţeaua de alimentare cu apă potabilă, prin ţeavă până la maşină şi de acolo este comandată (printr-o electrovalvă, un fel de robinet automat), ca să intre în cuvă. Detergentul este pus fie într-un sertar de unde-l ia apa, fie direct în tambur laolaltă cu rufele (mai ales cel lichid). Desigur că sistemul în care circulă apa trebuie să fie închis, ca aceasta să nu curgă pe nicăieri. Apoi apa trebuie şi evacuată, la canalizare, cu o pompă şi o electrovalvă care închide şi deschide traseul. Mai sunt şi nişte filtre pentru apă, la evacuare şi eventual şi la alimentare. Desigur că apa trebuie să fie şi încălzită, de o rezistenţă electrică, ca să spele aşa cum trebuie.
Ei, dar tamburul trebuie învârtit într-o parte şi în alta în cuvă, cu viteză mică, pentru ca rufele să se spele. Dar trebuie şi învârtit cu turaţie mare, ca apa să fie aruncată afară de forţa centrifugă. Toate astea le face un motor electric, fie direct, fie prin intermediul unei curele de transmisie a mişcării. Tamburul ănsă nu pluteşte, ci este fixat pe un ax cu lagăre şi rulmenţi iar totul trebuie comandat de nişte circuite electrice.
Când să se deschidă supapa ca apa să intre, când să se învârtă tamburul, când să pornească rezistenţa electrică ca să încălzească apa şi când să se oprească, când să se elimine apa murdară cu detergent pentru ca în locul ei să intre alta pentru clătire sau pentru a doua spălare etc. etc. etc. Şi mai sunt şi senzori o mulţime, pentru temperatură de exemplu, ca să obţinem apa caldă dorită. Apoi cuva cu tamburul trebuie să fie reziste la vibraţiile mari din timpul centrifugării şi atunci este nevoie de arcuri groase care să o fixeze într-o legătură elastică şi nişte contragreutăţi (din beton) pentru stabilitate.
După cum ne dăm seama, sunt foarte multe piese într-o maşină de spălat şi fiecare se poate defecta, şi atunci veţi avea nevoie de cineva specializat în reparatii masini de spalat, ca să încercaţi rezolvarea problemei. Dacă sunteţi din capitală, găsiţi foarte simplu firme cu personal specializat. E suficientă o simpşă căutare pe Google după „reparatii masini de spalat Bucuresti„, şii problema e ca şi rezolvată. Iar dacă locuiţi în altă localitate, aşa ca mine, veţi folosi, numele acesteia ca să vă ajute Google şi să vă pună în contact cu un specialist. Puteţi intra pe diverse site-uri specializate ca să aflaţi mai multe şi să discutaţi chiar problemele pe care le aveţi, să cereţi sfaturi, opinii, păreri.
Ideal ar fi insă să nu ajungeţi în situaţia în care să aveţi nevoie de astfel de reparaţii.Unele sunt foarte costisitoare şi chiar nu merită investiţia. Mai bine o iei de la capăt cu testarea şi cumperi o altă maşină de spălat. O altă marcă, bineînţeles.
Lasă un răspuns